 |
|
| Anatol Țăranu | |
Săptămâna trecută a fost difuzată știrea despre intenția Uniunii Europene de a priva Ungaria cu peste 70 la sută din fondurile europene care i se cuvin în perioada până în anul 2027, sub pretextul încălcării de către guvernul ungar a normelor statului de drept. După părerea mai multor experți, această decizie a fost influențată în mare măsură și de poziția Budapestei față de Rusia, care a declanșat un război împotriva Ucrainei. În special, Ungaria a convenit cu Moscova asupra unui preț preferențial pentru gaze, subminând astfel poziția de solidaritate a UE cu privire la embargoul economic aplicat Rusiei, pe motivul agresiunii militare ruse în Ucraina. Într-adevăr, guvernul maghiar al lui Viktor Orban a negociat un preț de favoare din partea Gazprom-lui pentru gazul furnizat Ungariei, dar acum se pare că pierderile din fondurile europene de finanțare pentru Budapesta vor depăși cu mult beneficiile care reiese din prețul ieftin pentru gazul rusesc.
Precedentul maghiar arată dacă Maia Sandu trebuie să meargă la Moscova sau nu
Precedentul maghiar ar trebui să fie o lecție pentru Republica Moldova, când un câștig pe termen scurt în politică se transformă în pierderi mari pe termen mediu și lung. Astăzi la Chișinău o bună parte a opoziției politice cere guvernului și, în special, președintelui Maia Sandu, să solicite imediat o audiență la Vladimir Putin, demarând pe această cale negocieri privind prețul gazului rusesc furnizat Republicii Moldova după modelul Ungariei și Serbiei. Un asemenea scenariu pus în practică nu lasă loc de îndoială privind condițiile Moscovei pentru demararea lui. Este evident, că Republica Moldova pentru gaz rusesc relativ ieftin va trebui să renunțe la poziția de solidaritate cu Ucraina în războiul împotriva agresiunii militare ruse, complicând astfel relațiile Chișinăului cu UE și, de asemenea, să plătească prețul limitării suveranității sale de stat în așa-numita soluționare politică a conflictului transnistrean după modelul memorandumului Kozak. A cere azi Maiei Sandu să plece la Moscova în situația geopolitică creată în urma războiului din Ucraina, echivalează cu recunoașterea incompetenței politice a solicitanților acestui pas, dacă nu este vorba de demersurile agenților de influență ale Kremlinului în Moldova.
Putin, înghesuit pe canapea, iar Erdogan așezat „pe tron”
Deși războiul din Ucraina este departe de a fi încheiat, consecințele și perspectivele geopolitice pentru Rusia se deslușesc tot mai mult. Rusia își pierde iremediabil statutul de mare putere mondială în ochii comunității internaționale, iar armata ei, încă ieri cotată ca a doua cea mai puternică din lume, s-a discreditat prin incompetență și neprofesionalism pe câmpul de luptă din Ucraina. Mai mult, datorită politicilor aventuriste ale regimului Putin, Rusia se transformă tot mai mult într-un paria al relațiilor internaționale, al cărei prestigiu a început să fie contestat chiar și la nivel de manifestări protocolare. Astfel, săptămâna trecută imaginele virale și comentariile privind participarea lui Putin la lucrările summitului Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO) din Uzbekistan, au devenit deliciul presei internaționale, prezentându-l pe președintele rus așezat înghesuit pe canapea alături de alți lideri de stat, pe când în capul masei pe un loc aparte trona dominant Recep Erdogan, președintele Turciei. În avalanșa știrilor de la summit au ieșit în evidență deosebită observațiile mai multor corespondenți despre faptul, că președintele rus nu mai întârzie la întâlniri oficiale, așa cum se întâmpla în trecut, acum au venit timpurile când întârzie alții la întâlnire cu el, forțându-l să aștepte neobișnuit pe interlocutorul său.
În cadrul activității SCO, președintele rus Vladimir Putin a avut întâlniri cu liderii Chinei, Turciei, Iranului, Indiei și altor țări asiatice. Pentru Putin, relațiile cu aceste țări au devenit extrem de importante într-un moment în care Rusia, după începutul războiului din Ucraina, a întrerupt practic relațiile cu Occidentul. Și deși nu au existat declarații fundamental noi despre cooperare între aceste state la summit, în schimb, s-a observat o răcire în tonul abordărilor părții chineze în raport cu Moscova. Președintele chinez, Xi Jiping, a dat de înțeles clar că China nu va furniza Rusiei arme pentru războiul din Ucraina. Concomitent, liderul chinez la avertizat pe Putin despre sprijinul integrității teritoriale și a suveranității Kazahstanului, ultimul deschis a sfidat Moscova prin refuzul să recunoască republicile autoproclamate din estul Ucrainei aflate sub controlul Rusiei și eschivându-se să ajute Rusia în efortul de a ocoli sancțiunile internaționale. Liderul de la Beijing a spus clar că nu va permite Moscovei să repete în Kazahstan scenariile din Crimeea și Donbas, semnalând prin aceasta sfârșitul pretențiilor dominației geopolitice exclusiviste ale Rusiei în spațiul post-sovietic din Asia Mijlocie.
Dincolo de simbolistica infamantă în planul imaginii comportamentale, dar și a nuanțării angoasante a poziției Chinei, Vladimir Putin a avut și alte surprize neplăcute în relația cu participanții la summitul din Uzbekistan. Cele mai îngrijorătoare au fost semnalele date de unii lideri, că Putin urmează calea greșită prin continuarea războiului din Ucraina. Cea mai explicită a fost remarca lui Narendra Modi, premierul Indiei, care i-a spus lui Putin explicit, vorbind despre situația din Ucraina, că astăzi nu este o eră a războiului. Liderul de la Kremlin a înghițit sec această constatare.
Războiul a slăbit pozițiile Rusiei în spațiul post-sovietic
Colac peste pupăză a devenit pentru regimul de la Moscova reaprinderea ostilităților militare dintre Armenia și Azerbaidjan, dar și între alte două foste republici sovietice, Kârgâzstan și Tadjikistan. Tradițional, Rusia a sprijinit Armenia în disputa sa teritorială cu Azerbaidjanul, care durează încă de la căderea comunismului. Însă acum, când Rusia s-a împotmolit în războiul din Ucraina, Azerbaidjanul, susținut activ de Turcia, ignoră autoritatea Rusiei în regiunea Caucazului și se angajează militar deschis împotriva aliatului rus, Armenia. Nici în disputa teritorială dintre Kârgâzstan și Tadjikistan Moscova nu mai este suficient de influenta politic, pentru a evita confruntările militare periodice între aceste doua state din arealul post-sovietic.
Chiar dacă aparent acestea din urmă ciocniri militare nu au legătură directă cu războiul din Ucraina, tradițional Rusia își adjudeca rolul de arbitru major în spațiul post-sovietic, în care avea o influență decisivă asupra desfășurării evenimentelor. Însă invazia rusă în Ucraina a schimbat complet balanța puterii într-o regiune revendicată de către Rusia ca zonă de influență geopolitică preferențială, devenită deja un câmp de luptă pentru influența rusă, chineză și occidentală. Și în această luptă Rusia se află într-o poziție defensivă, de pierdere a pozițiilor, decontând pe această cale gafa războiului din Ucraina.
Începând „operațiunea specială militară” în Ucraina, de fapt un război în toată legea împotriva unui stat vecin slav, Rusia lui Putin s-a trezit confruntată cu efecte politice, militare, economice și geostrategice similare cu acelea ale unui război pierdut. Ultimele evoluții de pe frontul militar din Ucraina demonstrează toată slăbiciunea armatei ruse, care nu mai este capabilă să susțină sistemul de securitate organizat de Rusia pe teritoriul fostei URSS. Acest sistem, întruchipat de Tratatul Colectiv de Securitate din cadrul unor state CSI, a fost menit nu atât să asigure apărarea acestor țări, cât mai ales controlul politic și militar al Rusiei asupra lor. Reluarea conflictului din Nagorno-Karabah, a celui de graniță dintre Kirghizia și Tadjikistan arată că Rusia nu mai este capabilă, politic și militar, să joace rolul de garant al securității în zona post-sovietică.
Consecințe fatale ale unui război încă neîncheiat
Războiul din Ucraina nici pe departe încă nu a luat sfârșit, dar Rusia lui Putin deja înregistrează consecințe fatale ale acestui război. În primul rând, Putin, prin aventura sa din Ucraina, a reinventat NATO și în loc să minimizeze prezența ei la hotarele cu Rusia, în realitate a deschis calea de extindere a NATO spre răsărit, deteriorând iremediabil securitatea politico-militară a Rusiei concepută în termenii ei tradiționali. Pe lângă aceasta, agresiunea rusă în Ucraina a prefăcut Rusia într-o paria în relația internațională, coborând-o la nivelul unor state cu reputație marginală, gen Coreea de Nord sau Afganistanul taliban. Nimerită sub sancțiuni internaționale, economia Rusiei riscă să degradeze ca nivel de dezvoltare și tehnologic cu câteva decenii în urmă. Și pe lângă toate acestea, tot mai mulți experți prognozează inevitabilitatea dezmembrării actualii Rusiei în mai multe entități statale, cea ce ar fi un final istoric logic al imperiului în derivă, pe care nostalgicul Putin încearcă să-l salveze cu prețul unui război fratricid.
Prin activarea soluției mobilizării parțiale a rezerviștilor armatei ruse pentru redresarea situației de pe frontul din Ucraina, Putin de fapt a recunoscut eșecul planului așa numitei operațiuni militare speciale din țara vecină. La îndemână îi rămâne doar soluția unui război total cu Ucraina, care în lipsa unei motivații autentice de apărare a patriei pentru un simplu cetățean rus, inevitabil va provoca o repulsie masivă din partea societății. Din momentul când protestul din interiorul societății ruse se va cupla cu repudierea definitivă a lui Putin de către concertul internațional, actualul regim de la Moscova va lua sfârșit. Și acest lucru se va întâmpla cu atât mai grabnic, cu cât mai solidară va fi coaliția internațională anti război, care și mai mult va impulsiona revolta internă din societatea rusă, îndreptată împotriva războiului animat de nostalgiile imperiale ale regimului Putin.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.