Există mai multe motive de a analiza cum se împacă refugiații – oaspeții ucraineni cu gazdele lor din Moldova. Este vorba despre un domeniu pe cât de vast, pe atât și de important, cu potențial enorm de influență atât asupra situației interne a Republicii Moldova, cât și asupra situației regionale, care și așa este extrem de destabilizată de războiul ruso-ucrainean care bântuie în pragul casei noastre. În acest sens, este suficient să ne amintim că la începutul fluxului masiv de refugiați din țara vecină am avut chiar mai multe tentative serioase de a băga zâzanie între refugiați și societățile gazde și aceste tentative s-au referit nu doar la Republica Moldova. Subiectul a fost discutat de către participanții la dezbaterea publică „Refugiații ucraineni: șaptezeci și cinci de zile de conviețuire pașnică în Moldova pe timp de război în Patria lor”, organizate de Agenția de presă IPN.
Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că, după declararea Independenței de către Republica Moldova și Ucraina, cele două state au semnat peste 20 de acte bilaterale în diverse domenii. În opinia sa, cel mai important document este Tratatul de bună vecinătate, prietenie și cooperare între Republica Moldova și Ucraina din 23 octombrie 1992. „Dacă ne referim la principalele documente internaționale care reglementează situația actuală cu refugiații, putem menționa Convenția din 1951 privind statutul refugiaților. Este un document fundamental al dreptului internațional umanitar și se referă la refugiați. Republica Moldova a aderat la această Convenția prin legea din 23 noiembrie 2001”, explică Igor Boțan.
Potrivit expertului, în Convenție se stipulează că statutul de refugiat i se oferă oricărei persoane care din cauza agresiunii externe, ocupației, dominației străine sau a evenimentelor care tulbură grav ordinea publică în țara de origine sau a cărei cetățenie o are și care a fost obligat să părăsească locul de reședință. „Convenția stabilește regimul juridic al refugiaților, inclusiv drepturile și obligațiunile refugiaților în raport cu țările care le oferă adăpost. Sunt un șir de drepturi pe care refugiații le au – dreptul la muncă, dreptul la învățământ, adresare în judecată etc. Cetățenii refugiați urmează a fi integrați în țara care le oferă gazdă și aceasta este o obligație internațională a țări noastre”, a spus Igor Boțan.
Ion Bambuleac, Centrul de Drept al Avocaților, ofițer de protecție proceduri de azil, consideră că noțiunea de refugiat utilizat pe larg în Moldova nu este tocmai corectă. „Refugiată este persoana care a solicitat azil, în realitate, însă, sunt numite generic refugiați toate persoanele care se refugiază de război. Or, în funcție de aceste noțiuni se formează și datele statistice. De exemplu, solicitări de azil sunt mai bine de șase mii. Dar dacă vine vorba despre oamenii care au venit în Republica Moldova, cifra este cu mult mai mare și nici nu este contorizată cu exactitate, fiind estimată la câteva sute de mii”, a spus el.
„Cea mai mare sarcină umanitară din Europa a luat-o Republica Moldova. Acum nu vă pot spune câți refugiați sunt la general, pentru că nu am statistica. Dar, dacă vorbim în sensul procedurilor de azil și al sistemului de azil, este cea mai mare cifră din toată istoria Republicii Moldova și este o sarcină căreia Republica Moldova îi face față”, a spus Ion Bambuleac.
Roman Russu, administrator al Centrului temporar de plasament a refugiaților din strada Drumul Viilor, Chișinpu, spune că majoritatea refugiaților sunt familii, formate din mamă, bunică și copii. De asemenea, majoritatea sunt din regiunile de sud ale Ucrainei, care sunt mai aproape de Republica Moldova – Odesa, Herson etc. Cei care vin în Moldova din regiuni mai îndepărtate, de regulă, vin la rudele care le oferă adăpost.
„La Centrul nostru, oamenii stau temporar și după cum înțelegem noi, majoritatea merge după asta în alte țări, țările Uniunii Europene. Cei care rămân aici, stau pentru că simt că Moldova este mai aproape de baștina lor, Ucraina, dar și fiindcă mai multă lume înțelege și vorbește rusa. Sau ei așteaptă cu optimism că războiul se va termina în curând și ei vor putea reveni acasă, la baștina lor”, afirmă Roman Russu.
Kirill Prihodko, refugiat și manager de comunicare al Centrului temporar de plasament a refugiaților din strada Drumul Viilor, a menționat că e foarte complicat să nu părăsești țara și să devii refugiat în situația în care ești impus să stai în subsoluri pentru a te ascunde de bombardamentele agresorilor. „Nimeni nu a crezut într-o agresiune militară deschisă și de proporții împotriva Ucraina. Mult am auzit despre asta pe parcursul a opt ani, dar noi, ucrainenii, nu am luat-o în serios, în pofida avertizărilor. Însă, atunci când se întâmplă și atunci când te trezești la ora 05.00 dimineața din cauza atacurilor aeriene, nu mai ai timp să iei decizii”, susține tânărul.
Potrivit lui, ucrainenii au fost nevoiți să plece din propria țară și să ceară statut de refugiat. Și chiar dacă nu e prima soluție care le trece prin cap, deja circa cinci milioane de ucraineni au fost nevoiți să devină refugiați, contrar voinței lor. Din proprie experiență spune că decizia a fost una rapidă pentru că are mamă, are o soră pe care trebuie să le protejeze. Respectiv, potrivit lui, decizia a fost în favoarea siguranței și nu a altor convingeri. Kirill Prihodko a mai declarat că reieșind din cunoștințele sale, el poate fi mai util pentru Ucraina din străinătate decât să stea în subsoluri.
„De ce Moldova? Mulți ucraineni ar răspunde – pentru că Moldova este aproape de casă și mulți dintre ei își doresc să revină acasă cât mai curând, sperând că războiul se va încheia”, a mai spus Kirill Prihodko.
Dezbaterea publică la tema „Refugiații ucraineni: șaptezeci și cinci de zile de conviețuire pașnică în Moldova pe timp de război în Patria lor”, organizată de IPN, a fost ediția a 243-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.