Majoritatea concurenţilor electorali s-au lansat în campania pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie cu spoturi radio şi TV, panouri, slogane şi afişe electorale. Publicitatea, prin însăşi definiţia sa, este părtinitoare, dar totuşi, în campania electorală, ea reprezintă tipul de informaţie pe care alegătorii îl primesc cel mai des. Din acest motiv, IPN lansează seria de analize „Publicitatea electorală tălmăcită onest” prin care îşi propune să contribuie la dezvoltarea culturii politice, analizând, la rece, dedesubturile publicităţii electorale. Concurenţii electorali sunt vizaţi în conformitate cu poziţia pe care o au în buletinul de vot.
---
Oleg Cernei
Oleg Cernei este un politician cu experienţă: de la unul din liderii protestelor studenţeşti din anii 90, la consilier municipal al AMN, apoi PL. Totuşi, cariera lui nu s-a bucurat de succesul la care Cernei poate se aştepta: el a rămas consilier municipal şi nu a ajuns în funcţii mai înalte. În campania sa, Cernei exploatează într-o oarecare măsură această lipsă de succes politic. Sloganul său e „Aproape de oameni, de problemele lor”, care implică tacit o opoziţie între oamenii obişnuţi şi politicienii care sunt deoparte, iar Cernei se prezintă ca un candidat care nu a avut mult succes printre ultimii tocmai pentru că a fost alături de primii.
În primul său spot, vedem scene din timpul protestelor studenţeşti, cu un Cernei tânăr, în timp ce candidatul însuşi ne explică poziţia sa: „pentru oamenii simpli”, „susţinătorul celor cu venituri mici”, şi „neimplicat în târguri politice”, iar veridicitatea acestor afirmaţii e susţinută de scene în care Cernei apare alături de oameni obişnuiţi, dar şi de cariera sa de până acum. Candidatul promite că va fi „ochii şi vocea” cetăţenilor în Parlament, promisiune reluată şi în celelalte spoturi. E o abordare interesantă, similară întrucâtva cu „pachetul de blocaj” al lui Mihai Godea, care nu promite atât un program doctrinar, cât reprezentare onestă, lucru pe care majoritatea alegătorilor nu simt că-l au.
În spoturile doi şi trei, Oleg Cernei e susţinut de Nicolae Glib, artist al poporului, şi Alexandru Moşanu, preşedinte al primului Parlament. Spoturile nu sunt convingătoare atât prin mesajul propriu-zis rostit de cei doi, cât prin însăşi prezenţa lor. Sunt două personalităţi cunoscute, poate mai puţin în rândul generaţiilor tinere, însă care pot convinge unii alegători mai nostalgici după anii 90, poate unii intelectuali, să-l voteze pe Cernei. În al patrulea spot, Cernei reia parţial şi dezvoltă mesajul din primul: „Nu mi-am cumpărat loc pe lista de partid” - o împunsătură în adresa PL-ului, sugerându-se că locurile de pe lista liberalilor sunt cumpărate, dar şi o explicaţie pentru candidatura sa independentă, astfel încât să evite acuzaţiile de trădare sau oportunism politic. „Sunt candidat independent şi voi fi deputat independent” - o promisiune care place şi venind de la Cernei este şi credibilă într-o oarecare măsură. Problema lui Oleg Cernei este că nu se bucură totuşi de o imagine publică suficient de puternică prin care să-şi susţină promisiunile. Pentru un candidat independent, Cernei are o campanie destul de bună, cele patru spoturi fiind impresionante dacă e să ţinem cont de faptul că unele partide nu au avut deloc. Riscul este tocmai ca unii să se întrebe cum şi-a permis Cernei o astfel de campanie, de unde are resursele necesare.
Oleg Brega
Un alt candidat independent mai notoriu probabil decât unele partide, Oleg Brega este un activist civic cu o reputaţie controversată. Pentru mulţi, e un luptător neînfricat pentru drepturile omului, gata să-şi ia bătaie în numele valorilor sale. Pentru alţii, e un promotor sau scandalagiu care îşi vâră nasul unde nu-i fierbe oala. Brega se bucură de oarecare popularitate printre tineri şi aceştia ar fi, de fapt, grupul lui ţintă. Cei care-l mai ţin minte de la emisiunea „Inamicul Public” s-ar putea să contribuie şi ei cu nişte voturi. Brega şi-a ales o siglă originală, care îl reprezintă destul de fidel ca personalitate publică: pe bicicletă, cu megafonul în mână, iar sub el textul „CURAJ”, referinţă la proiectele pentru care e cunoscut – Curaj.net şi Curaj.tv, dar şi la o trăsătură de caracter despre care se poate zice că le lipseşte multor alţi politicieni. Critica standard despre politicieni este că sunt laşi şi hoţi, iar Brega promite să fie onest şi curajos.
Campania ar fi putut fi totuşi mai activă, mai vizibilă, chiar dacă este un candidat independent fără resurse. Ar fi putut exploata mai creativ mediul online sau inventa nişte acţiuni stradale. Spotul său este la fel de lipsit de imaginaţie. Ideea că sărăcia campaniei vine cumva să demonstreze independenţa şi onestitatea lui Brega este nefondată. Un exemplu despre cum să concurezi în alegeri fără să te prezinţi ca „politician” (în sensul clasic al cuvântului, cu o conotaţie negativă) este cel al lui Klaus Iohannis, care a promis că va face altfel de politică. Desigur, ar fi absurd să comparăm campaniile celor doi din cauza diferenţei de resurse, dar Brega ar fi putut împrumuta la nivel conceptual, de mesaj, de la Iohannis. Un alt dezavantaj al lui este neîncrederea unor simpatizanţi de-ai săi că are şanse să treacă în Parlament, motiv pentru care vor vota concurenţi care au şanse. Este un tip de gândire care limitează grav şansele concurenţilor extra-parlamentari şi alimentat de numeroasele sondaje publicate. În acest sens, Brega ar avea cu siguranţă şanse mai mari într-o lume fără sondaje.
Valeriu Pleşca
Valeriu Pleşca e un candidat independent interesant pentru că a candidat şi în alegerile parlamentare din 2010 şi în cele locale din 2011. Eşecurile din acele campanii se pare că nu i-au tăiat elanul şi fostul ministru al apărării este gata să candideze din nou. Totuşi, Pleşca în pofida resurselor financiare şi instituţionale pe care le are, nu pare să fie la fel de implicat în campania electorală ca alţi concurenţi. Impresia pe care o lasă este mai degrabă una de candidatură de rutină: poate-i merge o dată. Spotul său electoral, deşi chiar are un pic de regie, bună sau rea - dar o are, dezamăgeşte prin lipsa de originalitate. O bună parte din spot îi putem privi chipul din diferite unghiuri, în timp ce Pleşca verbalizează o versiune mai modestă, mai moderată, a mesajului „jos corupţia!”, promovat în această campanie de aproape toate formaţiunile de opoziţie, ba chiar şi de una de la guvernare – PLR. E o nişă suprasaturată şi chiar dacă Pleşca îşi argumentează poziţia prin faptul că e profesionist şi se pricepe, nu convinge în comparaţie cu Usatîi, Mocanu sau chiar Hadârcă.
Anatolie Doga
Anatolie Doga, fostul preşedinte al Curţii de Apel Chişinău, este probabil cel mai puţin cunoscut concurent electoral din această campanie şi, din păcate, nu prea are o campanie publicitară nici la nivel de acţiuni stradale, comunicare online, spoturi sau panouri pe care le-am putea analiza aici.
Notă: Această analiză vizează strict publicitatea concurenţilor electorali şi nu urmăreşte evaluarea calităţii acestora. Produsele proaste pot avea publicitate bună şi invers, la fel cum produsele bune pot avea publicitate bună. Anterior, IPN a analizat publicitatea electorală a Partidului Democrat, material publicat în data de 6 noiembrie, a Partidului Popular-Creştin Democrat, publicat în data de 7 noiembrie, a Partidului Liberal Democrat, publicat în data de 10 noiembrie, a Partidului Liberal Reformator, publicat în data de 11 noiembrie, a Partidului „Forţa Poporului”, publicat în data de 12 noiembrie, a Partidului Mişcarea Populară Antimafie, publicat în data de 13 noiembrie, a Partidului Naţional Liberal, publicat în data de 17 noiembrie, a Partidului Socialiştilor, publicat în data de 18 noiembrie, a Partidului Popular, publicat în data de 19 noiembrie, a Partidului Comuniştilor, publicat în data de 21 noiembrie, a Partidului Liberal, publicat în data de 22 noiembrie, a Partidului „Renaştere” şi a Partidului Comunist Reformator, publicat în data de 24 noiembrie, a Partidului „Patria”, publicat în data de 25 noiembrie, a Blocului electoral „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală” şi Partidul „Patrioţii Moldovei”, publicat în data de 26 noiembrie, a Partidului „Democraţia Acasă”, a Partidului Acţiunea Democratică, a Partidului Verde Ecologist, a Uniunii Centriste şi a Partidului pentru Neam şi Ţară, publicat în data de 27 noiembrie.
Eugen Muravschi, IPN
