Analiza IPN: Locuitorii Găgăuziei susţin partidele pro-ruse şi se pronunţă contra aderării Moldovei la UE. Dar când este vorba despre protejarea drepturilor acestora, ei contează pe ajutorul Europei. Ce nu le este pe placul găgăuzilor, de bună seamă: eurointegrarea sau eurointegratorii?
Ideologia şi pragmatismul
Orice stări de spirit trebuie să aibă la temelie un calcul raţional. Care este partea rezonabilă a stărilor de spirit pro-ruse ale societăţii găgăuze? De regulă, reprezentanţii găgăuzi numesc câteva cauze. În primul rând, Rusia este o piaţă enormă de muncă pentru zeci de mii de locuitori ai Găgăuziei, pentru care posibilitatea de a câştiga în ţările UE este anevoioasă din cauza unor bariere lingvistice. Dacă ar fi să ţinem seama de toţi membrii familiilor, putem spune că cel puţin jumătate din locuitorii regiunii autonome se hrănesc cu ajutorul transferurilor băneşti din Federaţia Rusă ale cărora. În al doilea rând, se pare că pragmatismul dragostei faţă de Rusia se cam epuizează. Mai există încă factorii importanţi ai credinţei ortodoxe unificatoare şi ai culturii comune, utilizarea limbii ruse. Dar acestea sunt deja aspecte ideologice care sunt, indiscutabil, importante, dar cu toate acestea nu sunt întotdeauna determinante pentru practica politică (căci nu ştiu cine se va încumeta să-i numească pe românii şi pe ruşii ortodocşi ,,popoare frăţeşti”). Pragmatismul o conduce pe Găgăuzia în mod implacabil în altă parte.
Principala noutate care a sosit de la Comrat în ultimele zile este că Autonomia Găgăuză a devenit membru al Euroregiunii ,,Siret-Prut-Nistru”. Potrivit afirmaţiilor başcanului Găgăuziei, Mihail Formuzal, calitatea de membru al acestei euroregiuni le va permite autorităţilor autonomiei să ,,elaboreze proiecte, să beneficieze de granturi europene şi de finanţare europeană”.
UE ca o garanţie
Pe 23 decembrie, la Comrat vor marca aniversarea a 20-a de la formarea UTA Găgăuzia în componenţa Republicii Moldova. Două decenii nu e un termen chiar atât de mic, ai ce-ţi aminti şi ce evalua. Acestui lucru (amintirilor şi evaluărilor), în special, i-a fost consacrată conferinţa ,,20 de ani ai UTA Găgăuzia: trecut, prezent şi viitor. Rolul şi locul Găgăuziei în Moldova contemporană”, care a avut loc în capitala regiunii vineri, 12 decembrie.
Toate luările de cuvânt s-au redus la două teze: formarea Găgăuziei constituie o experienţă unică de reglementare a conflictelor interetnice şi că Legea cu privire la UTA Găgăuzia, deşi este bună, nu se aplică în măsură deplină. Totodată, când vorbea unul dintre politicienii moldoveni, el punea accentul pe prima teză. Dar dacă vorbeau reprezentanţii găgăuzi, cu mici excepţii, discursul se transforma într-o enumerare de pretenţii la adresa autorităţilor centrale.
La Comrat s-a vorbit mereu despre aplicarea neadecvată a Legii cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei şi cu aceste declaraţii toţi s-au obişnuit demult. Dar rezultatele alegerilor parlamentare recente au imprimat criticii la adresa Chişinăului un aspect special.
Pe de o parte, avem de a face cu o Găgăuzie abia liniştită după cursa electorală, când majoritatea absolută a locuitorilor a votat la 30 noiembrie contra vectorului european de dezvoltare. Pe de altă parte, politicienii găgăuzi, când vine vorba despre drepturile Găgăuziei, recomandă conducerii moldoveneşti să preia experienţa europeană în relaţiile cu regiunile minorităţilor naţionale. Totodată, la Comrat se aşteaptă de la structurile europene un control asupra îndeplinirii de către Moldova a angajamentelor sale faţă de unitatea teritorial administrativă de la sud.
O astfel de poziţie are unul dintre participanţii conferinţei de la Comrat, Fiodor Gagauz, care a devenit deputat în parlamentul de noua legislatură din partea Partidului Socialiştilor. În opinia sa, în cadrul negocierilor Comratului şi Chişinăului cu privire la respectarea Legii cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei un mare ajutor de expertiză l-ar putea acorda grupul de specialişti sub egida Misiunii OSCE în Moldova. Mai mult, după cum a menţionat deputatul, conducerea Găgăuziei a expediat deja la adresa Misiunii OSCE şi ambasadorului UE în Moldova rugămintea cu privire la crearea unui astfel de grup.
,,Este greu să iubeşti ceea ce nu ai văzut”
Conducătorul Centrului ,,Pro-Europa” de la Comrat, Ludmila Mitioglo, consideră că una dintre cauzele susţinerii insuficiente a forţelor proeuropene constă în nivelul scăzut de informare a populaţiei despre Uniunea Europeană. Ea a menţionat în convorbirea cu reporterul IPN că informaţia despre UE, care se mediatizează, nu le oferă oamenilor o reprezentare deplină despre Uniunea Europeană şi despre folosul acesteia pentru fiecare. Ca urmare, oamenii nu recunosc valorile şi standardele europene ca fiind ale lor, fără de care nu există perspective pentru viitor, afirmă ea.
Faptul că nu coincide imaginea creată despre UE şi esenţa reală a acesteia pot fi acceptate ca o explicaţie parţială a popularităţii reduse a ideii europene. Dar afirmaţia aceasta ţine mai curând de întreaga Moldovă şi nu reflectă specificul găgăuz.
Explicaţia sa cu privire la specificul ideologic al electoratului de la sud a expus-o pentru IPN Dmitri Popozoglo, redactor-şef al săptămânalului popular în regiune ,,Găgăuzia unită”. În opinia sa, în atitudinea faţă de Europa, care s-a constituit în Găgăuzia, există, cel puţin, trei probleme.
,,În primul rând, căderea cortinei de fier de la Prut a întârziat puţin. Oamenii noştri plecau la Moscova liber, ei o vedeau şi se obişnuiau cu ea. În Occident era mai complicat să te deplasezi şi acolo au fost cu mult mai puţin oameni, cel puţin, din Găgăuzia. Moldovenilor le-a ajutat într-o anumită măsură limba lor romanică... E greu să iubeşti ceea ce nu ai văzut, este greu să râvneşti necunoscutul”, menţionează Popozoglo.
O altă cauză a euroscepticismului ziaristul o vede în diversele abordări ale Uniunii Europene şi ale Uniunii Vamale faţă de aderarea eventuală la ele a Moldovei. Dacă UV este deschisă astăzi pentru ca ţara noastră să devină membru cu drepturi depline, UE nu propune o astfel de variantă.
A treia cauză, în opinia ziaristului, constă în Acordul de Asociere a Republicii Moldova cu UE care, potrivit acestuia, ,,presupune doar cedări unilaterale şi victime din partea Moldovei”.
Potrivit lui Popozoglo, stările de spirit anti-europene ale găgăuzilor s-ar putea schimba dacă UE ar aplica faţă de Găgăuzia o politică comercial-economică mult mai favorabilă. Adică, vorbind pe şleau, dacă UE ar cumpăra în fiecare an de la găgăuzi tot vinul şi toate merele, atunci ei s-ar putea întoarce cu faţa spre Bruxelles.
Apropo, pe 18 decembrie, a devenit cunoscut că UE a dublat cotele la importul de fructe din Moldova. Aceasta însă nu va soluţiona toate problemele fermierilor găgăuzi în ceea ce priveşte comercializarea producţiei. Totodată, argumentul cu privire la condiţionarea stărilor de spirit anti-europene ale găgăuzilor prin relaţiile comerciale nerentabile cu UE a cam pierdut din greutate.
Eurointegrarea şi eurointegratorii
Între stările de spirit care prevalează în Găgăuzia şi practica politică există o contradicţie evidentă. Găgăuzii care au votat pentru fotografia cu preşedintele Rusiei consideră standardele europene de protejare a minorităţilor naţionale ca fiind unele dintre cele mai bune. Ei depun cereri de aderare la regiunile europene şi fac tot posibilul să atragă în regiune granturi ale Uniunii Europene. În sfârşit, liderii găgăuzi recunosc utilitatea aplicării de către Moldova a principiilor europene de combatere a corupţiei şi de desfăşurare a reformei în sistemul judiciar.
De ce dar, aspirând la standardele europene ale edificării statale, găgăuzii sunt primii eurosceptici din Moldova? Dacă am da la o parte pojghiţa propagandistică şi am privi în mod obiectiv la locuitorii Găgăuziei, în faţa noastră ar apărea un popor cu totul european, care îşi apără interesele sale prin metode europene şi care aspiră să trăiască într-un stat european. Poate că în acest caz principala inspiraţie negativă pentru găgăuzi faţă de Uniunea Europeană este nu UE în sine, ci autorităţile moldoveneşti, care îşi desfăşoară acţiunile lor sub lozinca integrării europene? Poate că ,,nu eurointegrarea este rea”, ci eurointegratorii nu sunt cei care trebuie?
Veaceslav Craciun, IPN
