logo

Reformarea diplomaţiei R. Moldova este un Imperativ. Comentariu de Victor Chirilă pentru Info-Prim Neo


https://www.ipn.md/index.php/ro/reformarea-diplomatiei-r-moldova-este-un-imperativ-comentariu-de-victor-7965_977282.html

Pe parcursul ultimilor opt ani, autorităţile moldovene au gafat în repetate rânduri în relaţiile cu principalii săi parteneri externi, cum sunt UE, Rusia, SUA şi, mai ales, vecinii noştri România şi Ucraina. Acest perseverent „călcat repetat prin străchini”, de care a dat şi continuă sa dea dovadă mereu tânăra noastră diplomaţie, ne-a făcut pe mulţi dintre noi să ne întrebăm dacă nu cumva ceva e putred în/cu politica externă a R. Moldova şi serviciul ei diplomatic. Evenimentele din aprilie curent şi colapsul relaţiilor ţării noastre cu România au confirmat ceea ce devenise treptat evident pentru partenerii noştri occidentali, şi anume că diplomaţia R. Moldova a pierdut simţul realităţii, este un serviciu dezorientat/debusolat şi, mai ales, în criză acută de profesionalism şi deontologie profesională. Altfel spus, diplomaţia noastră a ajuns să fie o formă instituţională golită de conţinutul necesar. Perpetuarea acestei stări de fapt este inadmisibilă, dacă Alianţa pentru Integrarea Europeană (AIE) doreşte să refacă în scurt timp imaginea R. Moldova de partener credibil, să revigoreze procesul de integrare europeană şi să relanseze relaţiile de cooperare cu partenerii săi strategici. Totodată, diplomaţia moldoveană trebuie să-şi recâştige statutul de avangardă a procesului de integrare europeană, or, pentru a înfăptui acest lucru, AIE va trebui să reformeze structura internă/operaţională a ministerului de externe şi să readucă în albia constituţională mecanismul de luare a deciziilor în domeniul politicii externe. În caz contrar, agenda de integrare europeană a viitoarei guvernări riscă să fie torpilată chiar de la bun început. Prin urmare, este indispensabil ca reforma cadrului instituţional şi decizional al politicii externe să se axeze pe atingerea următoarelor obiective: 1. [Să reaşeze atribuţiile şefului statului în domeniul politicii externe conform art. 86 al Constituţiei R. Moldova], astfel încât, să se pună capăt practicii de implicare a Preşedinţiei în activitatea internă a ministerului de externe. Conform respectivului articol, preşedintele ţării este împuternicit să poarte tratative şi ia parte la negocieri, să încheie tratate internaţionale în numele R. Moldova, să acrediteze şi recheme reprezentanţii diplomatici ai R. Moldova, să aprobe înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice, să primească scrisorile de acreditare şi de rechemare a reprezentanţilor diplomatici ai altor state în R. Moldova. 2. [Să redea ministerului de externe autonomia decizională şi operaţională de care s-a bucurat până în 2001]. Precum este bine ştiut, în urma restructurărilor interne din 2005 şi 2006, efectuate cu asistenţa Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS), ministerul de externe a devenit un instrument docil al PCRM şi a fost redus practic la statul unei subdiviziuni a Aparatului Preşedinţiei R. Moldova. 3. [Să redea Parlamentului rolul ce-i revine în domeniul politicii externe], aşa cum este consfinţit în Constituţia R. Moldova. În conformitate cu art. 66 al Constituţiei, legislativul aproba direcţiile principale externe ale statului şi, extrem de important, exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, inclusiv a ministerului de externe. Art. 66 oferă Parlamentului temei pentru a-şi întări rolul de supraveghetor a modului în care se pune în practică politica noastră externă. În acest context, Comisia parlamentară pentru relaţii externe trebuie să depăşească rolul pur consultativ şi să-şi revendice pe deplin atribuţiile/responsabilităţile de monitorizare a activităţii ministerului de externe, misiunilor diplomatice şi ambasadorilor şi, de asemenea, să participe în egală măsura la formularea/elaborarea documentelor strategice de politică externă. 4. [Să echipeze diplomaţia moldoveană cu documente programatice - Concepţia de Politică Externă şi Strategia de Integrare Europeană] – care vor defini obiectivele de politică externă pe termen mediu şi lung, precum şi căile, mecanismele şi instrumentele de realizare a acestora. Existenţa unor astfel de documente ar trebui să minimalizeze/excludă interferenţele unor actori politici în interpretarea abuzivă, distorsionată şi conjuncturală a intereselor naţionale. 5. [Să redea serviciului diplomatic demnitatea profesională]. În ciuda multiplilor eşecuri pe care ministerul de externe le-a înregistrat în ultimii ani, foarte puţini diplomaţi au avut curajul să atenţioneze autorităţile centrale şi opinia publică asupra deficienţelor diplomaţiei noastre. Cei care, însă, au făcut-o au fost fie ostracizaţi, fie izgoniţi din serviciul diplomatic. Cazul ex-ambasadorului R. Moldova pe lângă UE, Eugen Carpov, este cât se poate de relevant. Desigur, orice guvernare are nevoie de funcţionari loiali, însă, este important ca loialitatea să nu fie confundată cu servilismul politic, aşa cum s-a întâmplat cu actualele autorităţi. AIE va avea nevoie şi ea de diplomaţi loiali/devotaţi cauzei de integrare europeană, dar, în acelaşi timp, coaliţia are nevoie de diplomaţi vertebraţi moral şi profesional. În consecinţă, este esenţial ca pe viitor să fie revizuit mecanismul de promovare pe scară ierarhică a diplomaţilor. Acest mecanism ar trebui să pună accent în egală măsură pe merite, calităţile profesionale, dar şi pe onoare şi respectul deontologiei profesionale. 6. [Să iniţieze o cooperare transparentă şi constantă între ministerul de externe şi societatea civilă]. În acest sens, ideea creării Consiliului de Afaceri Externe pe lângă ministerul de externe, este mai mult decât binevenită. Este, de fapt, o necesitate. Experienţa ultimilor ani a demonstrat că ministerul de externe nu dispune întotdeauna de capacităţile instituţionale, umane şi analitice pentru a analiza realist, competent şi exhaustiv evoluţiile regionale şi internaţionale, ce i-ar permite să formuleze concluziile corecte, să traseze obiective realiste în relaţiile cu partenerii externi şi să aleagă tacticile potrivite pentru materializarea lor. Societate civilă dispune, în prezent, de capacităţile necesare pentru a asista ministerul de externe în promovarea unei politici externe competente şi coerente. Mai mult decât atât, apelând la cunoştinţele sale, experienţa sa şi reţelele/parteneriatele de comunicare/cooperare, societate civilă poate maximaliza impactul eforturilor depuse de diplomaţia noastră. [Pentru INFO-PRIM NEO – Victor CHIRILĂ, director executiv interimar al Asociaţiei pentru Politică Externă]