Statul trebuie să simplifice procedurile şi costurile tranzacţiilor funciare. Analiză economică IPN

Statul trebuie să simplifice cât mai rapid procedurile şi costurile tranzacţiilor funciare, dacă vrea cu adevărat să implementeze Strategia guvernamentală de consolidare a terenurilor agricole, a declarat pentru Info-Prim Neo secretarul Uniunii asociaţiilor producătorilor agricoli „Uniagroprotect”, Alexandru Slusari. Potrivit lui, Strategia respectivă, făcută publică recent, prevede simplificarea procedurilor, însă ministerul de ramură trebuie să depună eforturi practice pentru implementarea acestora, prin elaborarea modificărilor la legislaţia în vigoare. Slusari afirmă că în prezent există probleme importante legate de taxele mari notariale şi cadastrale, de multitudinea actelor necesare pentru autentificarea contractelor şi documentelor cadastrale, de lipsa serviciilor notariale în sate, care în ansamblu face dificilă consolidarea terenurilor agricole prin vânzarea-cumpărarea terenurilor, prin arendă şi schimb. Sursa citată a menţionat că statul a făcut deja câţiva paşi pentru micşorarea tarifelor la înregistrarea cadastrală a terenurilor agricole după vânzare-cumpărare şi lucrează în vederea micşorării taxelor notariale, însă procedurile şi costurile trebuie simplificate maximal. Liderul „Uniagroprotect” afirmă că agricultorii sunt interesaţi în consolidarea terenurilor, apreciindu-o drept „un lucru normal” în condiţiile economiei de piaţă, când parcelarea sau fragmentarea frânează extinderea şi dezvoltarea afacerii. Temerea precum că programul a fost elaborat pentru crearea cooperativelor agricole a fost depăşită, spune Slusari. Deşi jumătate din terenurile agricole din RM sunt deja cultivate în bază de contracte de arendă, adică sunt consolidate prin această metodă, Slusari a menţionat că deţinătorii de terenuri agricole au puţină practică în consolidare. El speră că odată cu implementarea proiectelor-pilot, vor fi atrase proiecte de asistenţă tehnică de peste hotare care să contribuie la asimilarea consolidării după standardele occidentale. În opinia lui, cea mai bună consolidare este cea pe teren propriu, cumpărat, pentru că exclude riscul litigiilor de reziliere a contractelor. În acest sens, consolidarea în baza arenzii, deşi constituie un prim pas, rămâne a fi un punct slab, generator de instabilitate, al reformei, în eventualitatea rezilierii contractelor. Consolidarea în baza arenzii este un impediment pentru atragerea investitorilor în agricultură, în special în sectorul plantaţiilor multianuale. Preţurile mici la terenurile agricole sunt explicate de sursa citată prin cererea scăzută de pe piaţa funciară, care este influenţează nemijlocit de situaţia din agricultură, care, la rândul ei, nu este cea mai atractivă ramură din economia naţională. „Agricultura este în general cea mai vulnerabilă ramură din economie, ţinând cont de calamităţile naturale, care sunt prezente în fiecare an într-o măsură mai mare sau mai mică, ceea ce din start nu contribuie la atractivitatea agriculturii”, a spus Slusari. Totodată, nici deţinătorii de terenuri agricole nu manifestă dorinţă să vândă terenurile agricole, deşi numărul tranzacţiilor de vânzare-cumpărare creşte în fiecare an. Temerea de vânzare masivă de terenurilor agricole, odată cu implementarea programului de privatizare a pământului, nu s-a îndreptăţit, unul din factorii determinanţi fiind şi parcelarea terenurilor deţinute de un singur proprietar. Ţăranul judecă logic, spune Slusari, deoarece actualmente preţul mediu de vânzare-cumpărare a unui hectar de teren agricol în Moldova este de 5-6 mii de lei, care este un preţ foarte mic, iar de la transmiterea terenurilor agricole în arendă proprietarul obţine în medie 1000 de lei anual. Colhozurile de tip sovietic ca formă organizatorico-juridică, nu ar fi fost eficientă în condiţiile economiei de piaţă, a declarat Slusari, răspunzând astfel întrebarea reporterului Info-Prim Neo, dacă prin programului guvernamental de consolidare nu este urmărită revenirea la colhozuri. Colhozul a trebuit să fie lichidat pentru ca formele de organizare să fie conformate la standardele europene. Colhozurile au fost justificate doar în condiţiile economiei planificate, când toate resursele materiale şi naturale erau asigurate de stat, care era unicul furnizor şi cumpărător de atunci. În opinia sursei citate, în prezent pot fi discutabile metodele privatizării, inclusiv în condiţiile în care a fost distrusă baza tehnico-materială a fostelor gospodării agricole, însă nu poate fi pusă la îndoială neeficienţa colhozului ca formă organizatorico-juridică în realităţile economiei de piaţă. Privatizarea terenurilor agricole a fost făcută pentru ca deţinătorii de terenuri să cunoască schematic unde este amplasat terenul său şi ulterior să poată decide ce vrea să facă cu această proprietate: s-o vândă, s-o transmită în arendă sau s-o cultive în mod individual. În opinia lui Slusari, orice formă organizatorico-juridică are dreptul la existenţă dacă este orientată spre profit de la activitatea antreprenorială. Potrivit sursei citate forma organizatorică este doar un element de suprafaţă, în prezent fiind necesară schimbarea mentalităţii producătorilor agricoli, care trebuie să-şi conformeze activităţile la cerinţele pieţei. „Nu trebuie mai întâi să producem şi după asta să ne întrebăm cui vindem”, a spus Slusari, menţionând că varianta ideală ar fi ca fiecare întreprindere să aibă un specialist în marketing care ar analiza situaţia pieţelor interne şi externe, pentru determinarea solicitărilor de produse agricole de pe piaţă. Totodată, el a spus că în Moldova nu sunt suficienţi specialişti în marketingul agrar, însă a salutat crearea în cadrul ministerului de ramură a unui Centru de marketing, activitatea căruia este bazată pe analiza pieţelor şi căutarea metodelor noi de export şi de promovare a producţiei autohtone.