logo

„Prietenul la nevoie se cunoaște”, spun ucrainenii pe care Moldova i-a găzduit din primele ore de război


https://www.ipn.md/index.php/ro/prietenul-la-nevoie-se-cunoaste-spun-ucrainenii-pe-care-moldova-i-a-gazduit-din--7967_1104466.html

„Bunătatea moldovenilor mi-a redat credința în oameni. N-o să uit niciodată", titrează publicația electronică belarusă în exil „Наша Ніва” un material despre avalanșa de reacții ale ucrainenilor la interviul acordat de către Maia Sandu bloggerului rus Iurii Dudi, transmite IPN .

Una dintre femei își amintește cum pe 25 februarie 2022 a trecut granița dintre Ucraina și Moldova împreună cu fiica ei și fiul de un an. „Probabil că este imposibil să exprimi cu cuvinte toată oroarea care ne măcina sufletul. Ne-a luat foarte mult timp trecerea frontierei, în ciuda faptului că vameșii pur și simplu lucrau peste puteri și absolut toată lumea a încercat să ne ajute într-un fel. Am trecut, în sfârșit, vama, ne-am apropiat de șosea. Și era o coloană uriașă de mașini și oameni care așteptau să ne ajute pe noi, ucrainenii, absolut străini”, își împărtășește femeia amintirea și adaugă: „Cât voi trăi, nu voi uita niciodată și nu voi îngădui nici copiilor să uite... Mai presus de toate este bunătatea! În acel moment, când părea că lumea este ruptă în bucăți, anume bunătatea voastră mi-a redat credința în oameni”, a subliniat refugiata.

Acest mesaj a primit aproape 300 de răspunsuri. În ele, oamenii le exprimă moldovenilor recunoștință pentru că „Moldova s-a dovedit a fi o țară cu adevărat frățească” și notează că țara, în care sunt 2,5 milioane de oameni, a găzduit un milion de refugiați.

„Am ajuns la Palanca pe 25 februarie. A fost nevoie de aproximativ 15 ore pentru a ajunge de la Odesa. Luasem un taxi, i-am dat toți banii pe care îi aveam și am cerut să fim duși la graniță. Pe 25 februarie, moldovenii înființaseră deja o tabără de ajutor pentru refugiați, distribuind cartele SIM, alimente și oferind asistență. Am locuit două luni în Chișinău, într-un apartament al unor oameni pe care nu-i mai văzusem până atunci și care nu ne-au cerut nici bani pentru cheltuieli comunale. „Sunt foarte recunoscător Moldovei și cetățenilor săi pentru ajutorul pe care l-au oferit ucrainenilor”, spune o altă femeie.

„Am plecat prin Moldova: două mame și patru copii într-o mașină. Am fost șocați când am văzut un oraș de corturi plin de ajutoare: mâncare, îmbrăcăminte, ajutor la cazare pentru noapte. Cu lacrimi în ochi îmi amintesc cât de șocați am fost de o primire atât de călduroasă. Nu vom uita niciodată”, scrie altcineva.

O femeie care a trecut granița pe 2 martie își amintește că a fost uimită de numărul mare de voluntari care i-au întâmpinat de cealaltă parte a graniței: „Ni se oferea ceai și sandvișuri, copiilor dulciuri, jucării și ni s-a dat cazare pe noapte. Eram îmbrățișați. Am înnoptat la oameni complet străini. Ucraineni de-ai noștri erau deja în casa lor, iar proprietarii dormeau jos pe podea pe hol, iar nouă ne-au cedat paturile lor. Apoi am petrecut trei zile la Chișinău într-un apartament din centrul orașului. Stăpânii ne-au înmânat, pur și simplu, cheile și ne-au spus „Stați cât aveți nevoie”. „Scriu și plâng acum”, adaugă femeia și asigură că nimic nu se uită, că este foarte recunoscătoare și nu va uita niciodată bunătatea oamenilor.

Un alt refugiat atrage atenția la nivelul de organizare a activității polițiștilor de frontieră, a atitudinii lor loiale față de trecerea animalelor de companie care nu aveau documente: „Ceea ce ați făcut pe 24 februarie, nivelul vostru de organizare, loialitate și viteză, băieți, merită respect, plecăciune în fața voastră! Ceea ce ați făcut a fost, în primul rând, omenește! Fluxul de oameni pe care trebuia să fie procesat a fost o povară uriașă și o muncă inumană. Iar loialitatea cu care ați lăsat să treacă animalele, chiar și cele care nu aveau acte, vorbește despre nivelul vostru de umanitate. Ați salvat un număr imens de animale de la destin teribil și i-ați salvat pe proprietari de a alege între siguranța unui copil și a iubitului lor animal de companie. Mulțumesc!”.

Unul dintre comentatori notează: „Niciodată nu am fost atât de impresionat de lectura comentariilor! Vă mulțumesc foarte mult, oameni buni! Mi-ați încălzit inima... Moldova este cea mai bună!”

Redacția publicației belaruse notează că se alătură acestor aprecieri.