Republica Moldova a ajuns la al 22-lea an de independenţă. Agenţia IPN şi-a propus să reflecte în mai multe materiale care au fost reuşitele şi nereuşitele în dezvoltarea ţării. Reprezentanţi ai guvernării actuale, experţi, foşti şi actuali politicieni îşi expun viziunea privind paşii făcuţi de Moldova de la 27 august 1991 şi până acum.
---
Material din ciclul IPN „Moldova 22. Paşi înainte şi paşi înapoi”, cu ocazia Zilei Independenţei
Atitudinea civică nu poate fi luată din stradă sau din cărţi, aceasta se transmite genetic şi poate fi diferită de la o naţiune la alta. Obişnuiţi cu un colectivism impus, cetăţenii Republicii Moldova prea puţin dau dovadă de atitudine civică atunci când au dreptul la alegere. Moldova are puţini lideri de opinie pentru că de-a lungul istoriei aceştia au fost deportaţi, persecutaţi, exterminaţi, iar noile generaţii de oameni cu atitudine se dezvoltă foarte anevoios.
Atitudinea civică „se transmite genetic”
Antoniţa Fonari, care este secretarul general al Consiliului ONG, dar şi vicepreşedinta Consiliului Naţional pentru Participare (CNP), susţine că cei care genetic au avut pornirea atitudinii civice au fost efectiv exterminaţi, fiind trimişi în Siberia şi la construit canale. „Într-o societate liderii de opinii nu sunt majoritatea. Este foarte uşor să iei dintr-o naţiune liderii, să-i extermini, iar după aceasta alţi lideri vor apărea foarte greu. Când spun că atitudinea civică se transmite genetic, evident că exagerez. Ce am în vedere este că atitudinea civică se transmite într-o familie care oferă o educaţie. Dacă oamenii care erau educaţi să fie activi, să le pese, au fost omorâţi, sau li s-a închis gura definitiv prin şocuri fizice, psihologice ş.m.d, noi nu avem generaţii de copii care să crească cu personalitate”.
În opinia Antoniţei Fonari, Moldova şi toate ţările din fostul lagăr socialist au problema liderilor de opinie şi a oamenilor cu atitudine. Ea crede că Moldova poate creşte oameni cu atitudine, dar pentru asta este nevoie de o perioadă mai lungă. Legile adoptate din domeniul voluntariatului ajută oamenilor să dezvolte simţul de apartenenţă la comunitate şi îi ajută să înveţe că ei pot face comunitatea mai bună. „Pentru că asta este o pornire firească a oamenilor, să facă fapte bune, să facă bine pentru sufletul lor. De asta oamenii merg la biserică, sau merg să facă voluntariat, sau acte de caritate”.
Liliana Rotaru, preşedinta organizaţiei pentru copii CCF Moldova, crede că în Republica Moldova atitudinea civică este mai mult o excepţie decât o regulă. Ea crede că o altă situaţie nu puteam avea, după zeci de ani de colectivism impus; iar în ultimii 22 de ani societatea moldovenească a luat-o în partea opusă, a individualismului egoist, indiferent şi rece. „Cred că diferenţa dintre colectivismul impus şi spiritul civic e esenţială: primul se face de „ochii lumii” (adică a partidului) şi forţat, pe când spiritul civic e o necesitate şi e exercitat voluntar şi indiferent de ochii care te privesc”, a specificat Liliana Rotaru.
Preşedintele organizaţiei neguvernamentale „Eco-Răzeni”, Sergiu Gurău, este de părerea că situaţia socio-economică precară din ţara noastră determină în mod direct gradul de activism civic al cetăţenilor. Preocupările oamenilor axate în principal pe asigurarea materială a familiilor, în detrimentul educaţiei şi al culturii, are ca şi consecinţa creşterea generaţiilor cu un nivel scăzut de spirit civic. Astfel, situaţia în domeniul cultivării şi manifestării atitudinii civice în rândul cetăţenilor Republicii Moldova, după proclamarea independenţei şi până în prezent, a cunoscut o evoluţie lentă, fără a înregistra progrese remarcabile. „Îmi amintesc de anii de şcoală (a doua jumătate a anilor 1990'), perioadă în care cu un grup de colegi am venit cu iniţiativa de a fonda muzeul satului, după care am participat la mai multe acţiuni de salubrizare şi plantare a spaţiilor verzi din localitate. În aceste acţiuni eram ghidaţi de profesori, de altfel cum se întâmplă şi în ziua de azi, însă constat cu regret că lucrurile în mare parte nu s-au schimbat: muzeul nu a supravieţuit, salubrizări şi plantări se fac an de an – gunoi însă tot mai mult pe străzi iar copaci mai puţini”, a menţionat Sergiu Gurău.
Atitudinea civică după proclamarea independenţei
„Imediat după proclamarea independenţei Republicii Moldova au fost foarte mulţi donatori care au investit sume enorme în societatea civilă, în ONG-uri”, susţine Antoniţa Fonari. 80% din aceste surse au fost investite în SRL-uri şi cam 20% au fost investiţii de succes în organizaţii care, indiferent dacă au fost sau nu bani, au promovat o idee socială. „Au fost organizaţii cărora le-a păsat de beneficiarii lor: fie copii rămaşi fără îngrijire părintească, persoane cu dizabilităţi etc., şi acest grup mic de oameni a reuşit să pună o bază mai bună, de la nimic, pentru că pe timpurile Uniunii Sovietice organizaţiile obşteşti erau de genul ecologiştilor şi filateliştilor etc.”, a mai spus Antoniţa Fonari.
Chiar dacă au fost eşecuri, Antoniţa Fonari susţine că în 22 de ani de la independenţă Moldova are o bază a unei societăţi în care există un raport dintre puteri. Societatea civilă este una din puterile care, dacă nu funcţionează corect, sau dacă „se gudură” pe lângă guvernare, ţara nu va creşte. „Societatea civilă este o opoziţie mai puternică decât opoziţia parlamentară. Societatea civilă prin definiţie trebuie să fie în opoziţie cu guvernarea, trebuie să-i verifici, să nu fii încrezător până la urmă ce vor face, pentru că astfel să se simtă un control. Cetăţeanul de rând de multe ori nu are timp, curaj, cunoştinţe cum să controleze unde se duce impozitul pe care îl plăteşte din buzunarul lui”.
Sergiu Gurău notează că, începând cu anii 2000', tot mai mult a început să se discute despre organizaţiile neguvernamentale şi iniţiative comunitare, fiind constituite mai multe asociaţii obşteşti. „Nu pot spune că spiritul civic al cetăţenilor a fost animat pe măsură. După părerea mea, scopul nu a fost atins, din cauză că cei care formează asociaţiile obşteşti sau grupuri de iniţiativă sunt grupuri restrânse de cetăţeni, care în mare parte nu reprezentă interesele societăţii în domeniu”.
Tot Sergiu Gurău menţionează că, după anul 2005, organizaţiile societăţii civile şi-au schimbat strategia de interacţiune şi comunicare cu grupul ţintă, au desfăşurat campanii naţionale de informare şi acţiuni în masă de promovare a participării civice. Însă, în mare parte, aceste iniţiative sunt ignorate de cetăţeni, pentru că aceştia nu conştientizează pe deplin importanţa formării unei atitudini civice şi participării la acţiuni comunitare. „Când se organizează o acţiune de către societatea civilă, deseori poţi auzi de la cetăţeni: „pierdere de timp”, „spălare de bani”, „la ce bun se mai face şi asta?”. Ne-am pomenit într-un cerc vicios – bunăstarea socială poate fi asigurată prin participarea cetăţenească veritabilă şi responsabilă”, a concluzionat Sergiu Gurău.
Preşedinta CCF Moldova, Liliana Rotaru, este de părerea că beneficiile unei societăţi cu spiritul civic dezvoltat sunt enorme, în special pe termen lung. „O cultură a responsabilităţii comune, a grijii faţă de cei mai vulnerabili, dorinţa de a echilibra nivelul de bunăstare şi fericire în ţară – toate vor face ţara mai prosperă, mai curată şi mai fericită”, a mai menţionat aceasta.
Guvernanţii moldoveni ascultă vocea societăţii civile
„Ceea ce mi-a depăşit aşteptările mele iniţiale de când am venit în societatea civilă din Moldova este ascultarea vocii societăţii civile din partea instituţiilor statului. Guvernul ascultă ce spune Consiliul Naţional de Participare. Parlamentul ascultă ce spun organizaţiile neguvernamentale, lucru care părea până acum mai puţin posibil. Există o înţelegere mai bună din partea guvernanţilor ce este voluntariatul. Autorităţile publice centrale au înţeles rostul ONG-urilor, a societăţii civile şi acestea sunt nişte realizări. ”, a subliniat Antoniţa Fonari.
Moldova duce lipsă de spirit civic personal
Antoniţa Fonari nu crede că în Republicii Moldova îi lipseşte ceva în domeniul atitudini civice la nivel de legislativ. „Ceea ce lipseşte este spiritul civic personal. Lipseşte educaţia copilului în şcoală că el contează, că el poate să schimbe lucrurile, că el este important ca cetăţean. Aceasta ne lipseşte nouă”, a menţionat activista.
Antoniţa Fonari crede că şcoala ar trebui să dezvolte competenţele civice mai mult poate decât anumite aspecte din fizică, chimie şi materii umanitare, pentru că acum când majoritatea părinţilor sunt plecaţi peste hotare, şcoala trebuie să educe personalităţi în armonie cu sine, cu statul, comunitatea.
Alina Marin, IPN
august 2013
