„Timp de aproape 20 de ani niciuna dintre părţi nu a prezentat un plan de soluţionare a conflictului transnistrean”. Interviu Info-Prim Neo cu Grigori Volovoi, preşedinte Fundaţiei „Centrul de apărare a drepturilor omului în Transnistria

[ - Aţi putea formula o definiţie a statului Republica Moldova în cel de-al 17-lea an de Independenţă? Descifraţi cele mai însemnate reuşite şi nereuşite.] - Republica Moldova s-a format ca un stat cu politică şi interese independente. Principalele nereuşite: conflictul moldo-transnistrean nesoluţionat; nivelul scăzut de trai. Realizările principale: dezvoltarea economiei şi ridicarea nivelului de viaţă în comparaţie cu perioada iniţială de formare a statului. [ - În ce măsură este astăzi R. Moldova independentă? De cine?] - Statele mici sunt întotdeauna dependente de mulţi factori. Nu trebuie să uităm că ele sunt legate de pieţele de desfacere. Există rădăcini istorice. De aceea, răspunzând la această întrebare, pot spune că Moldova este independentă într-o măsură considerabilă în luarea deciziilor politice, pornind de la aceste puncte de reper. [ - Aţi fost unul dintre liderii Mişcării pentru Egalitate în Drepturi „Unitate-Edinstvo”. În ce măsură credeţi că acţiunile pe care le-a întreprins atunci echipa Dvs. au fost benefice pentru devenirea statului R. Moldova şi oamenii săi?] - Eu nu am fost liderul acestei mişcări, deoarece am locuit şi am apărat în Parlamentul Moldovei interesele locuitorilor din Transnistria, iar mai exact ai oraşului Bender. Pot doar să spun că deputaţii din Transnistria, care, în pofida la toate, au participat la sesiuni, au fost foarte constructivi. Ei vedeau şi avertizau despre consecinţele negative ale politicii radicale promovate de conducerea de atunci a Republicii. Acest lucru este astăzi confirmat de către majoritatea dintre foştii noştri colegi parlamentari, chiar de către cei care se aflau în opoziţie faţă de noi. Cu timpul, multe lucruri devin mai clare, fumul radicalismului se risipeşte. Probabil, Moldova trebuia să treacă prin astfel de încercări, pentru ca să înţeleagă că nu poţi impune pe nimeni să iubească şi să simtă ca un singur popor. În orice caz, ceea ce s-a întâmplat, i-a silit pe mulţi dintre conducători să-şi revizuiască poziţiile, înseamnă că statul a avut multe de câştigat din aceasta. [ - Căror dintre valorile promovate atunci le-aţi rămas fidel pe parcursul acestor ani?] - Eu şi astăzi le sunt devotat. Aceasta este soluţionarea paşnică, prin compromis a conflictului, cu respectarea intereselor principale ale ambelor părţi. [ - În opinia Dvs., care sunt originile conflictului transnistrean izbucnit în acea perioadă? De ce soluţionarea lui durează atât de mult şi care ar putea fi soluţia?] - Originea conflictului nu se află în separatismul transnistrenilor. Rădăcinile acestuia se găsesc în naţional-radicalismul militant, care a dus la faza armată de contrapunere şi la apariţia tendinţelor separatiste în Transnistria. Dacă cineva a uitat, atunci le amintesc, că conducerea Moldovei în acea perioadă tindea spre unirea Moldovei cu România, fapt confirmat astăzi de multe documente. Ei aveau nevoie de independenţă doar pentru a se uni cu statul vecin. De fapt, aceasta a fost o trădare a intereselor naţionale, declarate în acea perioadă de la tribuna Parlamentului. Conflictul durează mult pentru că părţile nu doresc să găsească o variantă de compromis. Reamintesc că nici una dintre părţi nu a prezentat până acum (!) la masa convorbirilor planul său de soluţionare. În aceste condiţii, multe lucruri depind de Rusia şi de ţările intermediare. Soluţia poate fi doar una: Moldova îşi păstrează integritatea teritorială, dar se transformă într-un stat cu elemente federative şi confederative de constituire. Acesta, evident, se obţine prin compromis reciproc avantajos. Dar amintesc că astăzi aplanarea conflictului este pentru Republică mai importantă ca oricând. Doar aceasta îi va da posibilitate Moldovei să se dezvolte în continuare ca un stat integru şi independent.