 |
|
| Dionis Cenușa, Columnist principal | |
În discursul său inaugural, din 24 decembrie 2020, Maia Sandu a subliniat că va fi “președintele integrării europene”. Ulterior, în discuția cu corpul diplomatic moldovenesc, ea s-a referit la urgența resetării relațiilor cu UE, cu scopul transformării țării și „ancorării” acesteia la UE. Prin urmare, relația cu UE este sortită să devină un punct de referință pentru politica externă moldovenească în următorii patru ani. Totodată, Bruxelles-ul este în mod deplin cointeresat să sprijine mandatul lui Sandu pe plan extern, dar într-un mod sporit în politica internă a țării. Pe de o parte, instituțiile europene divulgă o convingere optimistă că noul președinte poate răsturna situația în domeniul reformelor structurale. Pe de altă parte, Maia Sandu are nevoie de autoritatea morală a UE, precum și asistența sa financiară, pentru a-și putea demonstra utilitatea politică în ochii propriilor votanți. În timp ce UE este în căutarea unor “povești de succes” în regiune, Președintele Sandu urmărește satisfacerea interesului public, care de asemenea îi întărește prestigiul său la nivel național și internațional.
Motivația Președintelui Sandu pentru mișcarea spre UE
Există un conglomerat de motive ce alcătuiește interesul Președintelui Sandu față de substanțierea relațiilor cu Bruxelles-ul. Acestea pornesc de la resursele oferite de UE, continuă cu structura electoratului Maiei Sandu și se termină cu prioritizarea vectorului european în lumina dificultăților inevitabile în raporturile cu Rusia.
Primo, coordonatele reformelor din Moldova derivă din Acordul de Asociere și anagajamentele poltiice față de UE. Orice mișcare înainte depinde într-o proporție semnificativă de faptul dacă relația cu UE este sănătoasă. Importul de asistență europeană nu are altă alternativă, dacă se urmărește repararea și accelerarea reformelor, inclusiv pe dimensiunea recuperării post-pandemice. Din acest considerent, Președintele Sandu caută ajutor într-un loc corect – la Bruxelles.
Segundo, vecinii Moldovei – România și Ucraina – sunt în interiorul UE sau sunt parte a unui proces regional de integrare europeană (3DCFTA, January 2021). Acest anturaj predispune la o logică pro-europeană, de care se ghidează Maia Sandu în acțiunile sale pe plan extern.
Tertio, 27% din voturile pentru Maia Sandu, în turul doi al alegerilor din noiembrie 2020, au venit din diaspora, o mare parte din care a emigrat (temporar sau definitiv) în statele UE. Loialitatea aceastei categorii de votanți are o semnificație extraordinară pentru Președintele Sandu, deoarece o aprovizionează cu aprobare publică (în special pe Facebook). În acest sens, reacția pozitivă a diasporei la mișcarea spre UE capătă un substrat psihologic cu impact considerabil pentru rutina politică a Președintelui Sandu.
Cuarto, relația cu UE se bazează nu doar pe dialog instituțional, dar înainte de toate pe legăturile politice pe care Maia Sandu, în calitate de lider al opoziției (2016-2020), le-a dezvoltat cu factorii politici de la Bruxelles – Partidul Popular European. Anume aceste contacte îi asigură Președintelui Sandu sprijin necondiționat în Parlamentul European și alte instituții europene. Apartinența la ecosistemul politic european reprezintă o resursă politică valoroasă ce oferă pondere politică acasă, extrem de necesară pentru ascensiunea formațiunii Maiei Sandu – Partidul Acțiune și Solidaritate – spre statutul celei mai influente forțe politice din țară. Aceasta ar putea deveni o moștenire a Președinției Maiei Sandu.
Quinto, și cel din urmă motiv major pentru prioritizarea vectorului european, este relația complicată cu Rusia (IPN, Decembrie 2020). Împreună cu cimentarea unor relații prietenoase cu România și Ucraina, dialogul energetic cu UE este crucial pentru a compensa lipsa de succes în direcția estică a politicii externe. Contactele cu SUA pot fi de asemenea de mare ajutor, dar preocupările noii administrații sunt prea numeroase și dosarul moldovenesc va intra într-o competiție acerbă pentru atenția decidenților americani. Președintele Sandu nu a articulat nicio strategie în relație cu Rusia, iar administrația sa nu are specialiști versați în acest domeniu. În lipsa expertizei și a unui plan de acțiuni concret, și fezabil, în raport cu Moscova, țara riscă să nu poate preîntâmpina degradarea continuă a relației cu Moscova. Primul punct fierbite au devenit declarațiile Maiei Sandu despre trupele militare ruse din regiunea transnistreană, care au fost distorsionate de o serie de oficiali ruși, inclusiv de Președintele Vladimir Putin.
Chiar dacă Sandu a vociferat angajamentele internaționale ale Rusiei de retragere a forțelor ruse, acestea trebuie să fie încorporate într-o suită de acțiuni logice. Astfel, reacția improvizată la influențele venite din Est va deveni mai puțin probabilă. Al doilea punct nevralgic constituie decizia Curții Constiuționale moldovenești, care a decis în defavoarea statutului priveligiat al limbii ruse, care până în 2018 a avut acoperiș legal pentru a funcționa ca limbă „pentru comunicare interetnică” (FaraGhilimele, Ianuarie 2021). Ministerul rus de Externe i-a reproșat Maiei Sandu că nu și-ar respecta promisiunile electroale cu privire la respectarea drepturilor minorităților. Totodată, Socialiștii în frunte cu ex-președintele moldovean Igor Dodon au învinuit-o pe Sandu de influențarea hotărârii Curții. În realitate, demersul legat de limba rusă a venit nu de la Președintele Sandu, care recurge la limba rusă pentru a comunica cu populația alolingvă, ci de la câțiva parlamentari, unul dintre care (Octavian Țicu) optează deschis pentru unirea Moldovei cu România.
Prima vizită de la Bruxelles și conținutul “valizei” la întoarcere?
Etalarea deschiderii UE a constituit obiectivul diplomatic principal al primei vizite a Președintelui Sandu în capitala europeană. Toate instituțiile europene, dar și liderii principalelor grupuri parlamentare – Partidul Popular European și Renew Europe – au contribuit la stabilirea unei agende foarte dense. Niciodată, un președinte moldovean nu a fost recepționat la Bruxelles cu atâta învălmașeală. Atenția excesivă a politicului european a fost de a evidenția greutatea politică pe care a avut-o victoria electorală a Maiei Sandu și rolul acesteia pentru apropierea țării de UE. Imaginile Președintelui Sandu alături de decidenții europeni au abundat spațiul public autohton, având o încărcătură simbolică deosebită atât pentru votanții acesteia de acasă, cât și a celor din diasporă.
Câteva rezultate importante atinse în urma deplasării Președintelui Sandu la Bruxelles merită atenție.
În primul rând, contactele instituționale dintre președinția Moldovei și oficiile politice ale UE au fost resetate. Drept rezultat, comunicarea cu decidenții din ramurile executive și legislative ale UE a căpătat o dimensiune nouă. De aceasta depinde eficiența transmiterii unor mesaje convingătoare de la Chișinău către Bruxelles. Din cauza credibilității joase a președinției în perioada 2016-2020, contactele cu UE au fost dacă nu reci, atunci prea formale și respectiv timide.
Al doilea aspect important ține de dimensiunea curentă a relațiilor bilaterale, unde a reapărut disponibilitatea acordării unei asistențe financiare nerambursabile – 21 milioane EUR pentru reforma poliției și 15 milioane EUR de ajutor bugetar pentru diminuarea efectelor pandemiei în baza “Contractului pentru Reziliență”. Studierea atentă a detaliilor acestei asistențe arată că UE a preconizat-o pentru Moldova anul trecut, dar a reținut-o până după alegerile prezidențiale, din motive politice evidente. Comparativ cu celelalte state asociate cu UE, Moldova primește mai puțini bani. Astfel, “Contractul pentru Reziliență” al UE pentru Georgia cuprinde 75 milioane EUR ajutor bugetar. Iar în cazul Ucrainei, asistența UE este direcționată spre regiuni (EU4ResilientRegions) - 30 milioane EUR. După cum demonstrează cifrele de mai sus, victoria Maiei Sandu nu a putut majora asistența oferită de UE, care depinde de mulți factori (3DCFTA, Aprilie 2020). Resursele europene modeste disponibile pentru Moldova sunt rezultatul unui ciclu de evenimente negative, care originează încă din perioada guvernării regimului oligarhic condus de Vladimir Plahotniuc.
A treia dimensiune se referă la tatonarea terenului pentru negocierile cu UE a viitoarei finanțări pe linie bilaterală (cadrul unic de sprijin bilateral în perioada 2021-2027) și cea multilaterală (finanțarea pentru proiectele ce includ “Livrabilele post-2021” dedicate celor șase țări ale Partneriatului Estic). Bugetul UE pentru următorii șapte ani a fost deja adoptat (Decembrie 2020), numărând în total 98.4 miliarde EUR pentru vecinătate (accederea Balcanilor de Vest, Parteneriatul Estic) și restul lumii. Din declarațiile Președintelui Sandu la întoarcerea de la Bruxelles reiese că UE va decide în următoarele luni distribuirea banilor pentru asistența bilaterală acordată țărilor terțe, inclusiv Moldovei. Dacă se doresc mai multe surse financiare pentru țară, situația politică la Chișinău necesită stabilizare urgentă. Președintele Sandu are două opțiuni - să numească un guvern eficient ce ar pregăti țara pentru alegeri în această toamnă sau să contribuie la eșuarea nominalizării premierului setând calendarul anticipatelor pentru primăvara-vara lui 2021. Ezitările duc la tergiversarea anticipatelor, în orice caz.
Ignorarea crizei politice de la Chișinău, dar nu și a celei de la Tbilisi – de ce?
Dialogul dintre UE și Președintele Sandu exprimă optimism. Totuși, beneficiile pe care le poate culege țara în raport cu UE depind de succesul Președintelui Sandu în politica internă. De aceea, conștientizarea limitărilor instituționale cuplate la mandatul Maiei Sandu (EESC, Noiembrie 2020) sunt esențiale pentru calibrarea așteptărilor interne și externe. Neglijarea realității constituționale în care navighează Președintele Sandu poate împinge țara pe o pistă riscantă. Oficialii europeni dispun de autoritate în raport cu Maia Sandu, de aceea, pot exercita influență pozitivă pentru a preveni acutizarea crizei politice în care se află Moldova (3DCFTA, Ianuarie 2021). Astfel, Președintele Sandu poate fi ajutată să nu comită erori în timp ce urmărește scopul nobil de descătușare a țării de corupție. Or, scopul scuză mijloace foarte rar sau niciodată, mai ales dacă aspirațiile țin de zidirea unor democrații durabile.
La revenirea sa din Bruxelles, Președintele Sandu a sugerat că actorii UE cunosc bine realitățile moldovenești (Presedinte.md, Ianuarie 2020). Acest lucru pare incert, deoarce niciunul dintre interlocutorii lui Sandu nu a menționat criza politică de la Chișinău, care se datorează inclusiv deciziei lente ale Președintelui Sandu de a numi o candidatură pentru funcția de premier. Sunt clare calculele tandemului Sandu-PAS – de a provoca alegeri anticipate și a curăța Parlamentul pe reprezentanți corupți cât mai devreme, pentru a reinvesti creditul electoral obținut la prezidențialele din 2020. Totuși, în atingerea acestui obiectiv, președintele oscilează periculos pe marginile permisivității constituționale. Numirea unui premier este în totalitate responsabilitatea Președintelui, iar opoziția nu poate fi nicidecum acuzată pentru inacțiunea Maiei Sandu. Nu în acest caz.
Chiar dacă situația politică de la Chișinău este dificilă, oficialii europeni nu și-au exprimat nicio îngrijorare la întrevederile cu Maia Sandu. Acest lucru indică asupra unei înțelegeri imprecise a realităților moldovenești în rândul oficialilor europeni. Sau Bruxelles-ul nu dorește să obiecteze împotriva acțiunilor Președintelui Sandu, care nu se grăbește să numească un nou premier. Atitudinea față de situația din Moldova și implicit cu privire la rolul nemijlocit al Maiei Sandu în depășirea crizei diferă considerabil de agitația UE în jurul evenimentelor din Georgia.
La o diferență de câteva zile, de la deplasarea Maiei Sandu, Bruxelles-ul a primit-o în vizită pe Președintele Georgiei, Salome Zurabishvili. În comparație cu abordarea superficială a evoluției politice din Moldova, Șeful diplomației europene, Joseph Borrell a vorbit cu președintele georgian într-un mod tranșant despre criza politică din țara caucaziană, unde principalele partide de opoziție boicotează parlamentul controlat de o majorite cu legături oligarhice (“Visul Georgian”). Prea multe speranțe politice sunt legate de președinția Maiei Sandu, fapt pentru care UE este dispus să manifestă toleranță.
În loc de concluzii...
Vizita de la Bruxelles a Președintelui Sandu semnalează o nouă dinamică a relațiilor cu UE. Politica externă a țării se reeuropenizează cu pași rapizi. Pe fundalul acestei schimbări calitatitve, Moldova poate să-și promoveze cauza mai eficient și plauzibil la Bruxelles, inclusiv în termeni de asistență financiară în următorul deceniu. Maia Sandu are la îndemână contacte robuste în interiorul UE. Instituțiile europene vor să ajute Moldova, inclusiv pentru a reduce influența geopolitică a Rusiei, care deja a început să submineze președinția lui Sandu.
Erorile comise de UE în trecut, când a tolerat abateri de la regulile de joc în Moldova, trebuie evitate în prezent. În schimbul tolerării, partenerii europeni trebuie să susțină implicarea Maiei Sandu în căutarea unor soluții politice viabile, care ar pune capăt actualului Parlament via alegeri anticipate. Medierea crizei georgiene servește ca exemplu util de poziție pro-activă a Bruxelles-ului. Îngrijirea corectă a interdependenței Sandu-UE poate spori popularitatea vectorului european în Moldova, iar neglijarea acesteia poate avea efect invers. În fine, asocierea pronunțată cu UE sporește responsabilitatea Maiei Sandu pentru politica internă, dar și cea a UE pentru gesturile principalului său partener politic din Moldova.
Domenii de cercetare: Politica Europeană de Vecinătate, relațiile UE-Moldova, politica externă a UE și Rusia, migrația și securitatea energetică.
Urmărește-l pe Dionis Cenușa în Twitter.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.