Majoritatea concurenţilor electorali s-au lansat în campania pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie cu spoturi radio şi TV, panouri, slogane şi afişe electorale. Publicitatea, prin însăşi definiţia sa, este părtinitoare, dar totuşi, în campania electorală, ea reprezintă tipul de informaţie pe care alegătorii îl primesc cel mai des. Din acest motiv, IPN lansează seria de analize „Publicitatea electorală tălmăcită onest” prin care îşi propune să contribuie la dezvoltarea culturii politice, analizând, la rece, dedesubturile publicităţii electorale. Concurenţii electorali sunt vizaţi în conformitate cu poziţia pe care o au în buletinul de vot.
---
Furtuna de la răsărit
Renato Usatîi a picat ca o bombă în politica moldovenească, cel puţin în plan public, şi de la un afacerist dubios a devenit peste noapte liderul unui partid care, conform sondajelor, va trece confortabil pragul electoral. Rapiditatea cu care a urcat în preferinţele electorale i-a luat prin surprindere pe mulţi şi este, cu siguranţă, fără precedent în Republica Moldova, comparabilă poate doar cu ascensiunea rapidă a lui Dorin Chirtoacă între 2005 şi 2007. Într-un fel, Usatîi este exact opusul lui Chirtoacă: dacă vicepreşedintele PL a venit cu studii din Europa, tânăr, curat, şi a atras voturile tinerilor, intelectualilor şi ale electoratului de dreapta, dezorientat în urma coaliţiei PPCD-PCRM, Usatîi vine după ce-a făcut afaceri neclare prin Rusia, cu o reputaţie înconjurată de scandaluri, şi atrage voturile electoratului de stânga, mai sărac, mai puţin educat, mai în vârstă, deşi nu neapărat pensionari, dezorientat în urma declinului şi dezbinării PCRM-ului.
Ascensiunea sa este, astfel, spectaculoasă, dar nu atât de surprinzătoare pe cât o prezintă unii. Comparaţia cu Dorin Chirtoacă relevă deja elementele unui scenariu care a mers deja în Moldova pe segmentul de dreapta, iar acum a fost ajustat pentru stânga. De asemenea, în condiţiile unui număr mare de indecişi (atât în privinţa participării la vot, cât şi în privinţa partidului pe care să-l voteze). Aceştia constituie un bazin electoral considerabili care poate alimenta uşor astfel de creşteri rapide. Sunt oameni care nu se regăseau deloc în oferta electorală a celorlalţi concurenţi, iar Renato Usatîi a venit cu un meniu nou: ceva din tupeul şi stilul de „om de rând” al lui Ghimpu şi Voronin, dar în persoana unui politician mai tânăr, mai nou şi fără încărcătura ideologică pe care o poartă Ghimpu şi Voronin. Moldovenii sunt obosiţi de ideologii sau pretenţii ideologice, pentru că numele lor se asociază cu diverse partide care s-au perindat pe la guvernare sau prin opoziţie şi, mai mereu, au dezamăgit.
Usatîi vine liber de astfel de ideologii, fără etichete politice uzate, un personaj cu care se poate identifica şi omul de rând: el vrea doar să facă ordine în ţară, să fie bine şi să-i pună la punct pe „bandiţii de la guvernare”. Această identificare a alegătorului cu Usatîi e facilitată şi de stilul şi limbajul lui Usatîi: unul simplu, familiar omului obişnuit, fără pompozitatea, neologismele şi formalitatea unui Lupu, Leancă sau Hadârcă.
„Puterea e în adevăr” e un slogan care poate să prindă uşor, dar fără a purta mult sens în el. Usatîi însuşi îl întoarce pe dos într-unul din spoturile pe care le vom analiza mai jos. Însă are totuşi un fel de sonoritate, chiar şi lipsită de substanţă, şi profită de neîncrederea generală în ceilalţi politicieni, care sunt consideraţi „minciunoşi”. „Puterea” lor e falsă, câştigată prin promisiuni false şi minciuni, iar sloganul lui Usatîi asigură alegătorul dezamăgit că puterea este totuşi în adevăr şi Usatîi va face ca să fie aşa.
Nonşalanţă dramatică
Primul spot al lui Renato Usatîi iese în evidenţă prin nonşalanţa cu care acesta stă în scaun, picior peste picior, îmbrăcat informal şi ne spune, în rusă, că „Nu se poate să fi fericit într-o ţară în care majoritatea populaţiei este nefericită”. E o frază bună care cu siguranţă va rezona cu alegătorii sătui să vadă politicieni în maşini scumpe care se ceartă la tribună şi apoi îşi spun bancuri şi râd împreună în pauze. Renato Usatîi exploatează la maxim lipsa de tact a celorlalţi politicieni. Apoi, ne spune, la fel de nonşalant, de parcă ar fi lucruri evidente, floare la ureche, că avem nevoie de „revizuirea privatizărilor in ultimii 13 ani, prezumţia vinovăţiei funcţionarilor publice, renaşterea învăţământului mediu de specialitate, şi e nevoie de maxim jumătate de an, reforma fiscală corectă”. Tonul pe care le spune e acela de „înţelepciune evidentă”, a lucrurilor de la sine înţelese, cu siguranţa pe care o are alegătorul simplu când pune ţara la cale în discuţii cotidiene. În final, Renato Usatîi ne asigură că va merge până la capăt şi va face „tot posibilul şi imposibilul ca oamenii să trăiască mai bine în această ţară”. Bombastic, dramatic, dar convingător, mai convingător decât un lider de partid la cravată care-şi asigură alegătorii de la tribună de aceleaşi lucruri.
Compilaţie de aforisme
Al doilea spot e practic o compilaţie de citate mai memorabile ale lui Usatîi: omul îşi construieşte practic un fel de folclor în jurul său şi ne prezintă o antologie a acestui folclor. Totul începe, fireşte, cu mitul genezei: „Renato Usatîi s-a născut într-o familie de profesori şi aceşti părinţi mi-au dat studii”. Antrenarea în mesaj a familiei, a recunoştinţei implicite faţă de părinţi-profesori, e menită să mişte sensibilitatea alegătorului şi să valorifice admiraţia pe care o are o bună parte a populaţiei faţă de profesori: aceştia nu aveau cum să nu-şi educe bine copilul. Imediat urmează un fel de apogeu al popularităţii lui Usatîi – scene de la concertul Sofiei Rotaru, mult îndrăgită de moldoveni şi revenită după mult timp la Chişinău la invitaţia lui Usatîi. A fost o mişcare cu un impact mai mare probabil decât cea mai mare a spoturilor şi panourilor celorlalţi concurenţi electorali.
Fiu de profesor, un fel de filantrop-mecenat, apoi îl vedem în ipostază de comentator care face observaţii ascuţite şi cu umor „Ei s-au obrăznicit atât de mult încât au vrut să facă ţara verde, apoi chiar albastră”. Referinţele la PLDM şi PD sunt transparente, iar „albastrul” în rusă e şi un joc de cuvinte, însemnând şi „homosexual”, aluzie la Legea nediscriminării. Oricât de eficientă ar fi această remarcă, ea nu este deloc salutară pentru că exploatează tocmai conservatorismul şi homofobia pasivă sau activă a unor pături mai puţin educate şi tolerante.
Renato Usatîi reia apoi vechiul principiu „panem et circensis” şi-l enunţă practic pe faţă: „Evenimente pentru oameni trebuie făcute pe parcursul a patru ani, nu doar în perioada pre-electorală”. E ridicol de simplu: promisiunea distracţiei, directă, pură. Indiferent de ce crede fiecare alegător în parte despre cum trebuie guvernată ţara, Renato Usatîi apelează la dorinţa comună a tuturor de a se distra, de a se simţi bine. El a reuşit să facă alegătorii să vadă concertele sale nu doar ca instrumente de propagandă, aşa cum văd ei concertele celorlalţi concurenţi, dar ca un fel de act de caritate personală, semn al apropierii şi ataşamentului său faţa de oamenii de rând.
În final, Usatîi îi asigură pe alegători că nu-şi va trăda ţara şi nu o va vinde nimănui – o aluzie potenţială la scandalul legat de Banca de Economii şi Aeroport, dar şi o mişcare defensivă pentru a dezminţi acuzaţiile că ar lucra pentru ruşi. În plus, e un moment înduioşător pentru mulţi moldoveni să vadă un compatriot care şi-a făcut avere peste hotare, dar se întoarce şi-şi declară dragostea pentru ţară. Mai trebuie remarcat faptul că toate scenele din spot sunt luate din diferite discursuri publice ale lui Usatîi, accentuând activitatea şi implicarea sa publică intensă, aproape un fel de omniprezenţă: şi la emisiuni, şi la concerte, mereu cu o frază memorabilă la îndemână.
Pur şi simplu concerte
Al treilea spot este iarăşi diferit de spoturile „normale”. E doar reclamă la concertele organizate la început de noiembrie de Usatîi în Chişinău, Bălţi şi Floreşti. Impresionează pentru că nu cere nimic spectatorului, nu cerşeşte un vot ca multe alte spoturi, ci doar invită la concert. Şi un lucru esenţial e faptul că Usatîi a reuşit să aducă trupe şi interpreţi cunoscuţi din Rusia nu doar la Chişinău, dar şi în teritoriu, mai ales la nord, o regiune pe care mizează mult, ceea ce rupe cumva tradiţia ca toate concertele mai importante să fie doar în Chişinău, în PMAN. Evenimentele organizate de Usatîi pentru cei din alte oraşe au avut un mare impact, pentru că a lărgit accesul la astfel de evenimente pentru mulţi, mulţi oameni, inclusiv locuitori din sate care nu ar fi venit la Chişinău, dar le-a fost mult mai uşor să meargă în raionul vecin.
Un soldat şi căţelul său
Al patrulea spot începe: „Dragi prieteni, astăzi mergem la alegeri alături de Partidul Politic „Patria”. Mergem la alegeri împotriva puterii şi a dezordinii care continuă în Moldova de 20 de ani”. Este un mesaj mobilizator, muzica e uşor dramatică, iar Usatîi ni se adresează iarăşi dintr-o postură informală, spotul părând a fi filmat în sufrageria sa. Mai mult, cireaşa de pe tort este un câine pe care-l ţine în braţe Usatîi: un detaliu banal, primitiv, dar eficient. E un câine foarte frumos care va stârni simpatia majorităţii spectatorilor şi chiar dacă simpatia aceasta nu se va transfera automat asupra lui Usatîi, ea creează o stare de spirit plăcută şi relaxată, astfel încât mesajul politicianului să cadă pe teren fertil.
„Ei ne-au interzis deja câteva proiecte politice, dar noi trebuie să le demonstrăm că puterea e în adevăr”. Până aici, Usatîi reuşeşte să transforme în capital electoral refuzurile Ministerului Justiţiei de a înregistra partidele sale precedente: el se prezintă ca indezirabilul pe care guvernarea a încercat să-l oprească din răsputeri, dar nu a reuşit. „Însă ca să fie adevăr, trebuie să fie putere, iar puterea sunteţi toţi voi, cetăţenii Republicii Moldova. Vă mulţumesc pentru încredere, mereu al vostru, Renato Usatîi”. Demagogia şi populismul acestui final dramatic ar merita criticate dacă nu ar fi atât de eficiente. Nici măcar faptul că Usatîi îşi inversează propriul slogan şi enunţă un principiu totalitar şi periculos, că „pentru ca să fie adevăr, trebuie să fie putere”, adică ai putere, ai adevăr? E o lege clasică a distopiilor în literatură, dar şi a dictaturilor din viaţa reală că acel care are puterea, deţine şi adevărul.
Însă această contradicţie este puţin probabil să fie observată de către alegătorii care sunt ţinta lui Renato Usatîi: aceştia trebuie să fie înduioşaţi de căţel, emoţionaţi de apelul politicianului, care seamănă mult cu rămas-bunul unui soldat care pleacă pe câmpul de bătălie şi nu ştie dacă se va întoarce. Finalul este precum scrisoarea fiului aflat pe câmpul de bătălie către mama sa. Acest dramatism de război se înscrie bine în scenariul de luptă dintre rău şi bine pe care l-a promovat Usatîi, el fiind, fireşte, binele, iar guvernarea răul. Un mesaj bine regizat pentru finalul de campanie, cu un impact emoţional mobilizator.
Notă: Această analiză vizează strict publicitatea concurenţilor electorali şi nu urmăreşte evaluarea calităţii acestora. Produsele proaste pot avea publicitate bună şi invers, la fel cum produsele bune pot avea publicitate bună. Anterior, IPN a analizat publicitatea electorală a Partidului Democrat, material publicat în data de 6 noiembrie, a Partidului Popular-Creştin Democrat, publicat în data de 7 noiembrie, a Partidului Liberal Democrat, publicat în data de 10 noiembrie, a Partidului Liberal Reformator, publicat în data de 11 noiembrie, a Partidului „Forţa Poporului”, publicat în data de 12 noiembrie, a Partidului Mişcarea Populară Antimafie, publicat în data de 13 noiembrie, a Partidului Naţional Liberal, publicat în data de 17 noiembrie, a Partidului Socialiştilor, publicat în data de 18 noiembrie, a Partidului Popular, publicat în data de 19 noiembrie, a Partidului Comuniştilor, publicat în data de 21 noiembrie, şi a Partidului Liberal, publicat în data de 22 noiembrie, publicat în data de 24 noiembrie.
Eugen Muravschi, IPN
