Sandu Dorogan, omul şi jurnalistul, la 60 de ani
Confesiuni la trecerea pragurilor
Îmi eşti frate, prieten, învăţător şi model în profesie şi în viaţă. Vreau să trăieşti mult, sănătos şi împlinit, înconjurat de oameni care te înţeleg, în întreaga măsură în care aceasta este posibil. Pentru oamenii neordinari, de genul tău, este o sarcină grea, dar fă-o să fie şi posibilă, te rog.
Acum, la trecere de praguri, îmi dau seama că de multe ori ţi-a fost strâmt în această profesie. Pentru că şi profesia noastră înseamnă de multe ori rutină, obişnuinţă, comoditate, etapă trecută. Şi nu ai vrut sau nu ai putut să te identifici cu ele. De multe ori am vrut să te repet, dar nu am reuşit, pentru că trebuie să te naşti Sandu Dorogan ca să fii Sandu Dorogan. M-am bucurat pentru tine, dar şi mi-am făcut griji, prieteneşte, pentru această stare de încordare permanentă.
Acum, la trecere de praguri, îmi dau seama că ţi-a fost strâmt şi în aceasta lume, în această societate, în acest veac. Poate că te-ai fi simţit mai bine cu sute de ani în urmă, pe vremea Cavalerilor sau a Domnitorilor, când de Om, ca factor subiectiv, depindeau mai multe în viaţă şi se reuşeau multe în viaţă de pe poziţie de Om. Poate că te-ai fi simţit mai bine peste câteva sute de ani, când lucrurile se vor fi limpezit într-atât, încât Valoarea să nu fie nevoită să-şi dovedească valoarea.
Mi-i dor de vremurile, când puteam sta, nu doar eu din echipa noastră veche, la „umbra” potenţialului tău, de puteam fi siguri că toate lucrurile sunt văzute cu paşi înainte şi calculate cu paşi înainte. Şi dacă se întâmpla să apară din cele neprevăzute, să te poţi bizui pe intuiţia şi capacitatea ta spontană de analiză şi de luare a deciziilor drepte care să ne scoată pe toţi onorabil la mal. Dar nu mai este posibil, inclusiv pentru că şi tu continui să nu stai pe loc, ca să te pot ajunge din urmă.
Eşti părintele spiritual şi fondatorul spiritual al multor lucruri noi, importante, inedite, făcătoare de Istorie, cărora, mai nou, le zicem proiecte. La această oră nu cred că există alt nume, de care să fie legate mai tare procesele de deideologizare, profesionalizare şi modernizare, calificată şi conştientă, a radioului moldovenesc ca fenomen, dar şi a presei contemporane naţionale, în general, cu toate punctele forte şi slăbiciunile ei. Recunosc cu toată deschiderea că eşti şi părintele spiritual al Info-Prim-ului de cândva, de acum şi, sper, de viitor. Poţi fi sigur că şi acum la Info-Prim Neo lucrurile se măsoară cu măsurătoarea Sandu Dorogan.
Acum, la trecere de praguri, mă tem să-mi dau seama că îţi arzi mai mult decât îţi trăieşti viaţa. Te rog sa ţii mai mult la ea de azi înainte, măcar pentru noi, cei care te preţuim.
Cât de tineri am fost, cât de tineri vom fi..
Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo, din şcoala „Sandu Dorogan”
