Regiunea de Dezvoltare Centru: proces de creare şi perspective. Analiză economică Info-Prim Neo

Conform Legii privind dezvoltarea regională, Regiunea de Dezvoltare Centru (RDC) este compusă din 13 raioane: Anenii-Noi, Călăraşi, Criuleni, Dubăsari, Hânceşti, Ialoveni, Nisporeni, Orhei, Rezina, Străşeni, Şoldăneşti, Teleneşti, Ungheni. RDC este situată în partea centrală a ţării şi se învecinează la Vest cu România, la Est cu Regiunea de Dezvoltare Transnistria, la Sud cu Regiunea de Dezvoltare Sud, la Nord cu Regiunea de Dezvoltare Nord. RDC este cea mai mare şi cea mai populată regiune, cuprinde 34,9% din teritoriu şi 30% din populaţia R. Moldova. Ponderea producţiei industriale a RDC în anul 2005 a fost de 15,3%, mai mică decât ponderea producţiei industriale a Regiunii de Dezvoltare Nord dar mai mare decât în Regiunii de Dezvoltare Sud. Grupul de Planificare Strategică a RDC a fost constituit la mijlocul lunii februarie cu sprijinul Ministerului Administraţiei Publice Locale şi al Proiectului UE “Suport pentru Organele de Implementare a Dezvoltării Regionale”. Grupul are menirea să asigure cadrul participativ de elaborare a Strategiei de Dezvoltare Regională (2007 -2013), care ulterior va fi preluată de Agenţia de Dezvoltare Regională Centru şi aprobată de Consiliul Regional de Dezvoltare. La activităţile Grupului participă principalii actori din regiune: reprezentanţi ai administraţiei publice locale, ai sectorului privat şi ai societăţii civile. [Trăsături distinctive ale RDC ] [RDC are o aşezare geografică strategică în dezvoltarea ulterioară, deoarece se află în proximitatea mun. Chişinău], unde poate beneficia de diverse servicii care nu sunt dezvoltate în localităţile regiunii şi totodată poate deveni sursă de aprovizionare cu produse agricole pentru populaţia urbană a capitalei. De asemenea, Chişinăul reprezintă un mediu favorabil pentru încadrarea în câmpul muncii şi accesul la studii a populaţiei raioanelor regiunii. [RDC reprezintă un nod de trecere dintre celelalte regiuni,] prin aşezarea sa geografică favorabilă, fapt ce poate stimula dezvoltarea unor ramuri, inclusiv servicii hoteliere, comerţ, puncte de transbordare, transport şi comunicaţii, etc. [Specificul RDC la capitolul resurse umane rezidă în ponderea înaltă a populaţiei apte de muncă (76,7%).] RDC dispune de forţă de muncă suficientă, înregistrând un procent înalt de populaţie aptă de muncă. Cei mai mulţi angajaţi sunt în agricultură, ceea ce afectează nivelul de trai al populaţiei, deoarece în prezent, această ramură aduce cele mai mici venituri populaţiei. Dezvoltarea serviciilor în diverse sfere (comerţ, industrie, turism, etc.) necesită forţă de muncă, iar aceasta din urmă aşteaptă condiţii favorabile. RDC dispune de resurse umane, numai că acestea necesită pregătire profesională sau recalificare. În regiune este posibilă şi pregătirea profesională pentru că există 14 şcoli profesionale şi 6 colegii cu profil pedagogic, medicină, agro-industrial şi construcţii, care pregătesc specialişti necesari pe piaţa actuală a muncii. Populaţia regiunii este favorizată să beneficieze de diverse cursuri de pregătire profesională şi recalificare şi în instituţiile specializate din mun. Chişinău. Cu toate acestea există pericolul atragerii resurselor umane calificate de către mun. Chişinău care oferă condiţii de muncă, de trai, nivel de salarizare mai bune decât în regiune. Pentru a evita acest pericol RDC poate folosi resursele de care dispune şi oportunităţile pentru crearea condiţiilor de muncă şi de trai pentru locuitorii săi comparabile cu cele din mun. Chişinău. Aceasta poate constitui stimulent important pentru revenirea la baştină a concetăţenilor emigraţi. [Fenomenul migraţiei] are consecinţe negative asupra dezvoltării RDC, deoarece migrează, în special, populaţia tânără şi specialiştii calificaţi. Consecinţele migraţiei sunt vădite îndeosebi în localităţile rurale, unde instituţiile medicale şi educaţionale se confruntă cu deficit de cadre. Similar situaţiei din ţară, în RDC este înregistrat un spor natural negativ care va determina îmbătrânirea populaţiei. Spre deosebire de celelalte regiuni, în RDC este înregistrat cel mai mic grad de urbanizare – 17%. Condiţiile agro-climaterice favorabile, resursele acvatice care pot fi folosite pentru irigare, suprafeţele mari de teren agricol şi bonitatea solului reprezintă puncte forte pentru [dezvoltarea agriculturii în RDC.] Producţia agricolă pe cap de locuitor constituie 148% faţă de media pe ţară. Întrucât populaţia rurală a regiunii are o pondere de 83%, modernizarea şi dezvoltarea serviciilor în agricultură pot asigura o productivitate înaltă a producţiei agricole care poate fi comercializată pe pieţele mun. Chişinău sau poate servi materie primă pentru fabricile de prelucrarea din regiune. În această direcţie este remarcabilă şi posibilitatea dezvoltării mediului de afaceri în zonele rurale prin crearea serviciilor industriale. [RDC se caracterizează printr-un nivel scăzut de dezvoltare a industriei.] Ponderea producţiei industriale pe cap de locuitor constituie 33% faţă de media naţională, iar investiţiile în capital fix – 72%. Întreprinderile industriale nu sunt dezvoltate deoarece nu există o infrastructură industrială funcţională, o strategie de promovare a producţiei autohtone pe terţe pieţe şi nu se asigură uniformitatea calităţii produselor şi îmbunătăţirea permanentă a acestora. Resursele naturale de care dispune RDC (argila, nisipul, calcarul) şi infrastructura industrială existentă constituie condiţii satisfăcătoare pentru dezvoltarea industriei de producere a materialelor de construcţie. Această ramură a industriei este dezvoltată în regiune, însă capacităţile de producere nu satisfac necesităţile pieţei, de aceea extinderea serviciilor industriale de producere şi diversificarea lor ar reprezenta o orientare strategică a dezvoltării RDC. [RDC dispune de cel mai mare potenţial turistic din ţară.] La momentul de faţă însă, nu tot potenţialul este valorificat. Cel mai bogat fond forestier, diversele arii protejate şi rezervaţiile ştiinţifice aflate pe teritoriul regiunii pot fi folosite ca resurse în dezvoltarea turismului şi odihnei. Monumentele istorico-culturale de valoare naţională (Orheiul Vechi, Saharna, Ţâpova, Japca, Donici, etc.) reprezintă un imbold pentru iniţierea şi dezvoltarea serviciilor în domeniul turismului, deoarece RDC se caracterizează printr-o infrastructură subdezvoltată la acest capitol. Mănăstirile naţionale, tradiţiile meşteşugăreşti şi vini – viticole reprezintă un pol de atragere atât a turiştilor naţionali, cât şi a celor străini. [Ponderea fondului locativ dotat cu apeduct] din RDC este de 34 % faţă de media naţională 37,5%, iar cu reţea de gaze naturale este de 44,7% faţă de media naţională de 34,9%. Reţeaua de canalizare în RDC este slab dezvoltată, deşi înregistrează o pondere mai mare decât media naţională (22,6%). RDC dispune de o reţea dezvoltată de drumuri, însă calitatea acestora este nesatisfăcătoare; 85% din infrastructura drumurilor necesită reparaţii. Astfel, infrastructura slab dezvoltată constituie un impediment în crearea condiţiilor de dezvoltare a industriei şi a micului business. [Capacitatea instituţiilor de învăţământ din RDC acoperă necesităţile locuitorilor, cu excepţia instituţiilor preşcolare]. Instituţiile educative întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte dotarea cu materiale didactice şi echipamentul necesar. Localităţile RDC se confruntă cu problema deficitului de cadre didactice, în special în mediul rural. În instituţiile profesionale nu există o concordanţă între nomenclatorul de specialităţi şi necesităţile reale ale pieţii muncii. În instituţiile rezidenţiale predomină conservatismul cadrelor manageriale şi didactice privind oportunitatea implementării unor servicii alternative instituţionalizării. [Puncte slabe şi avantaje] Parascovia Munteanu, consultant al proiectului UE „Suport pentru Organele de Implementare a Dezvoltării Regionale”, consideră că examinarea auditului socio-economic al RDC, a avantajelor comparative, a punctelor forte şi a oportunităţilor determină o orientare strategică optimistă a RDC. Această analiză, însă, trebuie executată împreună cu punctele slabe care constituie obstacole, impedimente de dezvoltare şi cu ameninţările care pot distorsiona dezvoltarea regiunii. [Astfel, problemele care pot tărăgăna dezvoltarea regională] sunt legate de deficitul locurilor de muncă, procentul mare al populaţiei încadrate în agricultură (61%), mediul de afaceri defavorizant, insuficienţa de resurse umane calificate, starea deplorabilă a drumurilor, calitatea joasă a infrastructurii tehnico-edilitare, diversificarea redusă a pieţei de desfacere, nivelul înalt al corupţiei. Anume aceste puncte slabe pot afecta dezvoltarea regiunii, iar eforturile locuitorilor privind lichidarea acestora trebuie să ţină cont neapărat de programele şi politicile regionale de dezvoltare. Dezvoltarea regională mai presupune şi accesarea fondurilor europene care urmăresc impulsionarea şi diversificarea activităţilor economice, stimularea investiţiilor în sectorul privat, contribuţia la reducerea şomajului şi nu în ultimul rând îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei. Un risc pentru regiune în nesoluţionarea problemelor enunţate poate consta în nevalorificarea fondurilor externe ori capacităţile reduse de accesare şi gestionare a acestor fonduri. Pentru evitarea acestui risc reprezentanţii structurilor regionale, care vor fi create, urmează să consolideze relaţiile de colaborare cu diverse programe şi fonduri de susţinere şi să utilizeze eficient fondurile accesate. Pornind de la analizele şi studiile efectuate în RDC Iurie Costin, de asemenea consultant al proiectului UE „Suport pentru Organele de Implementare a Dezvoltării Regionale”, formulează [următoarele avantaje comparative] ale regiunii: - Intermedierea fluxurilor economice de transport şi comerciale între regiunile RM şi cele internaţionale; - Dezvoltarea rurală care ar presupune modernizarea agriculturii, dezvoltarea businessului rural, diversificarea serviciilor în agricultură; - Dezvoltarea industriei şi IMM-urilor, se are în vedere crearea condiţiilor de deschidere a IMM-lor, dezvoltarea industriei în baza materiei prime a RDC, modernizarea tehnologiilor industriale, utilizarea eficientă a infrastructurii existente; - Crearea şi diversificarea serviciilor pentru turism şi odihnă. Potenţialul turistic al RDC poate fi valorificat ca sursă importantă pentru dezvoltarea turismului rural, cultural, piscicol, de recreare; - Valorificarea resurselor umane. RDC dispune de cel mai mare procent de populaţie aptă de muncă. Crearea noilor servicii, modernizarea agriculturii şi industriei presupune necesitatea forţei de muncă. Astfel, pregătirea şi recalificarea resurselor umane rămâne a fi un obiectiv pentru RDC. Politica dezvoltării regionale poate fi apreciată şi din perspectiva utilizării de către autorităţile publice centrale şi locale, a resurselor de care dispun, a folosirii instrumentelor de politică economică şi financiară în scopul stimulării investiţiilor, creării de noi locuri de muncă şi a îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă în regiune. [Viziune şi obiective strategice ale RDC] Având la bază aceste avantaje comparative ale regiunii, Grupul de Planificare Strategică a RDC a elaborat [viziunea şi obiectivele strategice ale RDC – componente ale Strategiei de Dezvoltare Regională]. Această viziune reprezintă imaginea regiunii pentru 25 de ani, o perspectivă pe termen lung în care să se regăsească membrii comunităţii, politicile şi programele prioritare de dezvoltare. Conform viziunii formulate „Regiunea de Dezvoltare Centru va deveni o regiune prosperă cu o economie dezvoltată, dinamică şi diversificată cu locuri de muncă bine remunerate şi o implicare activă a cetăţenilor în asigurarea bunăstării comunităţilor. Regiunea va valorifica beneficiile proximităţii mun. Chişinău ca centru multifuncţional al ţării şi aşezarea geo-strategică favorabilă, dezvoltându-şi o pronunţată funcţie “logistică” şi de facilitare a legăturilor interregionale şi internaţionale. Regiunea va oferi un mediu decent pentru viaţă şi activitate locuitorilor săi şi ospitalitate pentru vizitatori, iar valorile umane, culturale şi grija faţă de mediul înconjurător vor constitui fundamentul coeziunii sociale a comunităţii”. Orientându-se spre această viziune de dezvoltare, Grupul de Planificare Strategică a stabilit şi Obiectivele strategice: -dezvoltarea şi diversificarea economică a RDC corelată cu dinamismul Chişinăului şi exigenţele pieţei; -dezvoltarea resurselor umane pentru creşterea gradului de ocupare pe piaţa muncii; -dezvoltarea infrastructurii şi serviciilor de transport pentru asigurarea accesului la coridoarele europene; -creşterea condiţiilor de locuire protejând mediul ambiant şi promovând calitatea serviciilor şi utilităţilor publice; -consolidarea cooperării şi parteneriatelor regionale, inter-regionale şi internaţionale. Pentru fiecare obiectiv strategic au fost formulate câteva obiective specifice, desfăşurate într-un şir de măsuri caracteristice potenţialului regional. Lucrul asupra elaborării Strategiei de Dezvoltare Regională continuă. La moment se definitivează textul Strategiei şi se colectează idei din regiune pentru elaborarea Planului Operaţional de Dezvoltare care se va baza pe obiectivele strategice, măsurile elaborate şi va constitui Portofoliul de Proiecte al regiunii pentru următorii 3 ani.