Sărăcia moldovenilor şi dezinteresul străinilor menţin preţurile locuinţelor din R. Moldova la un nivel mai jos decât în România

Salariile mici existente în R. Moldova, precum şi lipsa unei cereri consistente din partea străinilor, din cauza instabilităţii legislative, menţin preţurile la apartamentele din Chişinău la un nivel destul de jos, în comparaţie cu piaţa românească, scrie ziarul „Cotidianul”, citat de Info-Prim Neo. Potrivit sursei citate, din punctul de vedere al pieţei imobiliare, R. Moldova este o copie în miniatură a evoluţiei pieţei din România din ultimii cinci ani. Creşteri necontrolate ale preturilor, legislaţie care oferă portiţe speculanţilor, probleme cu corupţia sau dezechilibrul raportului cerere-ofertă sunt doar câteva dintre asemănări. Chişinăul conduce topul R. Moldova la numărul de tranzacţii, la valoarea lor şi la preţuri în ceea ce priveşte piaţa imobiliară. Aici, garsonierele situate într-o zonă bună pot fi cumpărate cu 22-25 mii de euro. Pentru zonele periferice, preţul este şi mai mic, circa 19 mii de euro. Preţul apartamentelor de două camere variază, în funcţie de locaţie, de la 28 mii la 39 mii de euro, preţ oricum mai mic decât în Bucureşti, dar, totuşi, destul de mare pentru locuitorii R. Moldova, ţinând cont de veniturile acestora. La apartamentele de patru camere, preţul variază foarte mult în funcţie de dotări sau de locaţie. Astfel, se pot găsi apartamente de 90 mp, situate într-o zonă bună, cu aproximativ 67 mii de euro, însa există şi locuinţe cu o suprafaţă de 130 mp, care costa în jur de 120 mii de euro. Însă apartamentele de patru camere sunt puţin căutate din cauza costurilor mari pentru buzunarul moldovenilor. În schimb, nivelul chiriilor la apartamentele cu dotări cum ar fi aer condiţionat şi mobilă modernă este net mai mare decât al celorlalte apartamente şi poate fi comparat cu cel existent în Uniunea Europeană. Comparaţia cea mai evidentă se poate face la două apartamente de trei camere situate pe acelaşi bulevard, unul cu dotări superioare, situat spre centrul oraşului, ce se închiriază cu 900 de euro/luna, iar celalalt spre periferie, mobilat modest, cu o chirie de 500 de euro. O garsonieră bine mobilată, situată într-o zonă decentă, poate fi închiriată cu aproximativ 150 euro/lună. Publicaţia românească mai scrie că problema corupţiei din R. Moldova este una generalizată, care se atestă şi pe piaţa imobiliară. Corupţia din sistemul de înregistrare a bunurilor imobiliare şi confruntarea dintre interesele statului şi cele personale sau regionale sunt probleme din ce în ce mai mari în R. Moldova. La baza acesteia stau procesele de privatizare a proprietăţii de stat care au avut loc după anul 1990. În plus, nici economia în stânga Prutului nu merge prea bine, la ora actuala aceasta aflându-se într-o situaţie economică gravă (inflaţie mare, şomeri mulţi, salarii mici). Nici legislaţia din RM nu este bine pusă la punct în domeniul imobiliar. Notarul este cel care legalizează actele necesare tranzacţiei. Chiar dacă sumele percepute de acesta pentru asemenea operaţiuni sunt destul de mari, sumele tranzacţiilor care se înregistrează la stat sunt derizorii, cu mult mai mici decât în realitate. Deşi în mod normal preţul orientativ ar trebui să ţină de statisticile notarilor, în RM nu există nici o lege care să-i oblige să furnizeze aceste date din care s-ar putea vedea preţul proprietăţilor. La fel ca în România, singurul indicator al valorii apartamentelor sau al proprietăţilor este preţul de „strigare“, adică suma cerută de vânzător sau de agenţia imobiliară care efectuează tranzacţia. Chiar dacă în 2005 oferta locuinţelor scoase pe piaţă putea satisface mai mult de jumătate din cerere, preţul locuinţelor a rămas ridicat. Costurile mari şi lipsa cumpărătorilor au condus anul trecut la un blocaj pe piaţa imobiliară moldovenească. Una din soluţii ar fi construcţia de locuinţe noi, însă costul ridicat al terenurilor face ca preţul unei construcţii la cheie să fie mai mare decât cel de pe piaţă şi face neatractiv acest gen de investiţie. Pe de alta parte, şi piaţa ipotecară este slab dezvoltată. Dobânzile destul de mari şi salariile mici ce nu permit accesarea unui astfel de credit sunt doar câteva dintre impedimentele întâmpinate de moldoveni. În plus, locuitorii R. Moldova sunt destul de sceptici în ceea ce priveşte achiziţionarea unui apartament aflat la stadiul de proiect. În câteva cazuri, preţul cerut la finalizarea construcţiei s-a dovedit a fi mai mare decât cel stabilit la semnarea precontractului, fapt ce a speriat posibilii interesaţi de asemenea locuinţe. Potrivit unui studiu statistic al marilor agenţii imobiliare din Chişinău, 60% dintre potenţialii cumpărători au nevoie de un credit ipotecar pentru a-şi cumpăra un apartament. Daca în 2005 serviciile de creditare pentru necesităţi personale de toate tipurile, inclusiv creditele ipotecare, au constituit circa 3-4% din portofoliul creditar, în 2006, în urma unui studiu realizat de Ministerul Economiei şi Comerţului, în comun cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, se preconizează că acestea se vor situa, la sfârşitul anului, in jurul a 13% din întregul portofoliu creditor.