Unirea Basarabiei cu România a reprezentat un proces democratic, negociat intens între liderii vremii și agreat de majoritatea populației băștinașe. Opinia aparține doctorului în istorie, Ludmila Chiciuc și a fost expusă în cadrul dezbaterii publice la tema „Unirea 1918: ce a fost aceasta, de ce a fost, pentru ce a fost?”, organizată de Agenția de presă IPN. Potrivit istoricului, Unirea n-a fost privită cu ochi buni de Rusia, care continua să-și mențină intențiile imperialiste în raport cu teritoriul dintre Prut și Nistru.
La 27 martie 1918 Sfatul Țării de la Chișinău vota Unirea Basarabiei cu România. Evenimentul istoric a deschis procesul Marii Uniri, finalizat cu Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, când românii din Transilvania, Banat, Maramureș şi Crișana au decis, la rândul lor, Unirea cu țara, evenimentul punând bazele constituirii statului român modern. Potrivit istoricilor, decizia organului reprezentativ suprem de la Chișinău a fost una democratică și transparentă.
„Procesul Unirii a fost unul democratic. Înainte de a trece la actul votării au avut loc discuții. Delegația basarabeană din care făceau parte Daniel Ciugureanu, Pantelimon Halipa, Ion Inculeț, mergea la Iași, negocia cu Guvernul român, obținea confirmări că nu există impedimente. Ulterior revenea și se discuta în mod democratic în cadrul Sfatului Țării. Opera nu s-a constituit după culise, ea a fost în văzul tuturor. Sfatul Țării a votat în felul următor: 83 de voturi au fost pro, 3 voturi au fost împotrivă, 36 de voturi au fost abțineri și 13 membri ai Sfatului Țării au lipsit. Cei care au votat împotrivă nu au fost persecutați sau urmăriți. Din contra, unii dintre ei au avut posibilitatea să-și dezvolte afaceri. Din contra, unii au fost persecutați uterior de către regimul sovietic, după 194”, a spus doctorul în istorie, Ludmila Chiciuc.
Potrivit istoricului, dezmembrarea Imperiului rus care s-a produs în urma revoluției ruse din februarie 1917 a reprezentat momentul oportun pentru popoarele din cadrul imperiului să-și decidă singure soarta. Politicienii basarabeni au profitat de conjunctura favorabilă, promovând intens Unirea cu România, ca soluție fiabilă pentru dezvoltarea și modernizarea Basarabiei.
„Părerile membrilor Sfatului Țării au fost puțin diferite. În sensul că exista posibilitatea aplicării diferitor opțiuni. În timpul negocierilor de la Iași a fost expusă opinia președintelui Sfatului Țării, Ion Inculeț, a unei Uniri condiționate, iar condiția de bază era păstrarea autonomiei acestui ținut. Temerea liderilor mișcării revoluționare era că s-ar putea pierde din anumite cuceriri revoluționare obținute, pentru că guvernarea de la Iași era considerată, la acel moment, drept una conservatoare. În 1918 deja erau realizate deziderate pentru care a optat populația Basarabiei, începuse reforma agrară. Astfel, liderii vremii vedeau că majoritatea populației, care erau țărani, puteau să susțină idee Unirii, dacă se rezolva problema agrară”, a explicat doctorul în istorie.
Ideea Unirii Basarabiei cu România n-a fost niciodată agreată de Rusia, care continua să privească teritoriul dintre Prut și Nistru drept spațiu menținut în sfera sa de influență. Efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, atunci când Rusia a anexat Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov.
„Recunoașterea internațională a Unirii s-a reușit în cadrul Conferinței de Pace de la Paris, care s-a desfășurat pe parcursul unui an. Reprezentanța Rusiei nu a participat la această conferință. Rusia nu și-a abandonat ideile imperiale de stăpânire și considera că nu este firesc ca marile puteri să recunoască Unirea Basarabiei cu România și astfel să se ateste pierderea propriu-zisă a Basarabiei. Nu a fost un aspect ușor recunoașterea internațională a Unirii. Faptul că decizia nu a fost ratificată de toate statele, nu înseamnă că nu a intrat în vigoare și nu a fost acceptată”, a mai spus Ludmila Chiciuc.
Dezbaterea la tema „Unirea 1918: ce a fost aceasta, de ce a fost, pentru ce a fost?” este ediția a 6-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Proiectul este susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
