https://www.ipn.md/index.php/ro/transparency-international-moldova-lanseaza-studiul-monitorizarea-implementarii--7542_1064784.html
Telefoane de contact: +373 22 20-34-84
Fax: +373 22 23-78-76
COMUNICAT DE PRESĂ
Transparency International - Moldova lansează studiul "Monitorizarea implementării hotărârilor Curţii de Conturi: cazul MAI"
Cum se implementează hotărârile Curţii de Conturi? Care sunt principalele probleme care împiedică acest proces? Au fost oare traşi la răspundere funcţionarii care au admis abuzuri la utilizarea mijloacelor publice şi gestionarea patrimoniului public? – acestea sunt principalele întrebări elucidate în studiu.
La 21 iulie 2011, Transparency International – Moldova (TI-Moldova), în cadrul unei şedinţe comune cu reprezentanţii Consiliului Naţional de Participare şi ai Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie, a lansat studiul "Monitorizarea implementării hotărârilor Curţii de Conturi: cazul MAI". Studiul a fost realizat cu susţinerea Fundaţiei Est - Europene din resursele financiare acordate de Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (SIDA) şi Ministerul Afacerilor Externe al Danemarcei (DANIDA).
Studiuleste o continuare a procesului de monitorizare a implementării hotărârilor Curţii de Conturi (HCC) început de TI – Moldova în 2009. Scopul lui constă în evaluarea situaţiei privind implementarea de către autorităţile publice a recomandărilor CC, determinarea obstacolelor în calea acestui proces şi găsirea soluţiilor de remediere a situaţiei. În calitate de obiect al monitorizării a fost selectată HCC nr. 5 din 26.01.2010 (1) în care au fost reflectate multiple abateri de la legislaţie în activitatea MAI, în special, eschivarea fostei conduceri a ministerului de la modul legal de formare şi utilizare a mijloacelor speciale parvenite de la Consiliul Europei şi Asociaţia Europeană a Colegiilor de Poliţie; efectuarea de cheltuieli în interese de partid; înstrăinarea frauduloasă a imobilelor; efectuarea achiziţiilor publice în lipsa alocaţiilor de la buget şi fără respectarea procedurii legale etc., astfel cauzând prejudicii considerabile bugetului de stat.
Drept instrumente de cercetare au fost utilizate: solicitarea de informaţii privind măsurile întreprinse de către MAI şi alte autorităţi vizate în hotărâre în vederea realizării recomandărilor CC, desfăşurarea unui focus-grup în subiectul problemelor sistemice ce ţin de realizarea HCC; efectuarea unei cercetări sociologice privind calitatea auditului CC.
Printre concluziile de bază ale studiului au fost menţionate următoarele:
- toate autorităţile publice contactate au răspuns la solicitările de informaţii, cu toate acestea, persistă practica prezentării unor răspunsuri sumare şi evazive, accesul la unele informaţii cu caracter public fiind în continuare îngrădit;
- MAI a raportat despre măsurile întreprinse pentru realizarea recomandărilor CC, inserând un comunicat pe pagina web (mai.gov.md/content/5882). Cu toate că ministerul a realizat o mare parte din măsuri, în special, emiterea ordinelor privind crearea comisiilor pentru achiziţii publice şi controlul subdiviziunilor, aprobarea Nomenclatorului serviciilor prestate contra plată, efectuarea unor misiuni de audit intern ş.a. (acestea fiind confirmate prin documente justificative), cerinţa de a asigura la maximum transparenţa achiziţiilor publice din Planul de lichidare a iregularităţilor aprobat de MAI nu a fost îndeplinită;
- nicio persoană cu funcţii de răspundere care a admis încălcări la utilizarea mijloacelor financiare şi la gestionarea patrimoniului public nu a fost sancţionată disciplinar de conducerea ministerului pe motiv că "la momentul controlului persoanele date erau concediate sau au demisionat după efectuarea controlului";
- informaţiile MAI privind aplicarea sancţiunilor disciplinare persoanelor cu funcţii de răspundere ("nu au fost aplicate sancţiuni disciplinare") se contrazic cu cele primite de la Cancelaria de Stat ("mai multe persoane cu funcţii de răspundere au fost sancţionate disciplinar");
până în prezent nicio persoană cu funcţii de răspundere din cadrul MAI nu a fost sancţionată penal: din 6 cauze penale pornite doar 4 au rămas pe rol (una este în examinare la Judecătoria Centru, două – în gestiunea CCCEC, urmărirea nefiind finalizată, şi o cauză este suspendată). Din 3 cauze civile doar în cazul uneia instanţa a admis parţial recuperarea prejudiciului.(2) Având în vedere ritmul încet al procedurilor şi acţiunilor de anchetă, precum şi faptul că multe din abaterile constatate în hotărâre au avut loc în 2002 – 2009 (9 luni), există riscul să expire termenul de prescripţie şi, ca rezultat, persoanele vinovate să nu fie trase la răspundere, şi prejudiciul adus statului să nu fie restituit sau să fie restituit parţial; nu există o conlucrare eficientă între autorităţile publice care trebuie să fie preocupate de utilizarea corectă a mijloacelor publice şi de implementarea HCC (în special, Ministerul Finanţelor, Procuratura Generală, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Guvernul şi Parlamentul Republicii Moldova/comisiile parlamentare de profil); în cadrul discuţiei în grup cu reprezentanţii autorităţilor publice în contextul implementării HCC au fost constatate un şir de probleme, inclusiv: - probleme de ordin legislativ (lipseşte un mecanism clar de implementare a HCC, nu există sancţiuni pentru neimplementarea de către autorităţile publice a acestor hotărâri);
- probleme de ordin politic (persistă practica funcţionării instituţiilor publice în dependenţă de deciziile politice şi relaţiile de rudenie, există cazuri când funcţionarii publici care au admis încălcări sunt promovaţi în cadrul aceloraşi instituţii sau altor entităţi, dat fiind faptul că au o acoperire politică);
- probleme de procedură, care pot tergiversa sau chiar împiedica implementarea HCC: recomandările CC nu sunt percepute de instituţiile auditate ca fiind obligatorii; procesul anevoios de investigare a unor infracţiuni, de acumulare a materialelor probatorii, dificultăţi în investigarea întreprinderilor-fantomă;
- funcţionalitatea joasă şi lipsa de transparenţă a auditului intern: unii manageri ai instituţiilor publice nu conştientizează importanţa auditului intern; există riscuri ca în cazul în care managerii vor comite abateri, auditorii interni vor muşamaliza neregulile şi/sau vor mima activitatea; auditorii interni nu au suficientă experienţă în domeniu; accesul la rapoartele de audit intern în unele instituţii publice este limitat;
- existenţa tensiunilor/animozităţilor între instituţiile care exercită urmărirea penală;
- neantrenarea (antrenarea insuficientă) a unor autorităţi publice în implementarea HCC (de ex., Parlamentul nu a audiat rapoartele de activitate ale CC pentru anii 2008 şi 2009, Comisia parlamentară securitate naţională, apărare şi ordine publică, fiind informată de către CC despre neregulile depistate la MAI în mai multe hotărâri (HCC nr. 19 din 28.05.2009, nr. 5 din 26.10.2010, nr. 19 din 15.03.2010, nr. 58 din 09.07.2010)(3) nu a luat nicio atitudine în acest sens;
- independenţa Curţii de Conturi: există riscuri ca la conducerea instituţiei să fie numită o persoană afiliată politic care să poată influenţa activitatea CC în interese de partid (va activa în situaţie de conflict de interese);
rezultatele cercetării sociologice privind calitatea auditului CC au arătat următoarele: comparativ cu 2009, instituţiile publice au fost mai disponibile să participe la sondaj şi să ofere răspunsuri, ceea ce denotă o deschidere mai mare a acestora în comunicarea cu societatea civilă şi o mai mare sinceritate în oferirea răspunsurilor; se atestă o uşoară îmbunătăţire a situaţiei privind aplicarea sistemelor de control şi audit intern în instituţiile publice, asigurarea transparenţei în activitatea de control/audit intern şi a măsurilor de executare a HCC, implicarea mai joasă a factorului politic şi a demnitarilor de stat la întocmirea rapoartelor de audit şi a HCC; deşi există un anumit progres, situaţia privind asigurarea transparenţei activităţii auditului intern şi a măsurilor de executare a HCC rămâne nesatisfăcătoare; deşi s-au constatat progrese modeste la capitolul control şi audit intern, totuşi, acestea nu sunt implementate deplin, ceea ce creează un spaţiu pentru eventuale abuzuri în managementul instituţiilor publice; se atestă o înrăutăţire a situaţiei la astfel de indicatori, cum sunt: obiectivitatea auditorilor CC, profesionalismul, amabilitatea, respectul acestora faţă de reprezentanţii instituţiilor auditate; se menţine o situaţie paradoxală când, pe de o parte, respondenţii cunosc mai bine rezultatele auditului extern pe motiv că HCC se publică, iar, pe de altă parte, nu sunt informaţi despre măsurile de implementare a HCC pe motiv că aceste informaţii nu sunt publicate; s-a diminuat ponderea respondenţilor informaţi despre existenţa neregulilor depistate de auditul intern şi a crescut ponderea respondenţilor informaţi despre abaterile depistate de CC; aşteptările respondenţilor că persoanele vinovate de încălcarea legislaţiei la utilizarea mijloacelor publice vor fi pedepsite au devenit mai "modeste", ceea ce poate încuraja eventualele încălcări ale legislaţiei în administrarea mijloacelor publice. Pornind de la cele sus-menţionate , în studiu au fost formulate următoarele propuneri de eficientizare a implementării HCC:
introducerea în cadrul legal a sancţiunilor pentru neimplementarea HCC; sporirea atenţiei Guvernului asupra neregulilor în activitatea autorităţilor/instituţiilor publice subordonate depistate de către CC (examinarea problemelor tipice care împiedică implementarea HCC, audierea la şedinţele Guvernului a conducătorilor autorităţilor/instituţiilor publice despre măsurile întreprinse pentru executarea recomandărilor CC); sporirea atenţiei Parlamentului asupra necesităţii luării de atitudine faţă de implementarea HCC (în special, examinarea de către Parlament în şedinţă plenară a Raportului CC asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice; crearea unui Grup de lucru care va examina mersul implementării HCC, impedimentele în acest proces şi va prezenta propuneri Parlamentului; convocarea, în funcţie de caz, a unor şedinţe ale comisiilor parlamentare în contextul implementării HCC cu audierea conducătorilor autorităţilor/instituţiilor auditate care au restanţe la executarea recomandărilor CC etc.); examinarea oportunităţii stabilirii răspunderii solidare în activitatea comisiilor decizionale; responsabilizarea şi sancţionarea adecvată a persoanelor vinovate de încălcarea legislaţiei la utilizarea mijloacelor publice, precum şi a persoanelor care se eschivează de la executarea hotărârilor CC; asigurarea independenţei CC şi diminuarea riscurilor influenţei politice asupra acestei entităţi (eventual, princrearea unei Comisii parlamentare de control al utilizării banilor publici şi patrimoniului public, conducerea căreia ar fi oferită opoziţiei, astfel încât această comisie să conlucreze cu CC); consolidarea auditului intern în instituţiile publice şi asigurarea independenţei acestuia: implementarea deplină a controlului şi auditului intern, instruirea şi informarea continuă a auditorilor, motivarea şi responsabilizarea managerilor instituţiilor publice în scopul conştientizării de către aceştia a beneficiilor şi funcţiilor auditului intern; transparentizarea activităţii autorităţilor publice, în special, publicarea pe paginile web ale acestora a informaţiilor despre măsurile de implementare a HCC, rezultatele activităţii de audit intern (de ex., a rapoartelor de audit intern); modul de utilizare a asistenţei străine; achiziţiile publice (planul anual de achiziţii, informaţia despre agenţii economici care au participat la licitaţii, deciziile privind selectarea câştigătorilor concursurilor de achiziţii etc.); reducerea duratei auditului extern şi a frecvenţei misiunilor de audit extern; asigurarea obiectivităţii auditului CC, sporirea credibilităţii şi a profesionalismului funcţionarilor CC; consolidarea valorilor etice în rândurile colaboratorilor CC, cultivarea unei atitudini respectuoase faţă de angajaţii instituţiilor auditate, supravegherea respectării normelor etice de către auditorii şi funcţionarii CC.
.jpg)