Un raport internaţional concluzionează că Transnistria nu are dreptul la autodeterminare externă sau secesiune

Transnistria nu are dreptul la autodeterminare externă sau secesiune, rezultatele privatizării din această regiune ar putea să nu fie recunoscute, iar Rusia este responsabilă de menţinerea crizei separatiste şi consecinţele ei. Acestea sunt concluziile elaborate de jurişti americani în raportul „Dezgheţarea unui conflict îngheţat: aspecte ale crizei separatiste din Transnistria”, prezentat marţi, 18 iulie, la Chişinău. Potrivit concluziilor, secesiunile pot fi acceptate în cazul în care un popor este asuprit şi nu există alte opţiuni pentru protecţia drepturilor omului. În lumina acestor reguli, aşa-zisa rmn nu a conturat un caz suficient de persuasiv, precum a solicita dreptul la autodeterminare externă sau secesiune. În consecinţă, susţin autorii raportului, „controlul efectiv de către rmn a părţii transnistrene a RM constituie un regim de facto şi poate fi privit ca analog cu un control exercitat de o putere de ocupaţie. Astfel, rmn este limitată legal în acţiunile sale pe teritoriul pe care îl administrează”. De asemenea, experţii consideră că programul de privatizare desfăşurat în stânga Nistrului nu poate oferi investitorilor încrederea că tranzacţiile vor fi recunoscute în cazul în care acest teritoriu va fi reintegrat în componenţa R. Moldova. Raportul mai constată, cu referire la aflarea efectivelor ruseşti pe teritoriul RM, că staţionarea trupelor pe teritoriul altei ţări nu este permisă dacă ţara-gazdă solicită retragerea acestora. Activităţile Rusiei în contextul situaţiei din Transnistria, în particular intervenţiile Armatei a 14-a în favoarea separatiştilor, asistenţa militară continuă acordată regiunii, suportul economic şi negocierea efectivă din numele rmn cu utilizarea preţurilor la resurse energetice şi a altor pârghii contra R. Moldova generează acuzaţii credibile de responsabilitate statală din partea Rusiei pentru continuarea crizei separatiste şi consecinţele acesteia. În mod similar, în lumina experienţei cu Rusia, trebuie să fie monitorizată participarea sporită a Ucrainei în conflict, susţin autorii. De asemenea, potrivit lor, în criza transnistreană survine un moment plin de pericole şi promisiuni. „Pericolul rezidă în atitudinile care se vor înăspri în urma evenimentelor recente, nelăsând loc pentru „aterizări line” sau „opţiuni de răscumpărare”, conform cărora lui Igor Smirnov pur şi simplu i se vor oferi suficienţi bani ca să plece. Promisiunea mereu prezentă a situaţiei este că „un proces negociat de reintegrare (pentru Transnistria) va putea apoi servi ca model pentru reintegrarea Osetiei de Sud şi Abhaziei în Georgia suverană”, susţin experţii. Şi în acest caz, rolul dreptului în politica internaţională este de a asista soluţionarea paşnică a disputelor, iar primul pas ar fi o inventariere onestă a punctelor tari şi slabe ale poziţiilor fiecărei părţi, se spune la finele raportului. Prezent la conferinţă, spicherul Marian Lupu a declarat că acest document analitic oferă o nouă dimensiune unor aspecte ale conflictului transnistrean, văzute prin prisma dreptului internaţional. Potrivit spicherului, situaţia RM este una specială de vreme ce integrarea europeană trebuie realizată, mai întâi de toate, pe calea reintegrării ţării. Potrivit ministrul Reintegrării Vasilii Şova, concluziile raportului vor putea fi utilizate în cadrul negocierilor ulterioare în problema transnistreană, iar directorul Institutului de Politici Publice Arcadie Barbăroşie a declarat că raportul este un fundament juridic pentru soluţiile politice de reglementare a conflictului transnistrean. Raportul a fost pregătit şi susţinut de Asociaţia Avocaţilor oraşului New York. La prezentare au participat, în calitate de autori, Mark A. Meyer, preşedintele Comitetului pentru Afaceri Europene în cadrul Baroului de Avocaţi ai Statului New York, precum şi Christopher J. Borgen, profesor la Şcoala Universitară de Drept „Sf. John”. La eveniment au mai participaţi oficiali de la Chişinău, reprezentanţi ai misiunilor diplomatice şi organizaţiilor internaţionale acreditate în R. Moldova, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile.