La sfârșitul săptămânii trecute și-a anunțat demisia Guvernul Gavrilița și a fost anunțat Guvernul Recean. În acest interval, societate a încercat să înțeleagă ce a fost aceasta, de ce a fost aceasta și ce are a fi după aceasta. Componentele politice, cele sociale, sociologice și economice ale situației create au fost discutate de către participanții la dezbaterea publică „Schimbarea Guvernului: motive și așteptări”, organizată de Agenția de Presă IPN.
Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că, potrivit DEX-ului, Guvernul este organul central al statului care exercită puterea executivă. Totodată, potrivit Constituției, Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a statului și exercită conducerea generală a administrației publice. În exercitarea atribuțiilor, executivul se conduce de programul său de activitate, care este aprobat de Parlament.
Expertul a menționat că Guvernul, în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament sau al demisiei prim-ministrului, îndeplinește numai funcțiile de administrare a treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern. „Care sunt etapele numirii noului Guvern? După consultarea fracțiunilor parlamentare, șeful statului desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru. După aceasta, candidatul, în termen de 15 zile de la desemnare, elaborează programul și îl prezintă Parlamentului pentru a fi aprobat. Programul de activitate și lista Guvernului se dezbat în ședința legislativului. Dacă este votat cu majoritatea deputaților din Parlament, se consideră că Guvernul este numit. În baza votului de încredere acordat de Parlament, președintele Republicii Moldova numește acest Guvern, care își exercită atribuțiile din ziua depunerii jurământului și până la, în mod normal, expirarea mandatului”, explică Igor Boțan.
Potrivit lui, în cazul în care premierul își depune demisia, Guvernul se numește demisionar. Și Curtea Constituțională a emis mai multe hotărâri atunci când au existat crize guvernamentale. Una dintre ele este cea din mai 2013 și conform acesteia, administrarea treburilor publice de către un Guvern demisionar vizează trei categorii. Este vorba despre treburile banale, uzuale, care permit statului să funcționeze, precum și treburile în curs, care au fost începute atunci când executivul era plenipotențiar și care trebuie finalizate. De asemenea, este vorba despre treburile urgente, care trebuie în mod imperativ să fie soluționate pentru a evita pericole foarte grave pentru stat și cetățeni, pentru viața economică și socială.
Comentatorul politic, Nicolae Negru, a menționat că demisia unui Guvern nu întotdeauna este legată de reușite sau de nereușite. Uneori se întâmplă că anumite motive politice determină remanierea unui cabinet de miniștri. „Eu cred personal că tocmai acesta e cazul. Despre demiterea Guvernului se vorbește demult. S-a zvonit chiar cine va fi viitorul prim-ministru. Și așa cum se întâmplă de multe ori, zvonurile se realizează mai degrabă decât anumite informații pe care le primim noi, cetățenii Republicii Moldova, de la instituțiile statului”, a notat comentatorul.
Potrivit lui, fostul Guvern are și realizări, dar și neîmpliniri, despre care au vorbit inclusiv oponenții politicii, unii dintre ei cerând chiar și alegeri anticipate. De cele mai deseori executivului i se incrimina inflația, prețurile la resursele energetice și că nu a fost capabil să negocieze un preț mai mic. „Dacă privim lucrurile formal, într-adevăr avem o inflație record în regiunea noastră, poate doar Turcia ne întrece la acest capitol. Prețuri exorbitante. Dar se trece cu vederea că Guvernul totuși a încercat să ajute și a ajutat cetățenii, nu doar din păturile vulnerabile”, spune Nicolae Negru. Potrivit lui, au existat realizări, care pot fi numite chiar istorice, printre care obținerea statutului de țară candidat la integrarea europeană.
În opinia sa, decizia de remaniere a fost luată nu pentru că era nemulțumită opoziția sau că aceasta a cerut demisia respectivă. Totodată, în viziunea sa, nu se ia în considerare că Guvernul a reușit totuși să mențină Republica Moldova pe linia de plutire, în pofida unor condiții extraordinar de grele. Niciun guvern, nici măcar cel din 1992, nu a trebuit să facă față unor asemenea provocări cum a făcut Guvernul Gavrilița. „Guvernul Gavrilița a fost primul care a diversificat sursele de aprovizionare cu gaze naturale. Niciunul dintre guverne, iar pe unele chiar le-am putea bănui că au sabotat această construcție a conductei, această interconectare energetică, care se mișcă acum. Tocmai cei care îi reproșează acestui guvern ar trebui să-și asume o mare parte din vină. Faptul că Republica Moldova s-a pomenit în asemenea situații, în condiții atât de grave, sunt și ei responsabili de aceasta”, a declarat comentatorul politic.
Comentatorul crede că această demisie nu ar fi avut loc, dacă sondajele nu arătau că popularitatea acestui Guvern este foarte joasă. „Rar s-a întâmplat ca șeful executivului să nu fie printre primii lideri la capitolul încrederii cetățenilor. Eu cred că această pierdere a capitalului de încredere, care a fost foarte mare, și corelat cu viitoarele alegeri locale, apoi prezidențiale, parlamentare, i-a determinat pe liderii Partidului Acțiune și Solidaritate să facă această mișcare strategică. Este un calcul politic și normal de altfel într-o democrație liberale, concurențiale – în anumite momente schimbi echipa pentru a reuși în viitor”, a mai spus Nicolae Negru.
Vasile Cantarji, manager de proiecte, compania Sociologică СBS Research, a declarat că schimbarea unui Guvern nu se decide de sondaje, ci de organele unui partid, președintele țării etc. „Cândva spuneam despre precedenta guvernare că a fost tare nenorocoasă că a nimerit peste criza COVID-19. Nu știam ce va urma. Și atunci este foarte dificil să compari un Guvern cu altul pentru că nu poți anihila impactul perioadei. Cert este că actuala guvernare și deja fostul Guvern au gestionat țara în condițiile unei furtuni ideale. Pe fundalul presiunii inflaționiste post-COVID, când la nivel mondial se prefigurau anumite fenomene asociate revenirii lumii din pandemie, a parvenit criza gazelor. De aici presiuni inflaționiste fără precedent. Apoi a venit o altă criză majoră, cea a refugiaților și în general de securitate. Așa că, este o reușită deja că a rezistat”, spune Vasile Cantarji.
Potrivit lui, dintr-o situație de criză nu poți ieși cu câștig. Or, miza în gestionarea unei crize este dimensiunea pierderilor. Cu cât pierderile sunt mai mici, cu atât mai bine te-ai descurcat. „Întotdeauna există o realitatea măsurabilă și există o realitate imaginară, așa cum ne o imaginăm noi. În aprecieri, noi înșine, trebuie să evităm anumite clișee”, consideră Vasile Cantarji. Potrivit lui, populația din Republica Moldova este una destul de vulnerabilă și opinia publică privind gradul de satisfacție este puternic influențată de indicatori ca evoluția prețurilor. Respectiv, oricât de bine s-ar descurca o guvernare la alte capitole, dacă prețurile cresc, acest lucru neapărat îi va afecta imaginea în ochii populației.
Expertul a prezentat datele sondajelor cu privire la încrederea în mai mulți foști prim-miniștri și acestea denotă că au fost guverne mult mai populare, dar și mai nepopulare. „Vedeți cu 52% în 2002 – Vasile Tarlev, 43% – Greceanîi, 43% – Filat, 49% încredere în persoana lui Iurie Leancă, în 2014. Pe fundalul la aceste cifre, performanța Nataliei Gavrilița pare foarte modestă – 25%. Dar după Leancă încoace nu prea am avut guverne foarte populare. Însăși Maia Sandu cu 30% la momentul demiterii sale înregistra un nivel de încredere mult mai modest. Doi – noi am avut prim-miniștri mai puțin populari decât Natalia Gavrilița cu 25%. Ion Chicu la un de aflare în fruntea Guvernului – 21%, Pavel Filip – 23% etc. Așa că, să nu cădem pradă replicilor gen „cel mai prost Guvern”, „cel mai nepopular Guvern. Cert este că a fost Guvernul care a acționat în cele mai nefavorabile condiții. Și atunci cred că principala reușită într-o asemenea situații e că, în pofida acestei furtuni ideale, Guvernul care a menținut corabia pe lina de plutire și direcția în care trebuie să se miște, nu poate fi catalogat unul lamentabil cel puțin”, a mai spus sociologul.
Dezbaterea publică la tema „Schimbarea Guvernului: motive și așteptări”, este a 273-a ediție de dezbateri din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.