Perspectivele electorale ale Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) devin sumbre. La o astfel de concluzie se poate ajunge după declarațiile, din 25 octombrie 2018, ale șefului statului, Igor Dodon, făcute în cadrul emisiunii „Politica Nataliei Morari” de la postul de televiziune TV8. Într-adevăr, care ar fi motivul pentru ca deținătorul funcției supreme în stat, liderul informal al partidului cu cel mai mare rating, să înceapă a vorbi despre o eventuală nerecunoaștere a rezultatelor viitoarelor alegeri parlamentare din 24 februarie 2019? Cel mai probabil răspuns ar fi – anticiparea justificărilor pentru un eventual eșec răsunător al PSRM. Și nu e vorba despre un simplu eșec rezultat din preferințele volatile ale alegătorilor, ci de unul forjat cu propriile mâini.
Ce nu are PSRM și liderul acestuia, Igor Dodon, pentru o campanie parlamentară victorioasă? Au totul:
- Resurse financiare impunătoare, cu sponsorizări de zeci de milioane de lei (doar oficial) din partea unor persoane ce donează partidului iubit sume ce depășesc de câteva ori veniturile declarate ale acestora;
- Un media holding impunător, bazat pe una dintre cele mai populare posturi de televiziune din Federația Rusă, care distorsionează realitățile, reflectând în exclusivitatea puncte de vedere favorabile PSRM și liderului informal al acestuia;
- Două fundații de caritate – SOLUȚIA și DIN SUFLET, care explorează reflexele condiționate ale segmentelor defavorizate ale societății și care, contrar doctrinei creștine, convertesc binefacerea în publicitate politică pentru PSRM și liderul informal al acestuia;
- Funcția supremă în stat, care i-a permis lui Igor Dodon transformarea Președinției într-un fel de agenție electorală a PSRM, oferind acoperire Fundației „Din Suflet” pentru colectarea netransparentă a mijloacelor financiare prin toată lumea. Așa cum s-a menționat, resursele respective sunt utilizate pentru convertirea binefacerii în publicitate partinică. De aceea, în starea ei actuală, instituția prezidențiale nu are altă justificare, decât cea de agenție electorală a PSRM;
- Suportul fățiș al celor mai influenți lideri regionali – Vladimir Putin și Recep Tayyip Erdoğan, care influențează în mod direct comportamentul electoral al unui segment foarte larg de alegători. În special al celor pentru care elogierea publică de către Igor Dodon a regimurilor politice din Rusia și Turcia este un indicator de apartenență la un anumit set de valori;
- Suportul fățiș al Bisericii Ortodoxe, care a contribuit hotărâtor la victoria prezidențială a liderului socialist. Aceasta în pofida faptului că, în 2010, Igor Dodon insistase să-i fie înmânat carnetul de comunist în ziua de naștere și alături de monumentul celui mai militant ateist care a existat vreo dată – Lenin. Cu toate acestea, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, în loc să urmeze și să îndrepte oamenii pe căile Domnului, s-au angajat în forjarea și promovare unui idol politic (Adresa Curții Constituționale nr.5);
- Cel mai înalt rating, care transformă PSRM în partid dominant datorită factorilor menționați mai sus;
- Un sistem electoral al cărui autor și promovat este chiar liderul informal al PSRM, Igor Dodon, și care este excepțional de favorabil anume partidului dominant.
În pofida tuturor avantajelor menționate mai sus, vedem că liderul informal al PSRM, Igor Dodon, iată că începe a vorbi despre existența temeiului pentru o eventuală nerecunoaștere a rezultatelor alegerilor parlamentare. Oricât ar părea de paradoxal, dar șeful statului pare să aibă dreptate! Păi, dacă în condițiile menționate mai sus, PSRM ar câștiga alegerile, atunci ele ar fi tocmai potrivite pentru a fi declarate nevalabile. Asta pentru că 40 din cele 45 de partide politice înregistrate în Republica Moldova ar fi îndreptățite să califice condițiile în care își desfășoară activitatea PSRM drept factori ce distorsionează fundamental principiul condițiilor egale pentru o competiție electorală onestă.
Pe de altă parte, dacă și liderul informal al PSRM este nemulțumit de condițiile în care urmează să se desfășoare alegerile, atunci ar trebui să înțelegem că există formațiuni politice care dispun de condiții și de resurse, care le depășesc pe cele ale PSRM după impactul pe care îl pot produce. Dacă e așa, și supoziția menționată e corectă, atunci ar fi corect din partea șefului statului să ne spună direct – care sunt acele formațiuni și de ce fel de resurse speciale dispun ele? Oare nu cumva e vorba despre partide care dispun, la fel ca și PSRM, de resurse financiare din surse obscure, convertesc binefacerea în propagandă politică, folosesc instituțiile publice în scopuri partinice, dispun de media-holding-uri propagandistice etc.? Probabil, anume așa este, de aceea, Igor Dodon se ferește să le numească.
Dacă ar face-o, atunci domnia sa – prieten declarat al ortodoxiei, ar fi acuzat de ipocrizie, fiindcă vede paiul din ochii fraților săi, dar nu vede bârna din propriul ochi. Și atunci, se ivește întrebarea sacramentală – la ce îi poate servi PSRM sistemul electoral mixt, pe care l-a promovat și de pe urma căruia credea că va beneficia? La întrebarea respectivă a răspuns deja Comisia de la Veneția, care în avizele sale spunea că sistemul mixt e favorabil partidelor cu rating înalt doar în condițiile alegerilor libere și corecte. Iar dacă alegerile nu sunt liberele și corecte, atunci sistemul respectiv servește intereselor sacilor cu bani, posesorilor de foarfece pentru tăierea panglicilor etc.
În loc de concluzie, am putea să ne permitem să-i amintim șeful statului, Igor Dodon, înțelepciunea populară – socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târg. Totuși, dacă a greșit, atunci nu trebuie să se descurajeze, doar a demonstrat nu o singură dată că e maestru al compromisurilor politice. Evident, în folosul interesului public, de dragul stabilității politice, exact așa cum a demonstrat-o la 16 martie 2012.
Experții IPN
