Sumarul recomandărilor cu referire la depolitizarea instituţiilor responsabile de implementare a politicilor

Sumarul recomandărilor cu referire la depolitizarea instituţiilor responsabile de
implementare a politicilor

Cu referire la numire şi destituire:

1. Includerea reputaţiei profesionale şi imaginii morală adecvate în societate, alături de calificările profesionale, criteriile clare pentru candidaţi.  
2. Procedura de examinare a mai multor candidaţi prin intermediul unei comisii mixte cu participarea grupurilor profesionale şi a societăţii civile.
3. Asigurarea transparenţei procesului de selectare şi numire, inclusiv anunţul, dezbaterile asupra fiecărui candidat.  
4. Discreţia politică de numire în baza opiniei calificate a comisiei menţionate (pot fi cîţiva candidaţi propuşi).
5. Termenul de numire în funcţie va fi mai mare de 4 ani şi preferabil să nu coincidă cu termenul oficiului politicului ales, să fie asigurat un singur termen lung,
6. Legea va prevedea lista motivelor clare şi relevante iniţierii proceduri de destituire, motivele să fie proporţionale imposibilităţii continuării exercitării funcţiei,
7. Procedurile intra-instituţionale de promovare şi numire vor fi concurenţiale, bazate pe merite şi cu participarea grupurilor profesionale.

 Cu referire la autonomia şi independenţa funcţională:

1. Legile referitoare la instituţiile menţionate trebuie să prevadă în mod expres independenţa, autonomia funcţională şi operativă. Garanţiile date trebuie să includă nu doar interzicerea imixtiunii de gestionarea cazurilor individuale, dar şi recomandarea politică de examinare şi investigare a unor situaţii şi cazuri. 
2. Garanţiile de independenţă pentru instituţiile cu sarcini de a combate fenomene cu implicarea factorilor decizionali importanţi trebuie asigurate prin reglementarea tuturor activităţilor instituţiilor doar prin legi aprobate de Parlament.
3. Pentru instituţiile şi autorităţile care se află în subordinea executivului garanţiile de independenţă instituţională trebuie prevăzute în mod obligatoriu şi accentuat. Interzicerea imixtiunii în activitatea funcţională şi operaţională din partea executivului trebuie sancţionată. Instituţiile pot fi obiectul doar controlului şi supravegherii din punctul de vedere al legalităţii.
4. Autonomia bugetară prevede că instituţia trebuie să poate formula singura propriul buget reieşind din obiectivele şi planurile instituţionale. Avizul Ministerului Finanţelor va justifica orice modificare a bugetului. Instituţiei trebuie acordate suficiente resurse financiare pentru realizarea activităţilor operaţionale. Legea trebuie expres să interzică modificarea prin reducere a resurselor financiare pe parcursul anului.
5. Adoptarea procedurilor şi protocoalelor de activitate privitor la toate situaţiile relevante activităţii angajaţilor pe marginea cazurilor şi situaţiilor – ce va facilita cunoaşterea şi respectarea acestora de către angajaţii, prin urmare creînd o protecţie mai mare, 
6. Legislaţia va prevedea mecanisme eficiente de protejare a angajaţilor instituţiilor date de influenţa nejustificată din afară şi din interiorul instituţiei. Mecanismele eficiente vor prevedea proceduri accesibile de denunţare a cazurilor date, declanşarea investigaţiilor şi activităţilor operative de documentare acestora, prevederea sancţiunilor şi pedepselor pentru influenţele date.

 Cu referire la control extern şi poziţia sectorială instituţională:

1. Crearea relaţiilor de principal-agent în relaţii dintre instituţiile menţionate şi autorităţile cărora acestea raportează cu privire la implementarea politicilor respective. Instituţionalizarea mecanismului de separare a funcţiilor sectoriale de politice şi de implementare a politicilor depolitizează activitatea instituţiilor de intervenţiile asupra activităţilor agenţiilor.
2. Modelul de subordonare administrativă şi operativă trebuie înlocuit cu raportarea de performanţă asupra obiectivelor şi sarcinilor de implementare a politicilor formulate pentru această instituţie. Raportarea instituţională este un model modern de cementare a separaţiei funcţiilor de elaborare şi monitorizare a politicilor şi de implementare a politicilor.
3. Raportarea instituţională a unei autorităţi concrete, adică Parlamentului sau Executivului, trebuie bazată pe cîteva criterii decisivi: 1) obiectul principal al activităţii instituţiei nu trebuie să coincidă cu autoritatea de raportare instituţională, 2) asigurarea integrării adecvate a activităţilor instituţiei cu autorităţile responsabile de preluarea rezultatelor activităţii, 3) asigurarea eficienţei şi rezultativităţii prestaţiei instituţiei.
4. În asigurarea raportării adecvate asupra performanţelor instituţionale şi asupra gradului de realizare a politicilor, instituţiile vor elabora planurile instituţionale cu indicarea produselor pentru societate, rezultatelor şi indicatorilor care trebuie atinse şi impactului asupra domeniului de intervenţie.