Analiză IPN: Alegerile parlamentare din 30 noiembrie pot fi cruciale sau distrugătoare pentru statul şi societatea moldovenească şi aceasta este prima şi cea mai importantă trăsătură specifică, în raport cu alte scrutine electorale. .Această trăsătură le înglobează pe altele, şi se constituie din ele, de nivel, într-un fel, mai jos: caracterul geopolitic, influenţa factorului regional, implicarea forţelor din afară, apariţia unor noi genuri de actori politici, confruntare electorală după principiul „toţi împotriva unuia”, imprevizibilitatea rezultatelor şi a configuraţiei coaliţiei de guvernământ, nivelul înalt al tehnologiilor electorale utilizate, caracterul preponderent paşnic al campaniei, dar cu riscul declanşării unor acţiuni violente sau, şi mai rău, al unui alt „punct fierbinte” regional după cel din Ucraina. …
---
Anii 2014 şi 1991: consonanţă şi disonanţă
Mai multă lume a comparat până acum importanţa şi miza alegerilor parlamentare de la sfârşitul acestei săptămâni cu cele ale actului de Independenţă a Republicii Moldova, din anul 1991, utilizând pentru ambele evenimente aceeaşi apreciere – „cruciale”. De regulă, aceştia au fost politicieni de orientare pro-europeană, care înţeleg să convingă în felul acesta electoratul să adopte opţiunea europeană de dezvoltare a ţării. Formulele cele mai tari folosite pe parcursul campaniei electorale îndeamnă societatea să facă alegerea potrivită între „viitorul european civilizat” şi „trecutul comunist întunecat”, între „închisoarea popoarelor”şi „libertatea democraţiei europene”. O formulă mai filozofică spune că pe 30 noiembrie se va face „alegerea de civilizaţie”. De regulă, actorii politici, dar şi susţinătorii ideii europene din alte domenii, operează cu cifre, date şi fapte reale şi importante, care demonstrează beneficiile căii europene, parte dintre care pot fi deja resimţite. Opţiunea pro-europeană este reprezentată de formaţiuni cu pondere în societate şi în arcul guvernamental, în special, PLDM, PDM, PL, PLR, dar şi alte formaţiuni mai mici, inclusiv PPRM, PAD, Partidul Verde Ecologist, Partidul Antimafie ş.a.
Reprezentanţii celeilalte opţiuni, pro-estice, operează cu slogane mai puţin răsunătoare, au la îndemână mai puţine fapte, cifre şi date pozitive de beneficii reale, actuale. Sunt de o pondere mai mică, dacă judecăm după mărimea partidelor, şansele pe care le au în sondaje, accesul la resursele administrative şi informaţionale etc. Acest segment al eşichierului politic este reprezentat fără rezerve, în principal, de PSRM, dar care, între timp, a îngustat opţiunea pro-estică până la opţiunea pro-Rusia, posibil, din considerente polit-tehnologice. Blocul electoral Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală, a menţinut largheţea formulei pro-estice, dar aceasta nu i-a permis să depăşească îngustimea segmentului de susţinători, pentru că nu are nici pondere, nici şanse de a accede în Parlament, aşa cum nu au alţi câţiva concurenţi electorali mărunţi de tot de aceeaşi orientare. PCRM, care are una dintre cele mai mari ponderi în societate, nu poate fi inclus fără rezerve în această categorie, pentru că nu solicită denunţarea Acordului de Asociere cu UE, dar nici nu şi-a făcut un prim scop electoral din aderarea la Uniunea Vamală
Până aici sunt valabile consonanţele dintre anii 1991 şi 2014, pentru că acum, ca şi atunci, partea mai educată a societăţii propune o schimbare cardinală prin trecerea la o treaptă avansată a dezvoltării, cu indicarea modelului aplicat în practică de alte state, inclusiv cu aceeaşi experienţă ex-sovietică şi ex-socialistă, precum şi a surselor şi metodelor care ar permite realizarea acestui model. În plus, aceasta are şi privilegiul de a demonstra şi utiliza electoral anumite realizări în calea de modernizare şi europenizare a societăţii. Dar, spre deosebire de starea de spirit din perioada Independenţei, în pofida tuturor evidenţelor, opţiunea europeană nu are acelaşi sprijin al maselor largi, cele două alternative geopolitice menţinându-se de mai multă vreme într-o stare de paritate una faţă de alta. Nu vorbim în acest loc despre motivele respectivei stări de lucruri, doar constatăm o parte din consonanţe şi disonanţe.
În consonanţă cu începutul anilor 90 mai sunt şi aşteptările unor mari tulburări, sub formă asemănătoare sau nu cu conflictul de la Nistru, care, de asemenea a servit drept una din frânele mersului nostru înainte de până acum. Dacă activarea acelei frâne a avut legătură cu şansa de reorientare a ţării spre alţi vectori decât cei estici, este de aşteptat că ar putea fi aplicate metode de acelaşi ordin sau şi mai „eficiente”, chit că în regiunea, unde ne aflăm, acestea au şi fost aplicate.
Moldova între Ucraina…
Rămânând în arealul „semi-extern”, am putea fixa o altă trăsătură specifică a actualelor alegeri. Conflictul armat din Ucraina (o parte dintre actorii implicaţi şi mai puţin implicaţi utilizând noţiuni gen „rebeliune separatistă”, „agresiune străină camuflată” sau „operaţiune anti-teroristă”), a influenţat într-un anumit fel opţiunile pro-europene şi pro-estice ale alegătorilor moldoveni. Efectele acestei influenţe se fac tot mai resimţite odată cu majorarea numărului de pierderi de vieţi omeneşti şi distrugeri şi odată cu conştientizarea pericolului de apropiere şi mai mare a acestui conflict de hotarele Moldovei sau, nu dă Doamne, de trecere a graniţelor ei. Influenţa se manifestă printr-o reducere, nu tocmai semnificativă, dar totuşi reducere, a numărului fanilor preşedintelui rus Vladimir Putin, acţiunile căruia în regiune sunt asociate de către anumite categorii de populaţie cu pericolul unui nou conflict militar, local, regional sau mai mare. Repet, nu tocmai mare, dar reducere şi aceasta înseamnă în mod aproape automat reducerea proporţională a numărului de susţinători ai partidelor pro-ruseşti şi pro-estice din Moldova. Este adevărat, că partidele pro-europene ar putea fi suspectate de o anumită îngroşare a lucrurilor în această direcţie, inclusiv în scopuri electorale, dar legităţile la care IPN s-a referit aici şi în alte materiale din ultimul timp, nu permit acuzarea lor directă în ceva.
Factorul ucrainean în aceste alegeri vine cu încă un sprijin pentru partidele pro-europene din Moldova prin faptul că, în urma ultimilor alegeri din ţara vecină, la guvernare au venit, cu susţinere largă, un preşedinte şi un parlament pro-europeni prin definiţie, guvernul nou neavând cum să fie de altă orientare. Dacă până acum Republica Moldova „a scăpat” de „aderarea benevolă” la Uniunea Vamală şi Uniunea Euroasiatică anume datorită poziţiei reci a Ucrainei faţă de aceste structuri, de acum înainte, cu Ucraina aproape de UE sau chiar în interiorul ei, dispare orice posibilitate, chiar teoretică, de aderare a Moldovei, peste capul Ucrainei, care este un stat şi un spaţiu geografic foarte mare. Dar, pe de o parte, Ucraina încă nu este un stat veritabil european şi este de presupus că va avea bariere tot mai mari în această cale a sa, pe de altă parte, în campaniile electorale partidele politice nu totdeauna le spun alegătorilor săi lucrurile aşa cum stau ele în realitate. Şi din a treia parte, partidele pro-estice sunt tentate şi declară aceasta suficient de deschis, să preia modelul ucrainean, „maidanez”, de pre-preluare a puterii, în cazul unor „anumite” rezultate ale alegerilor. De altfel, şi o parte din reprezentanţii actorilor politici care împărtăşesc ideea europeană nu exclud reeditarea „maidanului” în Moldova, „în anumite condiţii”. Astfel că influenţa factorului ucrainean încă ar putea să-şi exercite puterea. Spaţiul informaţional, cel public şi cel „de bucătărie” sunt pline de informaţii sau zvonuri care mai de care mai negre.
…şi Romania
Cu o săptămână înainte de alegerile din Republica Moldova, românii şi-au ales „un altfel de preşedinte”, în „altfel de mod”. Şi pro-esticii, şi pro-vesticii din Moldova au interpretat acest rezult fiecare în favoare sa. Cert este că exemplul României demonstrează că, în condiţiile unei implicări masive a cetăţenilor, „totul este posibil” şi în Republica Moldova. N-a mai rămas mult până vom vedea căror partide le-a reuşit mai mult să convingă electoratul, mai întâi, să iasă la votare şi apoi să voteze, în principal, geopolitic, pro-dezvoltare sau pro-distrugere. Este adevărat că fiecare dintre cele două curente geopolitice îşi atribuie calificativul „dezvoltare”, iar oponenţilor – „distrugere”.
Valeriu Vasilică, IPN
