„Insistența pe continuarea alegerii președintelui țării prin votul direct al cetățenilor comportă riscuri majore pentru stabilitatea politică postelectorală. SOLUȚIA este anularea alegerilor prezidențiale directe și revenirea la normalitate!”
---
Alegerile prezidențiale pot submina stabilitatea politică
Luna august s-a dovedit a fi fierbinte nu doar din cauza căldurilor caniculare, care distrug ramura de bază a economiei moldovenești – agricultura. În lună curentă demarează pregătirile pentru alegerile prezidențiale, fixate pentru ziua de 1 noiembrie. Aceste pregătiri sunt însoțite de un șir de evenimente cu impact major asupra rezultatelor viitoarelor alegeri și a stabilității politice postelectorale.
Vorba e că majoritatea partidelor politice contestă fie însăși modalitatea de alegere a președintelui țării, fie cadrul legal de desfășurare a alegerilor. La aceasta se mai adăugă și contestarea modalității de finanțare a partidelor și a candidaților, fiind cerută investigarea de către Procuratură a scandalurilor de finanțare ilicită a campaniei prezidențiale din 2016. Toate aceste atitudini se pliază pe gestionarea defectuoasă de către autorități a infecției COVID-19, care în luna august bate toate recordurile negative, înregistrate în lunile precedent.
Dar s-o luăm pe rând. Două partide politice contestă însăși modalitatea de revenire, în martie 2016, la alegerea directă a președintelui țării prin intermediul unei hotărâri a Curții Constituționale (CC), care după 16 ani a anulat o parte a reformei constituționale din 2000.. Este vorba despre:
- Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), care de la bun început consideră că: „Decizia de a schimba (modalitatea) de alegere directă a președintelui este una lipsită de responsabilitate”;
- Partidul Acțiunii Comune – Congresul Civic, care insistă: "Componența actuală a Curții Constituționale trebuie să anuleze hotărârea ilegală a Curții Constituționale din 4 martie 2016, prin care s-a făcut trecerea la alegerile prezidențiale directe. Această decizie a dus la uzurparea puterii și capturarea în continuare a statului. De aceea, Curtea Constituțională trebuie să anuleze această hotărâre, să restabilească statul de drept”.
Alte partide politice, cel puțin 7 la număr, contestă cadrul legal de desfășurare a alegerilor în condițiile pandemiei COVID-19. Proiectul de modificare a Codului electoral rămâne în suspans după votarea în prima lectură, fiind transmis Comisei de la Veneția spre examinare. Este vorba despre:
- Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), care a cerut retragerea amendamentelor Codului electoral, amenințând cu sesizarea Curții Constituționale în eventualitatea adoptării variantei votate în prima lectură. Cele mai sensibile probleme pentru PAS se referă la votul cetățenilor din străinătate, în special din Europa, care va fi împiedicat de infecția COVID-19, și votarea cetățenilor din Transnistria, care poate fi manipulată grosolan, așa cum s-a întâmplat la recentele alegeri parlamentare din februarie 2019;
- Mișcarea Politică Unirea (MPU), constituită din 5 formațiuni, care prin intermediul liderul unei dintre acestea și-a exprimat următoarea opinie: „Nu mă pot pronunța dacă e bine sau nu să fie amânate alegerile prezidențiale. Dar sunt sigură că trebuie anulată sau modificată drastic colectarea semnăturilor... cine și cum va monitoriza/verifica respectarea – de către persoanele ce vor colecta semnături (20 mii pentru înregistrarea unui candidat) – a regulilor minime de protecție: distanțare fizică, purtarea măștilor, dezinfectarea obiectelor folosite de mai multe persoane etc.?!”;
- Partidul Platforma Demnitate și Adevăr (PPDA), al cărui lider, referindu-se la o posibilă amânare a alegerilor prezidențiale, a declarat: „Eu nu calc pe cadavre. Nu există nimic mai presus ca viața și sănătatea oamenilor... Dacă un singur om este pus în pericol, trebuie să luăm o atitudine corectă pentru că mai presus de sănătatea și viața oamenilor nu este absolut nimic”.
În sfârșit, Partidul Unității Naționale (PUN) și susținătorii acestuia, contestă în mod constant modalitatea de finanțare a campaniei prezidențiale din 2016 a candidatului Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Igor Dodon. Nu există niciun semn că și la alegerile din noiembrie nu vom avea o situație similară. Vânzând Republicii Moldova gaze la prețuri duble față de cele europene, Gazprom-ul rusesc dispune de resurse financiare suficiente pentru a-și susține partenerul (min.0.38 – 0.46), din Republica Moldova.
Cele menționate mai sus pun în evidență inevitabilitatea contestării rezultatelor alegerilor prezidențiale, în eventualitatea victoriei lui Igor Dodon, care la toate cele invocate s-a dovedit a fi implicat și în frontul imperial al Rusiei, care iată că trece prin Republica Moldova. Pe de altă parte, o eventuală victorie a unui candidat al opoziției, oricum, va ridica semne de întrebare, principala fiind - ce ar avea de făcut opoziția proeuropeană cu o victorie obținută într-un cadru legal defectuos despre care se știa a priori?
Șansa Partidului Democrat din Moldova de a se reabilita
Partidul Democrat din Moldova (PDM), parte a majorității de guvernare, are șansa de a introduce claritate în situația dificilă din ajunul alegerilor prezidențiale. O tentativă, în acest sens, a fost întreprinsă de președintele de onoare al formațiunii, Dumitru Diacov, care a făcut recent o declarație pertinentă: „Propun să discutăm nu despre amânarea acestor alegeri, ci despre revenirea la alegerea președintelui în Parlament. Președinția trebuie să devină factor de stabilitate, de echilibru politic și de consens național. Liderii partidelor trebuie să lupte pentru executiv, pentru funcția de prim-ministru și posibilitatea de a realiza programul electoral al partidului, dar și pentru dreptul de a forma majoritatea parlamentară, care asigură cu acte normative activitatea Guvernului”. În acest context, este de remarcat că președintele de onoare al PDM cunoaște detaliile operațiunii de modificare în 2016 a textului constituțional privind trecerea la alegerea directă a șefului statului. Anterior, el și-a exprimat opinia împotriva acelei operațiuni, subliniind că schimbarea în 2016 a modalității de alegere a președintelui a fost o gravă eroare politică, care a oferit liderilor opoziției din acea perioadă – PSRM și PAS, posibilitatea de a se afirma în calitate de lideri naționali la alegerile prezidențiale directe, pe fundalul retragerii din competiție a candidatului PDM.
Că modificarea textului constituțional a fost o făcătură, pusă la cale de coordonatorul puterii, Vlad Plahotniuc, o confirmă și sfetnicul acestuia, Vitalii Andrievskii: „Curtea Constituțională, substituind Parlamentul, a modificat legea privind alegerile prezidențiale. Curtea Constituțională a decis să revină la procedura alegerii directe de către cetățeni a președintelui, schimbând în același timp limita de vârstă pentru candidații la președinție – de la 35 la 40 de ani. Toată lumea înțelegea că Vlad Plahotniuc se afla în spatele acestei decizii. Da, așa este”. Andrievskii deschide parantezele, explicând de ce a avut nevoie coordonatorul de acea operațiune specială. În primul rând, pentru a combate valul protestatar, împingând liderii opoziției spre ciocniri electorale reciproce. În al doilea rând, a urmărit scoaterea din competiție a celui mai periculos adversar al lui Igor Dodon – Renato Usatâi, pentru a-i asigura primului victoria.
Că Vlad Plahotniuc, coordonatorul puterii, trăgea sforile și aranja lucrurile în justiția moldovenească a recunoscut-o recent chiar el, nesilit de nimeni, atunci când a atacat într-o instanță de judecată de la New York decizia Departamentului de Stat al SUA, semnată de secretarul de stat Mike Pompeo, prin care la data de 18 ianuarie 2020 el însăși, soția și cei doi copii ai săi, au primit interdicție de a intra pe teritoriul SUA din cauza „actelor de corupție semnificative”. Pentru a convinge justiția americană despre dârzenia luptei sale împotriva agenților ruși din Republica Moldova, Plahotniuc a invocat scoaterea, în 2014, a lui Renato Usatîi din competiția electorală (vezi item g), pag. 7 a plângerii lui Plahotniuc). Dar iată că lucrurile au evoluat rapid și recent Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a dat câștig de cauză partidul “Patria”, a cărui cap de listă la alegerile parlamentare din 2014 fusese Renato Usatîi, și care a fost exclus din cursa electorală pentru presupuse iregularități financiare. E straniu că coordonatorul știa despre pericolul rusesc din partea lui Renato Usatîi, dar nu știa nimic despre pericolul din partea frontului imperial rusesc, reprezentat în Republica Moldova de PSRM și liderul acestuia – Igor Dodon. Actualmente, din cauza vigilenței manifestate de Plahotniuc, Republica Moldova trebuie să-i achite lui Usatâii $15 mii, care împreună cu alte sute de mii de dolari, ce trebuie să-i achite pentru multiplele implicații ale coordonatorului în actele justiției, se lărgește gaura bugetară.
Detaliile invocate vin să susțină cele declarate de președintele de onoare al PDM, Dumitru Diacov, și sfetnicul coordonatorului – Andrievskii, că schimbarea modalității alegerii președintelui Republicii Moldova a fost o comandă politică, executată de Curtea Constituțională. În situația creată, PDM are excelenta oportunitate de a veni cu dovezi suplimentare că a fost vorba despre o comandă politică și de a se alătura plenar formațiunilor politice care contestă desfășurarea alegerilor prezidențiale directe, programate pentru 1 noiembrie 2020.
Rolul Curții Constituționale
Un rol important în ieșirea din impasul ce se întrevede îl are actuala componență a Curții Constituționale (CC). Recent, CC și-a dat verdictul în privința rolul Președintelui Republicii în cadrul procedurii de desemnare a candidatului pentru funcția de Prim-ministru, stabilind următoarele: “Analizând Hotărârea nr. 28 din 17 octombrie 2017, Curtea a observat că ea a aplicat instituția interimatului funcției de Președinte al Republicii, reglementată de articolul 91 din Constituție, în cazul în care Președintele țării a refuzat în mod deliberat, din motive subiective, să-și exercite atribuțiile constituționale, deși acest caz trebuia soluționat prin prisma instituției suspendării din funcție și a demiterii Președintelui Republicii, stabilită de articolul 89 din Constituție”.
Astfel, CC a stabilit că cele 5 hotărâri, din perioada 2017-2019, de suspendarea din funcție a președintelui Igor Dodon au fost cel puțin incorecte. Ținând cont de cele menționate mai sus, am putea afirmă că, de fapt, suspendările au fost comenzi politice ale coordonatorului. Drept confirmare că comenzile politice devenise o practică uzuală în perioada coordonării guvernării de către Vlad Plahotniuc ne servește faptul că CC, în componența sa anterioară, și-a anulat 6 hotărâri, adoptate în perioada așa-zisei dualități a puterii de stat, în zile de 7-14 iunie 2019.
În circumstanțele menționate, când componența precedentă a CC și-a anulat 6 hotărâri, iar componență actuală a descalificat alte 4 hotărâri, a pune la îndoială faptul că și decizia de alegere directă a președintelui țării CC, din 4 martie 2016, este o făcătură politică, ar fi o naivitate. Se văd cu ochiul liber ațele albe cu care sunt cusute argumentele CC. Acum întrebarea e – ce-i de făcut? Nimic ieșit din comun. Trebuie făcut exact ce a făcut CC la 15 iunie 2019, când și-a anulat cele 6 hotărâri menționate. Adică, în baza Articolului 72 din Codul jurisdicției constituționale trebuie să-și convoace Plenumul și să anuleze hotărârea din 4 martie 2016, restabilind situația legală, constituțională, de alegere a președintelui de către Parlament.
Concluzii
A. Formațiunile politice, având în vedere necesitatea alegerii președintelui Republicii Moldova, trebuie să pornească de la necesitatea restabilirii legalității și eliminării efectelor capturării instituțiilor statului. În acest sens, este necesară conlucrarea cu actuala componență a CC pentru anularea hotărârii CC din 4 martie 2019 și revenirea la modalitatea constituțională de alegere a șefului statului.
B. Rolul PDM și al liderilor acestuia este crucial în elucidarea motivației politice a deciziei CC din 4 martie 2016. Astfel, PDM are oportunitatea de a se debarasa de învinuirile că ar fi participat la uzurparea puterii de stat, contribuind la lichidarea efectelor uzurpării.
C. PSRM ar putea să-și revadă atitudinea față de rolul președintelui într-o republică parlamentară, care are atribuții mai mult protocolare, neavând niciun fel de atribuții în gestionarea economiei și a proceselor sociale. Pretențiile președintelui Igor Dodon de a influența viața social-economică pot fi relevante, dacă ar pleda pentru funcția de prim-ministru, luptând pentru victorii în alegerile parlamentare. PSRM ar trebui să se teamă de “omuleții verzi”, care au participat la anexarea Crimeii, iar recent s-au aventurat să destabilizeze situația politică din Belarus. Colegii liderilor PSRM din frontul imperial rusesc și-au anunțat deja intențiile de a recunoaște independența Transnistriei, probabil, pe fundalul unor dezordini în masă în Republica Moldova.
D. Președintele Igor Dodon, ar putea convoca ședința Comisiei pentru reforma constituțională, pe care a instituit-o recent, punându-i o singură sarcina – argumentarea „revizuirii unui set de hotărâri ale Curții Constituționale care au depășit câmpul constituțional și/sau care au depășit limitele de competență constituțională a Curții”, celelalte fiind irelevante;
E. Eventuala revenire la alegerea președintelui de către Parlament va necesita un compromis. Fracțiunile parlamentare din opoziția răzlețită, alături de fracțiunea PDM, au majoritatea calificată de 3/5 pentru alegerea în funcția de președinte a unei personalități notorii, care s-a manifestat pe multiple planuri pentru a asigura o tranziție pașnică spre normalitate. Un exemplu în acest sens, ar fi ex-vicepreședintele PDM, Ion Sturza, care a încercat să contribuie la ieșirea țării din criză în decembrie 2015.
F. Pentru a nu admite pe viitor blocajele în procesul alegerii șefului statului de către Parlament, compromisul ar trebui să se refere și la modificarea articolului constituțional, care să permită alegerea șefului statului cu votul majorității simple a deputaților, așa cum prevedea proiectul din 2000 de modificarea a Constituției avizat de CC. Este exact ceea ce și-a dorit dintotdeauna și își dorește în continuare președintele de onoare al PDM, Dumitru Diacov, fapt ce ar trebui să determine PDM să-și susțină fondatorul.
G. Insistența pe continuarea alegerii președintelui țării prin votul direct al cetățenilor comportă riscuri majore pentru stabilitatea politică postelectorală. SOLUȚIA este anularea alegerilor prezidențiale directe și revenirea la normalitate!