Majoritatea concurenţilor electorali s-au lansat în campania pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie cu spoturi radio şi TV, panouri, slogane şi afişe electorale. Publicitatea, prin însăşi definiţia sa, este părtinitoare, dar totuşi, în campania electorală, ea reprezintă tipul de informaţie pe care alegătorii îl primesc cel mai des. Din acest motiv, IPN lansează seria de analize „Publicitatea electorală tălmăcită onest” prin care îşi propune să contribuie la dezvoltarea culturii politice, analizând, la rece, dedesubturile publicităţii electorale. Concurenţii electorali sunt vizaţi în conformitate cu poziţia pe care o au în buletinul de vot.
---
Partidul risipitor
Partidul Liberal este un partid care nu şi-a valorificat până la urmă potenţialul pe care i-l preziceau unii prin 2007. Pe segmentul de centru-dreapta, PL a fost repede înghesuit de PLDM, fiind nevoit să se limiteze la cei care au fost, în mare parte, electoratul PPCD. Creştin-democraţii şi-au pierdut votanţii după alianţa cu PCRM, iar la revenirea lor recentă pe scena politică, Iurie Roşca a anunţat o nouă orientare ideologică, astfel încât liberalii îşi păstrează electoratul pro-românesc, conservator şi tradiţionalist. Acest fapt e în contradicţie vădită cu ideologia nominală a formaţiunii, însă se pare că e un detaliu care deranjează prea puţină lume. PL se identifică cu ce-a fost PPCD şi la nivel de alegători, şi la nivel de atitudini şi politici promovate, şi la stilul de relaţionare cu celelalte parte. Ca şi în cazul comuniştilor, PL are un electorat aproape garantat, dar limitat. Şovăiala lui Mihai Ghimpu în legătură cu unionismul alienează mulţi alegători: cei „pentru” sunt dezamăgiţi, cei „contra” sunt distanţaţi.
Dorin Chirtoacă ar fi avut potenţialul să fie un lider naţional: în timpul protestelor din aprilie 2009, lumea nu scanda „Urecheanu” sau ”Filat”, dar „Chirtoacă”. A fost un potenţial uriaş de a valorifica, ghida şi canaliza energii sociale extraordinare, însă vicepreşedintele PL nu a avut voinţa sau experienţa să facă pasul necesar. În 2011, a fost reales, la limită, primar al municipiului Chişinău, cu susţinerea făţişă a PLDM-ului şi o mobilizare fără precedent a alegătorilor. Astăzi, o mare parte a celor care l-au votat sunt nemulţumiţi de activitatea de primar a lui Chirtoacă. Faptul că, în timpul AIE, Mihai Ghimpu a fost preşedinte interimar o vreme l-a lăsat cumva în umbră pe Chirtoacă şi acum imaginea PL e asociată ireversibil cu Ghimpu, care este un personaj pe cât de simpatizat de unii, pe atât de antipatizat de alţii. Chirtoacă ar fi avut potenţialul să atragă mai mulţi susţinători, însă personalitatea lui Ghimpu limitează semnificativ bazinul electoral al liberalilor.
O nouă campanie, o nouă şansă
Când liberalii au părăsit coaliţia de guvernare, şi-au atras multe critici cum că ar periclita parcursul european al ţării. Totuşi, astăzi, anume acea mişcare le oferă un avantaj electoral: PL se află în ipostaza dublă – a fost la guvernare şi se poate lăuda cu anumite realizări, şi se află în opoziţie – deci îşi permite să critice guvernarea şi să se detaşeze de eşecurile ei. În contextul unui mesaj împărtăşit de majoritatea partidelor şi adresat împotriva PDM şi PLDM, catalogate drept clanuri oligarhice, liberalii au şansa să exploateze voturile pro-europene care se desprind de la aceste formaţiuni.
Primul pas este simplu: mai puţin Ghimpu, mai mult Chirtoacă, dar un Chirtoacă mai concentrat, mai puţin redundant, mai organizat. Acest pas nu a fost făcut decât pe jumătate. Al doilea pas e promovarea unei echipe noi, a tinerilor pe care lumea-i aşteaptă din 2007, şi a unor altfel de tineri decât Valeriu Munteanu sau Ion Ciobanu. Lumea vrea să vadă oameni noi, competenţi şi carismatici, nu doar tineri care par un fel de portavoce a veteranilor din partid (Ghimpu, Fusu, Şalaru, etc.). PL promite schimbarea, dar nu arată a formaţiune modernă. Cuvântul cheie este „arată”. Indiferent de cum sunt pe interior, PDM şi PLDM au campanii prin care se promovează ca formaţiuni moderne, bine organizate, cu echipe largi şi competente. PL este încă dependent de votul emoţional al unui electorat care votează mai mult lideri şi valori în detrimentul echipei şi faptelor.
Sloganul PL relevă destul de bine această lipsă de modernitate a imaginii partidului: „Cu PL în familia NATO şi UE!”. Nu e unul prost şi exprimă destul de clar obiectivele formaţiunii, inclusiv unul care nu e la fel de popular ca integrarea europeană: aderarea la NATO. Este o opţiune geopolitică care se bucură de un număr limitat de susţinători în Moldova, însă pentru că puţine alte partide optează pentru ea, liberalii au decis să profite de această nişă neacoperită şi s-o exploateze. Totuşi, sloganul are un iz nouăzecist, cu rima PL-UE, care poate fi inventată şi de un elev, nu dă impresia că s-a muncit asupra sa. Dacă e să vorbim despre primari care tind la funcţii înalte în stat, „România lucrului bine făcut” a lui Klaus Iohannis e un slogan bun, deosebit, care se sună serios, se memorează şi ţine şi după scrutin.
Principii şi valori
Primul spot începe cu o lecţie despre PL: „Partidul Liberal este un partid autentic liberal. Partidul Liberal se bazează pe principiile de identitate naţionale, libertate şi demnitate, responsabilitate, onestitate şi toleranţă, economie de piaţă şi stat de drept”. Menţiunea privind „partidul liberal autentic” este interesantă pentru că, după cum am mai menţionat, PL are puternice accente tradiţionaliste şi conservatoare. Această menţiune vizează, cel mai probabil, liberal-reformatorii, care nu ar fi „un partid liberal autentic”. Înşiruirea principiilor e cu două feţe: pe de o parte, e bine-venită şi cumva educativă, mai ales că toleranţa e un principiu la care unii alegători PL mai de dreapta au restanţe; pe de altă parte, e o jumătate de spot care nu captivează şi e lipsită de forţă şi creativitate. Imaginile nu sunt foarte spectaculoase: preponderent scene filmate la adunările partidului. Corina Fusu ne mai zice că PL „va asigura pacea, securitatea şi bunăstarea prin integrarea europeană şi aderarea la NATO”, iar printre imagini apare şi Casa Poporului sau Palatul Parlamentului din Bucureşti – un „cadou” pentru susţinătorii unionişti ai partidului. Liberalii nu ratează ocazia să facă o referinţă şi la agresiunile militare ale Rusiei şi URSS-ului, arătându-ne tancuri ruseşti şi pe Dorin Chirtoacă la monumentul victimelor deportărilor sovietice, în timp ce Corina Fusu vorbeşte despre „un trai decent în afara fricilor şi represiunilor”.
Război şi pace, sărăcie şi bunăstare
Al doilea spot începe neaşteptat: cu nişte copii care se joacă lângă o ruină cu o grenadă, pe fundal auzindu-se zgomote de război. E o imagine care şochează şi e menită să îngrijoreze spectatorul, dar potenţialul dramatic e repede consumat în cel mai simplist mod posibil: trecerea la scena contrastantă în care copiii se joacă într-o curte însorită cu o minge, însoţită de mesajul „Nu ocupaţiei ruseşti, da libertăţii româneşti”. Această opoziţie pe care o construieşte spotul va atrage doar alegători care împărtăşesc deja această atitudine, iar menirea lui educativă – de a-i arăta alegătorului ce înseamnă Rusia şi ce înseamnă România – nu funcţionează din cauza simplităţii brute a spotului. Spre final mai apare şi Mihai Ghimpu care parcă încearcă să-i convingă pe cei care încă stau la dubii: „Tu ce viaţă alegi pentru copiii tăi?”. Spectatorul e făcut să participe în spot: copiii aceia pot fi ai lui. Poate că dacă acest contrast pe care-l exploatează liberalii între război şi pace nu ar fi fost suprapus totalmente peste opoziţia Rusia-România, ar fi avut un impact electoral mai mare, mai ales asupra celor care nu se identifică deja cu aceste valori. Mihai Ghimpu nu uită de rima de rigoare, rimele fiind aparent un pilon al campaniei PL: „Împreună cu demnitate spre unitate!”.
Al treilea spot merge pe un scenariu asemănător: întâi vedem o familie care trăieşte în sărăcie lucie, iar copiii murdari înfulecă flămânzi nişte pâine - „nu sărăciei comuniste”, apoi o familie care stă la o masă plină, dar nu opulentă, -„da bunăstării liberale”. Formula e simplistă, ca şi în primul caz. Unicul avantaj e că-l arată apoi pe Dorin Chirtoacă în loc de Ghimpu, însă şi primarul e fan al rimelor: „ordine şi bunăstare cu PL la guvernare”.
Spotul al patrulea este aproape identic cu al doilea, doar că opoziţia „ocupaţia-libertate” e înlocuită cu „umilinţă-demnitate”, iar în rest tot copii şi război, până şi rima lui Ghimpu rămâne la fel.
În ansamblu, campania PL e dezamăgitoare nu pentru că ar fi foarte proastă - e simplistă, dar nu toate formaţiunile au milioane de cheltuit pe elaborarea campaniei şi liberalii s-au descurcat oricum mai bine decât alte partide – ci pentru că nu valorifică potenţialul de creştere din contul foştilor şi poate viitorilor parteneri de coaliţie. Totodată, liberalii nu pomenesc în spoturi despre ce-a făcut Dorin Chirtoacă la primărie. E o decizie ciudată pentru că deşi primarul a ajuns destul de controversat în Chişinău, PL are nevoie şi de voturile celor din afara Chişinăului, care urmăresc poate cu mai puţină atenţie ştirile din capitală. Aceşti votanţi din teritoriu ar merita un spot în care liberalii să se laude cu realizările lor de la primărie.
Notă: Această analiză vizează strict publicitatea concurenţilor electorali şi nu urmăreşte evaluarea calităţii acestora. Produsele proaste pot avea publicitate bună şi invers, la fel cum produsele bune pot avea publicitate bună. Anterior, IPN a analizat publicitatea electorală a Partidului Democrat, material publicat în data de 6 noiembrie, a Partidului Popular-Creştin Democrat, publicat în data de 7 noiembrie, a Partidului Liberal Democrat, publicat în data de 10 noiembrie, a Partidului Liberal Reformator, publicat în data de 11 noiembrie, a Partidului „Forţa Poporului”, publicat în data de 12 noiembrie, a Partidului Mişcarea Populară Antimafie, publicat în data de 13 noiembrie, a Partidului Naţional Liberal, publicat în data de 17 noiembrie, a Partidului Socialiştilor, publicat în data de 18 noiembrie, a Partidului Popular, publicat în data de 19 noiembrie, şi a Partidului Comuniştilor, publicat în data de 21 noiembrie.
Eugen Muravschi, IPN