„Războiul din Ucraina ridică mari semne de întrebare și în privința securității Republicii Moldova. Pe de o parte, recentele declarații ale ministrului afacerilor externe de Rusia, Serghei Lavrov, sunt foarte liniștitoare, atunci când acesta afirmă că Rusia nu are de gând să invadeze alte țări, numai că acest gen de afirmații își pierd orice credibilitate, imediat ce adaugă că Rusia nu a invadat Ucraina. Acest lucru nu ar trebui să ne mire, întrucât ne-am convins în cazul Ucrainei că invazia ni se poate servi și nouă drept “eliberare…”
---
După recruți vin mercenarii
Invazia rusească în Ucraina s-a împotmolit. În loc de blitzkrieg forțele armate rusești s-au pomenit implicate într-un război pozițional pentru care nu au fost pregătite. Armamentul rusesc și cei peste 150 mii de militari concentrați timp de aproximativ trei luni de zile de-a lungul hotarelor ruso-ucrainene și belaruso-ucrainene au fost aruncate în totalitate în războiul împotriva orașelor pașnice ucrainene. Dar lucrurile nu merg așa cu se planificase. La un moment dat, președintele Rusiei Vladimir Putin a descoperit că la războiul pe care la început împotriva Ucrainei participă și recruții, fără vreo pregătire militară.
Pentru că crocodilul nu dă înapoi niciodată, președintele Putin se vede nevoit să caute carne de tun, pentru continuarea operațiunii speciale de demilitarizare și denazificare a Ucrainei. Aici au apărut probleme. Vorba e că mobilizarea rezerviștilor se face în conformitate cu legea privind apărarea, iar apărarea armată înseamnă un sistem de măsuri politice, economice, militare, sociale, juridice și de altă natură pentru asigurarea, integrității și inviolabilității teritoriului Federației Ruse. Adică, pentru a începe o eventuală mobilizare a rezerviștilor, președintele Putin ar trebui să recunoască că a început un război împotriva Ucrainei și nicidecum o operațiunea militară specială. Însă el nu poate face acest lucru, fiindcă războiul pe care l-a început nu e unul de apărare, ci unul de ocupație, desfășurat pe teritoriul statului suveran și independent Ucraina, iar potrivit Codului penal al Rusiei planificarea, pregătirea sau declanșarea unui război de agresivitate - se pedepsește cu închisoare de la șapte la cincisprezece ani.
Nimeni nu-și face iluzii că justiția rusească ar avea curajul să investigheze crima de planificare și începere a războiului împotriva Ucrainei. Totuși, există și subtilități. Ne-am convins că efectele jonglării cu noțiunile îi dă mari bătăi de cap președintelui Putin. Astfel, acesta din urmă s-a văzut nevoit să recurgă la invitarea mercenarilor din Siria pentru a continua războiul împotriva Ucrainei. Și aici, de asemenea, există o problemă de ordin juridic. Același Cod penal al Rusiei prevede că recrutarea, instruirea, finanțarea sau alt sprijin material mercenarilor, precum și utilizarea acestora într-un conflict armat sau operațiuni militare - se pedepsește cu privațiune de libertate pe un termen de la șapte la 15 ani.
Iarăși, nimeni nu trebui să-și facă iluzii că procurorii ruși vor încerca să aplice cumva acest articol și să investigheze multiplele crime comise de mercenarii ruși în ultimii 8 ani de zile în Donbass. Există multiple mărturii că cetățeni ai Federației Ruse au inspirat și au condus războiul din Donbass, anunțând începutul primăverii rusești, adică ocuparea teritoriilor ucrainene. Acești eroi nu-și dau rând să se laude că fără implicarea lor ar fi fost imposibil războiul din Donbas. De aceea, lacrimile președintelui Putin despre suferințele de 8 ani ale Donbas-ului sunt cu adevărat lacrimi de crocodil. În astfel de circumstanțe, președintelui Putin nu-i rămâne, deocamdată, decât să încerce substituirea așa-zisei primăveri rusești cu o primăvară arabă, însemnând că admite eventuala degenerare a războiului în unul de gherilă.
Ocupanți, patrioți și trădători
În cele câteva orașe ocupate de militarii ruși, aceștia nu sunt nicidecum întâmpinați cu ospitalitate de către cetățenii “eliberați”. Dimpotrivă, există zeci și zeci de dovezi că cetățenii protestează împotriva administrației de ocupație, scandând: “ruskii soldat – fascist și ocupant”. Este o reacție firească la crimele de război ale ocupanților, care se pretind eliberatori. De fapt, așa se adeverește maxima care i se atribuie lui Napoleon - te poți sprijini pe baionete, dar nu te poți așeza pe ele pentru a guverna. Acest adevăr acum urmează să-l însușească și președintele Vladimir Putin, care prin intermediul serviciilor sale secrete a investit miliarde pentru constituirea și susținerea coloanei a V-a din Ucraina și alte state post-sovietice, care trebuie să întâmpine “eliberatorii” cu flori și colaci pe prosoape cu horboțele.
Vrem sau nu, dar ne vedem nevoiți să constatăm că uneori fenomenul corupției are și o fațetă pozitivă. Într-adevăr, dacă banii dedicați de administrația lui Putin pentru coloana a V-a nu erau furați, atunci nu se știe cum ar fi reacționat administrațiile locale din orașele ucrainene ocupate de militarii ruși. În consecință, descoperim că forțele polițienești rusești de ocupație, venite împreună cu militarii, găsesc cu mare dificultate trădători printre reprezentanții administrației locale ale orașelor ocupate. Acest lucru face imposibilă legitimarea administrației de ocupație, în timp ce majoritatea primarilor și consilierilor locali preferă să-și dea demisia sau să se înroleze în rândul forțelor ucrainene de autoapărare. De fapt, așa le stă bine unor patrioți adevărați.
Trebuie să recunoaștem că nu ne-am fi gândit niciodată la fațeta pozitivă a corupției, dacă propagandiștii imperialismului rusesc din Republica Moldova nu s-ar fi angajat public să denigreze utilitatea combaterii luptei cu corupția. Aceștia consideră că combaterea corupție este o invenție a Occidentului. În mod evident, beneficiarii de pe urma corupției nici nu pot gândi altfel. Acum, după constatarea faptului că banii aruncați în vânt pentru finanțarea propagandiștilor și coloanei a V-a, Putin ar putea să-și schimbe atitudinea.
Cât de periculoși pot fi oamenii cu doi plămâni diferiți?
Războiul din Ucraina ridică mari semne de întrebare și în privința securității Republicii Moldova. Pe de o parte, recentele declarații ale ministrului afacerilor externe de Rusia, Serghei Lavrov, sunt foarte liniștitoare, atunci când acesta afirmă că Rusia nu are de gând să invadeze alte țări, numai că acest gen de afirmații își pierd orice credibilitate, imediat ce adaugă că Rusia nu a invadat Ucraina. Acest lucru nu ar trebui să ne mire, întrucât ne-am convins în cazul Ucrainei că invazia ni se poate servi și nouă drept “eliberare”.
Mai este un lucru demn de menționat. Deocamdată, nu putem ști cum s-ar comporta eventualii colaboraționiști. Adică, câți dintre politicienii și liderii de opinie moldoveni ar accepta eventual să joace un astfel de rol. Știm cu certitudine și nu putem să nu ne simțim îngrijorați de activitatea pe teritoriul Republicii Moldova a filialei curentului imperialist rusesc, menționat mai sus, care actualmente susține războiul din Ucraina. De asemenea, avem în societate și un gen de mutanți, care pretind că au și că respiră cu plămâni diferiți. Unul dintre aceștia ar urma să fie cercetat penal pentru că s-a adresat opiniei publice cu următorul îndemn: „Rețineți, rugați-vă nu pentru încetarea războiului, ci pentru continuarea acestui război și pentru victoria Rusiei lui Putin împotriva globalismului satanist”. E creștinește așa, nu?
Concluzii
Trecând prin mari dificultăți Ucraina rezistă instituțional și civic în fața invaziei rusești. Occidentul ajută Ucraina și încearcă să descurajeze Rusia prin toate metodele pe care le consideră potrivite, având în vedere amenințarea președintelui Putin de a apăsa butonului roșu al unei eventuale conflagrații nucleare. E vorba de ultima ratio - șantajul nuclear.
Marea problemă, de ordin global, e că Putin nu poate da înapoi. Altminteri ar pierde orice justificare pentru regimul dictatorial pe care l-a instaurat în Rusia și pentru crizele globale și interne pe care le-a provocat. De aceea, trebuie să ne așteptăm că până la 9 mai – Ziua victoriei, transformată în principalul eveniment propagandistic, va încerca să-și supună Ucraina prin orice metode.
