„Actualmente, președintele Dodon are oportunitatea extraordinară, de exemplu, să-și anunțe pierderea încrederii în primarul de Bălți, Renato Usatîi, cărui la fel ca și guvernatorului regiunii Habarovsk i s-a deschis dosar penal la Moscova. Ar fi un exercițiu extraordinar în ajunul alegerilor prezidențiale, pentru a verifica în practică cât de pregătită este Republica Moldova pentru modelul federalist rusesc. Arestarea guvernatorului regiunii Habarovsk, Serghei Furgal, a arătat cât de durabil este statul lui Putin și cât de mult îl respectă cetățenii. Persecutarea primarului de Bălți, Renato Usatîi, ar putea arată același lucru în raport cu Igor Dodon...”.
---
La întâlnirea cu jurnaliștii din 24 iulie 2020 Președintele Igor Dodon a făcut un șir de declarații memorabile. Șeful statului ne-a reamintit că politicienii una gândesc, alta spun și a treia fac, lucru care-l caracterizează pe deplin. De ce se întâmplă așa? Fiindcă odată cu acumularea experienței și sub presiunea circumstanțelor, el se vede nevoit să-și schimbe viziunile asupra soluționării problemelor cu care se confruntă Republica Moldova. Scopul însă rămâne același – consolidarea statalității.
De ce nimeni nu-i invidiază pe moldoveni?
Deși a cochetat cu jurnaliștii, șeful statului nu a putut ascunde că se gândește la al doilea mandat prezidențial. Dacă n-ar fi așa, atunci n-ar avea sens să prezente, la 24 august, exact în ajunul începerii campaniei electorale, raportul amplu despre activitatea sa în calitate de șef al statului. E lesne de înțeles că prezentarea raportului este punctul de start al campaniei electorale. Deja am fost anunțați că în raportul promis vom găsi nu ceea ce a promis să facă, ci lucrurile colaterale, despre care crede că a reușit să le facă. Exemplu, în acest sens, îi servește comportamentul președintelui Federației Ruse pe care, președintele Dodon îl venerează și al cărui comportament încearcă să-l copie.
La începutul mandatului său prezidențial, Igor Dodon a făcut chiar o destăinuire: „Îi invidiez cu invidie albă pe cetățenii Rusiei, pentru că au un astfel de lider (Vladimir Putin). Cred că președintele dumneavoastră a făcut multe pentru consolidarea patriotismului și a statalității, acesta este cel mai important lucru. Țara nu are viitor fără asta, nouă acesta ne lipsește”. Din această declarație a președintelui Dodon putem desprinde că principala problemă a Republicii Moldova este că nimeni nu-i invidiază cetățenii. Și de ce i-ar invidia cineva pe moldoveni, dacă șeful statului lor se adresează: „Dumneavoastră” (0.26; 2.03; 2.30), unui coordonator impostor al puterii de stat, iar acesta din urmă i se adresează: „tu” (7.12).
Așadar, Președintele Dodon nu se sinchisește să recunoască că învață din experiența omologului său rus, care a promis cetățenilor: (1) creștere economică, (2) cooperare pe arena internațională pentru ridicarea prestigiului țării, (3) asigurarea concurenței politice în țară pentru a dinamiza dezvoltarea internă etc., dar, de fapt, le-a oferit: (1) stagnare economică, (2) sancțiuni economice severe din partea lumii civilizate, (3) consolidarea verticalei puterii și controlul cvasitotal asupra proceselor din politica internă prin intermediul dezmățului structurilor de forță și propagandei agresive. Cu toate acestea, președintele Putin a fost reales, în 2018, pentru un alt mandat de 6 ani, până în 2024.
De ce n-ar reuși și Igor Dodon să fie reales pentru încă un mandat? Ar putea să reușească, numai că așa cum s-a menționat mai sus: nimeni nu-i invidiază pe cetățenii moldoveni. De atâta, președintele Dodon ne-a anunțat că s-a maturizat, a acumulat experiență, și nu va merge orbește pe urmele omologului rus, care a devenit liderul unui pol al lumii multipolare, constituite din state cu regimuri autoritare, cu lideri practic inamovibili și elite gerontocratice.
Modelul statului durabil
Republica Moldova nu are încă o strategie dezvoltată pentru asigurarea stabilității durabile după modelul rusesc, în timp ce consilierii președintelui Putin au elaborat o astfel de strategie de țară – Statul durabil al lui Putin, a 4-a etapă în evoluția milenară a Rusiei, după cele trei etape precedente: statul lui Ivan al III-lea (Marele Ducat/Regatul Moscovei și al întregii Rusii, secolele XV-XVII); statul lui Petru cel Mare (Imperiul Rus, secolele XVIII-XIX); statul lui Lenin (Uniunea Sovietică, secolul XX); respectiv, statul lui Putin (Federația Rusă, secolul XXI).
Am fi putut și noi să avem ceva similar, dacă nu o strategie, cel puțin o idee națională, dar a fugit din țară coordonatorul Moldovei – Vlad Plahotniuc, autorul concepției celei de-a 4-a căi pentru Moldova. Deși, nimeni și nimic nu împiedică ca ideile și conceptul ex-coordonatorului să fie preluate și implementate.
Piedicile în calea consolidării statalității – unionismul și federalismul
Din cele afirmate de Președintelui Dodon am putut desprinde că eforturile de consolidare a statalității Republicii Moldova întâmpină două mari piedici – unionismul și problema transnistreană nesoluționată. Pentru că în primul său mandat prezidențial nu a reușit să interzică unionismul, șeful statului ne-a anunțat că intenționează s-o facă în cadrul celui de al doilea mandat. Pentru asta urmează a fit exclus din Legea Supremă articolului 142(1), care prevede posibilitatea revizuirii prin referendum a statutului Republicii Moldova de stat suveran și independent. Dacă prin acest procedeu se intenționează edificarea statului durabil al lui Dodon, atunci nu este exclus că efectul să fie exact invers. Este pur și simplu periculos să lipsești un segment considerabil de cetățeni de un ideal, nu contează dacă este realizabil sau iluzoriu. Evoluția calității vieții din Republica Moldova este ceasul cu mecanism care apropie sau depărtează țara de idealul unionist.
Pentru cea de-a doua problemă președintele Dodon ne-a asigurat că soluția va fi găsită peste ceva timp după eventuala sa realegere în funcție, precizând că reglementarea transnistreană nu mai este posibilă prin intermediul federalizării Republicii Moldova. De fapt, problema respectivă poate fi rezolvată elegant, așa cum se vede din dialogul din iunie 2019 a șefului statului cu coordonatorul acesteia din perioada respectivă – se întocmesc două proiecte de reglementare, unul secret, autentic, în care se iau în considerare doleanțele Federației Ruse, iar altul pentru a arunca praf în ochi publicului larg, ca să nu se revolte. Pentru acesta, în cel din urmă noțiunea de federalizare se substituie cu cea de statut special (3.30 – 4.00) și problema e ca și rezolvată.
De fapt, partenerii strategici din Federația Rusă știu foarte bine cât de promițătoare poate fi ideea federalismului, mai ales simțită pe propria piele, de curând, în regiunea Habarovsk. În Federația Rusă președintele schimbă guvernatorii ca mănușile, dacă își pierde încrederea în aceștia. În Republica Moldova e cu totul altfel. Să încerce președintele Dodon, în statul unitar Republica Moldova, să-și piardă încrederea în bașcanul Găgăuziei. Cu toate acestea, partenerii ruși se simt îndreptățiți să ne impună modele de federalism. Posibil că ideea respectivă nu este atât de rea. Actualmente, Președintele Dodon are oportunitatea extraordinară, de exemplu, să-și anunțe pierderea încrederii în primarul de Bălți, Renato Usatîi, cărui la fel ca și guvernatorului regiunii Habarovsk i s-a deschis dosar penal la Moscova. Ar fi un exercițiu extraordinar în ajunul alegerilor prezidențiale, pentru a verifica în practică cât de pregătită este Republica Moldova pentru modelul federalist rusesc. Arestarea guvernatorului regiunii Habarovsk, Serghei Furgal, a arătat cât de durabil este statul lui Putin și cât de mult îl respectă cetățenii. Persecutarea primarului de Bălți, Renato Usatîi, ar putea arată același lucru în raport cu Igor Dodon. Într-adevăr, dacă președintele moldav îl copie pe cel rus, atunci de ce n-ar proceda poporul profund al Moldovei la fel ca cel al Rusiei?
Victor Pelin pentru IPN
