Analiza IPN. În ultimul timp, între autorităţile Moldovei şi ale Găgăuziei apar tot mai multe contradicţii. Odată cu declanşarea campaniei electorale, se pare că aceste conflicte s-au intensificat şi mai mult. Există oare vreo şansă ca, după încheierea alegerilor, relaţiile cu Comratul să fie reluate de la bun început?
---
Minimul critic
Pe întreg parcursul existenţei U.T.A. Găgăuzia, relaţiile sale reciproce cu autorităţile centrale rareori când au fost dintre cele mai bune. Întotdeauna a existat un anumit set de probleme principiale pentru ambele părţi, iar înţelegerea soluţionării lor se excludea reciproc. Dar problemele acestea aveau un caracter ideologic şi politic şi, în virtutea imposibilităţii soluţionării lor „aici şi acum”, ele erau plasate adeseori pe planul secund, permiţând de a dezvolta colaborarea în majoritatea problemelor actuale existente pe agenda zilei
Dar după ce autorităţile Găgăuziei au desfăşurat în februarie curent, în pofida poziţiei Chişinăului, un referendum local cu privire la vectorul extern al dezvoltării, în relaţiile reciproce cu autonomia a survenit o ruptură evidentă şi contradicţiile politice au început să se situeze treptat în prim-plan. Când însă rezultatele referendumului au încercat să fie folosite pentru a respinge teza cu privire la lipsa unei alternative a integrării europene a Moldovei, a devenit clar că Găgăuzia, în calitate de unitate administrativă, a declanşat un conflict politic de lungă durată cu conducerea ţării. Iar odată cu declanşarea campaniei electorale, care a contribuit la aprofundarea contradicţiilor, relaţiile dintre Comrat şi Chişinău s-au pomenit la un nivel inferior critic. Este destul de semnificativ faptul că atunci când serviciile speciale ucrainene i-au interzis başkanului Găgăuziei, Mihail Formuzal, intrarea în această ţară, Guvernul Moldovei, al cărui membru este liderul găgăuz, nu a manifestat solidaritate cu colegul lor şi nu a intervenit pentru el. Deşi, la drept vorbind, este cazul să menţionăm că nici însuşi Formuzal ,,nu a fost observat” în acţiuni de solidaritate cu colegii săi din Guvern.
Toate aceste conflicte pot conduce la o criză politică de proporţii, dar poate că şi la o dezorganizare administrativă a statului. De aceea ghemul de contradicţii care s-a creat va trebui, mai devreme sau mai târziu, să fie descâlcit. Cât priveşte Găgăuzia, de lucrul acesta se vor ocupa deja alte persoane. Imediat după alegerile parlamentare va demara campania pentru alegerile unui nou başkan. În procesul de negocieri va fi antrenat şi grupul de reprezentanţi ai regiunii în Parlament care, judecând după toate, s-ar putea înnoi substanţial după data de 30 noiembrie.
„Corul găgăuz”
Partidul Comuniştilor asigură în mod tradiţional prezenţa în Parlament a câtorva reprezentanţi ai Găgăuziei. Dar de data aceasta pe un loc trecător (nr. 8) din lista electorală este înscris doar deputatul ultimelor trei legislaturi Irina Vlah. Un alt reprezentant al sudului, deputatul Oleg Garizan, s-a pomenit pe cel de-al 60-lea loc, care chiar şi potrivit celor mai favorabile prognoze, nu-i prea oferă şanse de a-şi continua activitatea în Parlament.
Partidul democraţilor a oferit găgăuzilor poziţii mai favorabile. Astfel, în listele electorale ale PDM, pe locul al 10-lea este înscris primarul Comratului, liderul Partidului Democrat în Găgăuzia Nikolai Dudoglo. Camaradul său, vicepreşedintele Adunării Populare a Găgăuziei, Demian Karaseni, ocupă locul al 18-lea. Dacă PDM va deveni o parte a coaliţiei de guvernare şi o parte din deputaţi din primii zece vor ocupa funcţiile de miniştri, Karaseni are şanse mari de a deveni cel de-al doilea reprezentant al Autonomiei Găgăuze în Parlament pe listele democraţilor.
Democraţii liberali au repartizat reprezentanţilor lor din Găgăuzia la aceste alegeri locuri mai modeste atât în comparaţie cu alte partide principale, cât şi comparativ cu propria experienţă la alegerile precedente. Unicul candidat pentru alegerile de deputaţi care are şanse de a trece în Parlament este Petru Vlah, care s-a situat pe locul al 36-lea în lista electorală. Aceasta este cu 6 rânduri mai jos decât la alegerile din anul 2010.
Locul cel mai aproape de primii trei candidaţi l-a acordat găgăuzilor Partidul socialiştilor. Astfel, preşedintele mişcării obşteşti „Găgăuzia unită”, Fiodor Gagauz, candidează pentru funcţia de deputat în Parlament cu nr. 6 în lista electorală a acestei formaţiuni.
Încă un locuitor al Găgăuziei are şanse de a trece în Parlament datorită participării sale în proiectul politic al lui Renato Usatâi. Astfel, cu nr.16 în lista Partidului „Patria” este înscris Eduard Zlatovcen care este cunoscut în Autonomia Găgăuză ca un activist al filialei locale a PCRM.
Astfel, conform bilanţului alegerilor din 30 noiembrie, în Parlament ar putea trece de la 4 până la 6 activişti politici din Găgăuzia. Astfel că vocea autonomiei la nivelul puterii centrale ar putea să răsune, practic, ca „un cor”. Dar va fi oare corul acesta tot atât de eficient, pe cât de zgomotos, este o mare întrebare.
Persoane noi – soluţii noi
Judecând după biografiile politice şi declaraţiile deputaţilor virtuali „din partea Găgăuziei”, politicienii aceştia, cu mici excepţii, sunt adepţi ai unui set de concepţii ideologice clasice pentru autonomie: „pentru Rusia” şi „contra integrării europene”. Din acest punct de vedere, activitatea lor cu statut de deputaţi ai Parlamentul moldovenesc nu prea oferă speranţe mari în ceea ce priveşte depolitizarea relaţiilor cu Comratul.
Pe de altă parte, retorica reprezentanţilor găgăuzi ai aceluiaşi PDM (care au susţinut activ faimosul referendum din 2 februarie) se poate explica prin necesitatea de a corespunde aşteptărilor electoratului local. Dar odată cu alegerea în Parlament, o astfel de necesitate va dispărea. Devenind deputaţi, ei ar putea să se dezică de „dublul vector” neconvingător şi, la fel ca şi colegul din PLDM, să accepte principiile „cursului general al partidului”. Cât priveşte ceilalţi presupuşi deputaţi, ei, din câte se vede, vor rămâne nişte promotori ai concepţiei găgăuze cu privire la politica internă şi externă a Republicii Moldova. Aceasta înseamnă că originarii din Găgăuzia te-ai mira, dacă ar putea fi calificaţi ca un grup unit, capabil să se situeze pe o poziţie consolidată în diverse probleme principiale.
Este semnificativ faptul că orientarea ideologică a viitoarei coaliţii de guvernământ va influenţa puţin atmosfera relaţiilor reciproce dintre Chişinău şi Comrat. Este suficient să ne amintim de epoca guvernării nelimitate a PCRM, care s-a reţinut în memorie datorită conflictului cu başkanul Dmitri Croitor, ce a fost nevoit să renunţe prematur la funcţia sa.
Apreciind la rece figurile presupuşilor viitori aleşi din Găgăuzia, este greu să crezi că ei vor fi capabili să soluţioneze contradicţiile principale în relaţiile cu autonomia astfel încât ambele părţi să rămână satisfăcute. Unica speranţă ne oferă faptul că renovarea elitei politice de la Chişinău şi Comrat se va produce, practic, simultan. Există şanse că deja peste câteva luni relaţiile moldo-găgăuze vor fi reprezentate de alte figuri noi. Şi, deşi persoanele respective posedă o anumită experienţă de activitate politică, în noile funcţii asupra lor nu va apăsa povara responsabilităţii pentru confruntarea dintre predecesorii acestora. Iar aceasta înseamnă că lor le va fi mai uşor să adopte decizii noi, care încă nu vor cunoaşte calea bătătorită a conflictelor.
Veaceslav Craciun, IPN
