Un expert susţine că referendumul din Transnistria a demonstrat Rusiei că este singură în politica sa neoimperială. Analiză IPN

Aşa-zisului referendum din regiunea transnistreană, desfăşurat pe 17 septembrie, grăbeşte, în mod paradoxal, reglementarea conflictului transnistrean în folosul integrităţii teritoriale a R. Moldova, susţine preşedintele Asociaţiei"Moldova Europeană Unită", Roman Mihăeş, magistru în politologie, administrator al site-ului www.conflict.md. Într-un interviu acordat pentru Info-Prim Neo, Mihăeş a declarat că Rusia a recunoscut, prin unii oficiali, că a organizat şi a finanţat aşa-zisul referendum din Transnistria, fapt ce constituie o gravă încălcare a normelor dreptului internaţional şi a integrităţii teritoriale a R. Moldova. Ce-i drept, speriindu-se de reacţia internaţională şi de posibilele sancţiuni, ca urmare a admiterii pe ordinea de zi a ONU a problemei transnistrene, în ultimul moment s-a grăbit prin gura lui Smirnov să coboare importanţa evenimentului şi să-l numească doar „referendum consultativ”. Bineînţeles că rezultatele acestui „referendum” sunt nule de drept şi nu au fost recunoscute de nimeni, dovadă fiind declaraţiile de nerecunoaştere venite din partea SUA, UE, OSCE, României, Ucrainei etc. Potrivit expertului, acest aşa-zis plebiscit nu avea nici o şansă sa fie recunoscut, pentru că, în primul rând, pentru a fi recunoscut de comunitatea internaţională, el trebuia să fie unul constituţional, acceptat de guvernul R. Moldova şi de principalii actori internaţionali - ONU, OSCE şi UE. De asemenea, referendumul nu poate fi recunoscut pentru că în Transnistria nu există nici măcar o minimă democraţie, întrebările supuse referendumului au fost unilaterale şi nu au fost dezbătute, iar mass-media din regiune, fiind controlată strict de administraţia separatistă, a fost angajată în acţiunea propagandistică menită să asigure rezultatul dorit. Mihăeş e de părere că apelarea de către regimul separatist la exemplele Kosovo şi Muntenegru pentru a justifica separarea Transnistriei de Moldova este incorectă. În primul rând, deoarece conflictul transnistrean nu este unul religios şi interetnic, ci unul geopolitic. Statutul regiunii Kosovo încă nu este definit, în baza rezoluţiei Consiliului de Securitate regiunea se află sub administrarea ONU cu acceptul Serbiei, iar Rusia poate bloca în Consiliul de Securitate ONU orice rezoluţie care nu-i convine în acest dosar. Cu atât mai mult, susţine politologul, nu poate fi invocat referendumul de separare recunoscut de comunitatea internaţională din Muntenegru, căci fosta Constituţie a Serbiei şi Muntenegru, din 2003, prevedea în mod expres dreptul acestuia la desfăşurarea unui referendum de separare de Serbia. Mihăeş mai afirmă că, pe lângă pericolul pentru integritatea teritorială a R. Moldova, este ameninţată şi integritatea Ucrainei, căci separatismul transnistrean, calificat de sursa citată drept un proiect rusesc, este un exemplu negativ de urmat pentru regiunile rusofone separatiste din această ţară. Declaraţiile „post-referendum” ale lui Ianukovici şi Moroz, potrivit cărora Transnistriei trebuie să-i fie acordat un statut de autonomie în cadrul R. Moldova, arată că elita politică ucraineană de toate culorile a înţeles, în sfârşit, că separatismul transnistrean comportă pericole şi pentru Ucraina şi că acest focar neconstituţional trebuie neutralizat. Potrivit analistului, în condiţiile în care la Chişinău se află la guvernare un partid şi un preşedinte care declară că R. Moldova va rămâne în CSI şi nu se va integra în NATO, şi care a transformat de facto limba rusă în a doua limbă de stat, apare întrebarea - de ce Rusia doreşte, totuşi, dezmembrarea R. Moldova?! Potrivit unor supoziţii, Putin ar fi supărat pe Voronin pentru nesemnarea memorandumului Kozak din 2003 şi pentru calitatea de membru GUAM a R. Moldova. Motivele reale, crede Mihăeş, sunt, însă, altele: Rusia înţelege că se apropie sfârşitul dominaţiei sale în gestionarea conflictelor din spaţiul fostei URSS, inclusiv din Transnistria, şi încearcă să forţeze evenimentele acum, când mai controlează integral regimurile separatiste. Dacă nu mai poate controla ţările respective în totalitate, vrea cel puţin să creeze din aceste regiuni separatiste avanposturi ale sale, baze militare asemenea Kaliningradului. Rusia, care în prezent, în opinia analistului, este doar o putere regională, chiar dacă este bogată în petrol şi gaz, mai înţelege că poate să cumpere o parte din elitele politice din fostele ţări sovietice, dar nu are ce oferi popoarelor din fosta URSS, care au ajuns, ca şi poporul rus, la un nivel de subdezvoltare comparabil cu cel din unele state africane. Mai înţelege că dorinţa integrării popoarelor ex-sovietice în UE şi NATO este de neoprit şi că, mai devreme sau mai târziu, integrarea acestora în spaţiul prosper şi civilizat euroatlantic se va produce. De fapt, şi poporul Rusiei ar putea ajunge într-o zi să voteze un guvern care să decidă integrarea tării în NATO şi UE, salvându-se astfel de sărăcie şi izolaţionism, în numele unor idei fanteziste neoimperiale. Deşi sună paradoxal, afirmă expertul, desfăşurarea acestui referendum grăbeşte reglementarea conflictului transnistrean în folosul integrităţii teritoriale a R. Moldova. Pentru că i-a arătat Rusiei că este singură, comunitatea internaţională este de neclintit în susţinerea proiectului „R. Moldova unită”. În acest caz, Rusia trebuie să aleagă – fie schimbă actorii politici din Transnistria, înlocuind echipa depăşită Smirnov-Antiufeev cu una mai civilizată, care să negocieze un acord realist de reglementare cu guvernul de la Chişinău, fie mizează în continuare tot pe aceştia, ţinând ostatici pentru încă un timp cetăţenii regiunii şi prelungind agonia regimului, dar cu acelaşi rezultat final - integrarea regiunii într-o formă sau alta în câmpul constituţional al R. Moldova. Doar că aceasta va dura mai mult timp şi va necesita eforturi mai mari din partea comunităţii internaţionale, susţine Roman Mihăeş, citat de Info-Prim Neo.