Portrete ale tiranului secolului XX, Iosif Stalin, au fost purtate și în acest an, la marșurile organizate cu ocazia Zilei Victoriei, ca semn de omagiu pentru cel care a comis crime împotriva umanității în multe zone ale lumii, inclusiv în raport cu populația actualei Republici Moldova. De ce se întâmplă așa și ce este de făcut, despre principalele elemente ale paradigmei „stalinizare” – „destalinizare” – „semi-destalinizare” și „restalinizare”, în raport cu societatea moldovenească, au discutat invitații dezbaterii publice „Stalinizarea și destalinizarea societății moldovenești”, organizate de Agenția de presă IPN.
Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a explicat că Iosif Stalin a fost un revoluționar, marxist, din 1903 – bolșevic, și-a început activitatea diversionistă prădând bănci pentru finanțarea partidului bolșevic. A făcut parte din primul guvern bolșevic de după puciul din 7 noiembrie 1917, fiind comisar pentru probleme naționale, apoi al controlului de stat. În perioada aprilie 1922 – februarie 1934 a deținut funcția de secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Bolșevic, iar apoi de secretar al CC până în 1952. În perioada 1941 – 1947 a deținut funcția de comandant suprem al forțelor armate. Din 1941 și până în martie 1953 – președinte al consiliului de miniștri al URSS. A fost inițiatorul colectivizării în 1927, al industrializării în 1928, terorii în masă după uciderea lui Kirov în 1934.
Potrivit expertului, în cadrul acestora au fost nimicite milioane de oameni. „Stalinismul este un sistem politic autoritar din URSS de la sfârșitul anilor 1920 și începutul anilor 1950, precum și ideologia acestuia. Stalinismul s-a caracterizat printr-un regim absolutist de putere personală a lui Iosif Stalin, dominația metodelor autoritar-birocratice de conducere (sistem de comandă-administrativ), întărirea excesivă a funcțiilor represive ale statului, fuziunea organelor de partid și de stat, control ideologic strict asupra tuturor aspectelor societății, încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Stalinismul este una dintre principalele forme de totalitarism. Este examinată în complex cu altă formă de totalitarism – hitlerismul, care este dictatura nazistă în Germania condusă de Hitler (1933-1945), precum și ideologia acestei dictaturi, în numele căreia au fost comise crimele de către regimul lui Hitler.
Florin Abraham, conferențiar universitar, doctor habilitat în istorie, directorul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, a spus că originile stalinismului în literatură sunt subiectul unor controverse uriașe, pentru că întrebarea este dacă de fapt stalinismul este doar o formă de regim politic care îl putem înscrie în 1927,1928-1953, sau dimpotrivă, este legat mult mai profund de societatea rusă, de originile acesteia. „Există nu puține interpretări care spun că, de fapt, stalinismul este o altă fațetă, în condițiile secolului XX, a industrializării comunicațiilor în masă ale formelor radicale de țarism. Alte discuții istoriografice, mai ales în sovietologie, în cercetarea nord-americană, arată că stalinismul nu poate fi redus la o simplă formulă politică, fie că ne referim al un sistem politic, sau la un regim politic, ci el, de fapt, a creat o formă de civilizație sui generis, în condițiile Uniunii Sovietice. Dacă urmărim formula de a înțelege stalinismul ca o formă de civilizație, atunci ne putem explica și formele post-stalinism și remanența acesteia în memoria colectivă”, susține Florin Abraham.
Potrivit istoricului, de asemenea, este important de a se înțelege stalinismul din perspectiva așa numitei „religii politice”. „Fervoarea cu care se constituie un cult al lui Stalin, nu este doar din perspectiva intențiilor aparatului de propaganda, ci a modului în care la nivel societal se constituie o aderență, o acceptare a acestei propagande, atunci nu este lipsită de interes abordarea prin care stalinismul poate fi înțeles și din punctul de vedere al unei religii politice. Stalinizarea este procesul prin care societățile sunt transformate în scopul construirii unui ipotetic om nou „homo sovieticus”, iar pentru asta proprietatea este etapizată, se instituie controlul absolut asupra ideilor prin cenzură, sistemului educațional. Ideologia unică marxistă, stalinistă sau leninistă este impusă ca unic adevăr. De asemenea, stalinismul înseamnă și un control asupra armatei și formelor de presiune și un sistem generalizat de teroare prin care este controlată societatea”, a spus directorul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române.
Ludmila Cojocaru, doctor în istorie, conferențiar universitar, șefă a Muzeului Victimelor Deportărilor și Represiunilor Politice, filială a Muzeului Național de Istorie, a relatat că procesul de stalinizare în Basarabia a însemnat teroare, distrugerea elitelor, masacrarea oamenilor liberi, marginalizarea valorilor. „În primul rând, este vorba despre o rusificare, un proces în care s-a înaintat pe toate dimensiunile. Imediat după 28 iunie 1940, populația din Basarabia s-a pomenit peste noapte cu oameni care vorbeau o limbă străină și despre asta sunt numeroase mărturii în documentele de arhivă și cele de istorie orală. De obicei, mărturiile vorbesc despre numirea în funcție de administrație locală a unor oameni aduși din Ucraina, cu accent și limbă moldovenească stâlcită. S-a insistat pe radierea memoriei despre elite și prezența și contribuția lor în identitatea culturală, etnică și politică a regiunii. A fost radiat un mod de viață caracteristic marii majorități a Basarabiei care era țărănimea. Este vorba despre procese și crime împotriva umanității sub forma foamei organizate în 1946-1947, secolul trecut. În contextul colectivizării forțate, al numeroaselor valuri de deportări, există și sute de cazuri de arestări și executări în masă a populației”, a spus doctorul în istorie.
Potrivit ei, impactul acestor politici represive asupra populației locale s-a manifestat nu doar asupra țărănimii și majoritatea populației românească, au fost afectate și comunitățile etnice care locuiau pe acest teritoriu, urmare a industrializării forțate de tip sovietic prin anularea proprietății private, prin edificarea unei industrii bazate pe domenii militare cu enorme cheltuieli de stat în defavoarea bunăstării locale. „Crimele regimului stalinist de ocupare au afectat puternic întreaga societate și la nivel de generații, în special a celei generații care era în putere să muncească, să creeze, care avea abilități de gestionare a economiei, dar și generația în vârstă și cea de copii. Impactul se regăsește până în prezent în societatea din Moldova prin faptul că există o memorie traumatizată și traumatizantă. Memoria poate și trebuie valorificată pentru a ține vie legătura dintre generații”, a spus Ludmila Cojocaru
Dezbaterea publică cu genericul „Stalinizarea și destalinizarea societății moldovenești” este organizată de către Agenția de presă IPN, în cadrul proiectului „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.