„În circumstanțele menționate extrem de dificile, demersul lui Igor Dodon de a i se permite efectuarea unui plerinaj pe Muntele Athos poate fi înțeles. Pentru a reuși în acest demers, Igor Dodon, ca un bun creștin, ar trebui să renunțe, cel puțin la practicile păgâne, precum ghicitul în ouă și împărtășirea publică a premonițiilor sale...”
---
Lebăda neagră – prevestitoarea vremurilor interesante
Chiar la începutul anului curent, Igor Dodon a prezis sosirea iminentă a lebedei negre, urmată de efecte imprevizibile – vremuri interesante, pentru scena politică internațională și cea locală. Misteriosul anunț al liderului socialist s-a confirmat la distanță de doar două luni de zile. Una dintre lebedele negre n-a zăbovit să-și facă apariția, la 17 martie 2023, când Curtea Penală Internațională (CPI) a emis mandat internațional de arestare pe numele președintelui rus, Vladimir Putin, pentru crime de război.
Trebuie menționat faptul că, de fapt, competența CPI se limitează la cele mai grave crime, precum crimele de: 1) genocid; 2) împotriva umanității; 3) de război; 4) de agresiune. Infracțiunile respective nu au termene de prescripție. De asemenea, este de remarcat că CPI are competență asupra persoanelor fizice, nu asupra statelor. Respectiv, instanța poate investiga și urmări penal persoanele pentru cele patru crime menționate numai în situațiile în care statele sunt incapabile sau se opun premeditat să facă acest lucru. Adică, competența CPI este complementară competențelor instanțelor interne și se aplică asupra infracțiunilor menționate doar dacă acestea sunt săvârșite pe teritoriul unui stat parte sau dacă sunt săvârșite de un cetățean al unui stat parte a Statutului de la Roma al CPI.
În circumstanțele menționate, oficialitățile rusești au reacționat previzibil, menționând că nu au nicio obligație față de Statutul de la Roma al CPI, întrucât Rusia nu cooperează cu această instituție, de aceea deciziile adoptate sunt nule din punct de vedere juridic pentru Rusia. Totuși, statele care au semnat și ratificat Statutul de la Roma al CPI – 123 la număr, printre care și Republica Moldova, ar putea, în anumite circumstanțe, să-l rețină pe Vladimir Putin pentru a-l preda CPI. Respectiv, este dificil de presupus cum se vor desfășura pe viitor evenimentele privind relațiile Rusiei putiniste cu cele 123 de state, care sunt parte la Statutul de la Roma. Cert este că Vladimir Putin are statut oficial de presupus criminal internațional și orice contacte cu acesta comportă, cel puțin, riscuri serioase de reputație.
Efectele inverse ale premonițiilor lui Igor Dodon
Deci, premoniția lui Igor Dodon nu prevestește nimic îmbucurător pentru domnia sa și partidele prorusești din Republica Moldova. Trebuie subliniat și faptul că liderul socialiștilor moldoveni este un fan înveterat al presupusului criminal internațional, Vladimir Putin. Vorba e că în calitatea sa de președinte al Republicii Moldova, Dodon i-a declarat poporului rus că-l invidiază pe motiv că-l are pe Putin în calitate de președinte: “Invidiez cu o invidie bună cetățenii Rusiei, pentru că aveți un astfel de lider. Cred că președintele dumneavoastră a făcut multe pentru a întări patriotismul și statalitatea, acesta este cel mai important lucru. Fără asta, țara nu are viitor, asta ne lipsește nouă actualmente”.
Din păcate sau poate din fericire pentru Igor Dodon, acestuia îi lipsește nu doar patriotismul și statalismul de sorginte putinistă, ci și un statut similar cu cel recent al lui Putin, întrucât imediat după anexarea Crimeii, la 18 martie 2014, în cadrul emisiunii Alb&Negru, Dodon declarase pe șleau: “În noua conjunctură creată (anexarea Crimeii), cred că e bine ca şi noi (Republica Moldova) să ne recuperăm teritoriile istorice pierdute […] Cred că e foarte clar ce am în vedere. Sunt teritoriile noastre. Dacă nu a înţeles cineva ce am în vedere, să vină la noi la partid să le facem cursuri ca să înţeleagă”. Curajoasă declarație de instigare la rapt teritorial, deci și la război.
Astfel, ne convingem că avalanșa vremurilor interesante s-a declanșat încă în 2014, iar implicarea Republicii Moldova în iureșul acestora a fost solicitată de Igor Dodon, care s-a dorit beneficiar al mult râvnitelor vremuri interesante. Oricum, nu încape îndoială că liderul socialist are darul premoniției, numai că acestea au un defect catastrofal, cel puțin, deocamdată. Vorba e că rezultatele predicțiilor sunt contrare așteptărilor. Asta ne-a dovedit-o și premoniția privind câștigarea alegerilor prezidențiale din 2020, în baza ghicitului în ouă la Etulia. De aceea, recenta premoniție, din ianuarie anul curent, privind lebăda neagră, este doar o confirmare în plus că Igor Dodon este un mare ghinionist. Din aceste considerente, Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) ar trebui să se distanțeze cumva cât mai mult de purtătorul de ghinion.
Un PAS anticipat...
Nu încape îndoială că în contextul regional, configurat de agresiunea rusească împotriva Ucrainei, lupta politică din Republica Moldova capătă nuanțe foarte specifice. Guvernarea exercitată de Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) ne-a promis vremuri buni, însă iată că am ajuns să trăim vremurile interesate. Respectiv, trebuie să recunoaștem că liderii PAS nu au intuiția liderilor PSRM. Totuși, din întâmplare, liderii PAS reușesc uneori să ia decizii corecte, chiar dacă opinia publică consideră altfel. De exemplu, majoritatea cetățenilor din Republica Moldova, peste 70%, consideră că guvernarea PAS sau chiar președintele Maia Sandu ar fi trebuit să negocieze cu Putin un preț mai bun la gazele furnizate țării noastre. Actualmente, în lumina recentei decizii a CPI de a-i atribui lui Vladimir Putin statutul de presupus criminal internațional, ne convingem că refuzul autorităților moldovene de a negocia cu Putin pare a fi o virtute morală, care deschide noi perspective pentru Republica Moldova.
Este curios și faptul că guvernarea PAS, care s-a pronunțat ferm împotriva agresiunii rusești în Ucraina, dar a evitat să dea o apreciere desfășurată și nuanțată acțiunilor Rusiei, s-a decis treptat să facă acest lucru chiar în ajunul deciziei CPI de atribuire lui Putin statutul de presupus criminal internațional. Inițial, pe 2 martie 2023, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declarația privind agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Două săptămâni mai târziu, pe 17 martie, chiar în ziua anunțării deciziei CPI, președintele Maia Sandu a venit în plenul Parlamentului pentru a transmite un mesaj cetățenilor, intitulat: În 2030 Republica Moldova trebuie să fie țară membră a Uniunii Europene, în care pe lângă reiterarea tezelor din Declarația Parlamentului, a menționat perspectivele de integrare europeană, dar și riscurile de subminare a acestor din partea Rusiei: „Gruparea Șor are o misiune clară de la Kremlin și FSB – să aducă războiul în Moldova. Scopul lor este să organizeze destabilizări și să dea jos prin violențe guvernarea aleasă în mod democratic”.
Trebuie să înțelegem că autoritățile moldovene au știut să anticipeze decizia CPI, care reprezintă un fel de cumpănă a apelor, separarea cărora nu presupune cale întoarsă pentru politici prorusești. Pentru aceasta însă va fi necesară menținerea la guvernare, în viitorul imediat și mai îndepărtat, a forțelor politice proeuropene. Dificilă sarcină în contextul încercărilor neîntrerupte de destabilizare a Republicii Moldova. Astfel, ne convingem că miza luptelor politice interne este uriașă.
Șor și Putin – o soartă comună...
În recentul mesaj adresat cetățenilor, președintele Maia Sandu, a menționat că actualmente Partidul Șor este vârful de lance al politicilor rusești în Republica Moldova, rol care anterior îi revenise PSRM, urmând a fi realizat prin intermediul frontul imperialist rusesc cu suportul financiar din partea Kremlinului. În astfel de circumstanțe, Partidul Șor și PSRM ar fi trebuit să acționeze de comun acord pentru destabilizarea situației politice, așa cum insista recent liderul informal al PSRM, Igor Dodon. Problema e că actualii lideri ai formațiunii nu-i mai dau ascultare lui Igor Dodon, care nu se mai poate compromite, iar noii lideri ai PSRM nu vor să se compromită alături de Partidul Șor. Respectiv, Kremlinul a decis să mizeze pe Partidul Șor, care s-a dovedit că are un mare atu – față distinctă, inconfundabilă.
O dovadă implicită că cercurile rusești mizează pe Partidul Șor este că ultimul a decis să canibalizeze, pur și simplu, PSRM-ul, provocând un exod masiv de traseism al fruntașilor socialiști. În Republica Moldova traseismul are, de cele mai multe ori, la bază factorul financiar. Altminteri, este imposibil de imaginat motivul traseismului deputatului Alexandr Nesterovschi sau a unui șir de primari PSRM. Probabil, nu doar banii i-a motivat pe transfugii socialiști să migreze spre Partidul Șor, ci și viitoarea soartă comună a lui Ilan Șor și Vladimir Putin, ambii fiind acuzați de comiterea unor crime. Doar se știe – nimic nu apropie mai mult, decât viitorul comun! Este adevărat că Ilan Șor are un statut mai avansat decât Vladimir Putin, fiind condamnat deja de prima instanță și dorit în Republica Moldova pentru a fi condamnat definitiv în cazul furtul miliardului de dolari din sistemul bancar. Pe de altă parte, Vladimir Putin este și el dorit de CPI pentru presupuse crime săvârșite în Ucraina.
Comuno-socialiștii renunță la Rusia în favoarea Chinei
Opoziția comuno-socialistă, care refuză să condamne agresiunea rusească împotriva Ucrainei, dar care se simte incomod să susțină public acțiunile Rusiei în Ucraina sau să coopereze cu Partidul Șor pentru destabilizarea Republicii Moldova, se vede nevoită să se erijeze în susținător al politicilor promovate de influentul Partid Comunist Chinez (PCC). Acesta din urmă a organizat recent un Forum Internațional al partidelor politice, dedicat Inițiativei civilizației globale. Dar și aici există probleme. Republica Populară Chineză (RPC) și liderii acesteia se declară în mod constant susținători ai proceselor de globalizare: „Globalizarea economică este o cerință a dezvoltării sociale și un rezultat necesar al progresului științific și tehnologic. Urmărirea deglobalizării pe fondul pandemiei de COVID-19 nu este în interesul niciunei țări”.
Problema e că PSRM este o formațiune anti-globalistă înverșunată, care condamnă globalizarea, susținând așa-zisa glocalizăre, promovată de Rusia: “Lumea nu mai este unipolară, din care cauză principiile globalizării trebuie să rămână în trecut. În locul lumii unipolare a venit timpul lumii pluripolare. Globalizarea a început să cedeze principiului glocalizării, care se exprimă prin intensificarea particularităților locale ale popoarelor țărilor și ale sistemelor sociale. Simplu vorbind, efectiv aceasta înseamnă că timpul, când regulile și standardele unice elaborate într-o țară, trebuiau adoptate de toată lumea, a trecut”. Deci, în mod principial, PSRM nu poate deveni partener credibil pentru PCC.
Este de menționat că la forul organizat de PCC a participat în regim on-line și Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM). Dar nici PCRM nu mai poate deveni partener al PCC din simplul motiv că primul a degradat până la limita după care nu mai poate face distincția între neoimperialism și neoimpresionism. Deci, cel mai probabil, PCC dacă ar avea vreun interes, ar trebuie eventual să-și găsească alți parteneri printre partidele politice din Republica Moldova.
Concluzii
Conjunctura politică internațională face ca Republica Moldova să aleagă promovarea unei politici externe fără echivocuri care se referă la: a) integrarea europeană; b) condamnarea fără echivocuri a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei; și c) susținerea deciziilor instituțiilor internaționale privind consecințele agresiunii rusești.
În pofida dificultăților cu care se confruntă în politica internă, guvernarea PAS pare a fi, deocamdată, singura formațiune politică din țară care are o viziune clară privind viitorul Republicii Moldova, având și susținere internațională solidă pentru a-și atinge scopurile. În orice caz, pentru a garanta țării un viitor proeuropean, PAS ar trebui să se preocupe de consolidarea unui front proeuropean larg, invitând alte partide proeuropene să i se alăture.
Partidele parlamentare prorusești sau eurasiateice de opoziție rămân în continuare dispersate. Deocamdată, nu există indici ca această stare de fapt să fie schimbată. Componentele Blocului comuniștilor și socialiștilor se urăsc reciproc de o manieră ireconciliabilă. De fapt, atât socialiștii, cât și comuniștii, nu mai au niciun fel de viziuni clare privind viitorul Republicii Moldova, în noua conjunctură politică internațională.
Premonițiile liderului informal al PSRM, Igor Dodon, privind lebedele negre se adeveresc, dar nu sunt în favoarea formațiunii, cel puțin deocamdată. PSRM a ajuns: a) să piardă susținerea politică și financiară a Kremlinului în favoarea Partidului Șor; b) să împărtășească glocalizarea în contrast cu globalizarea, susținută de internaționala socialistă, dar mai ales de PCC, neputând să le devină partener credibil; c) să fie supus canibalizării prin traseism indus de Partidul Șor, susținut de Rusia etc.
În circumstanțele menționate extrem de dificile, demersul lui Igor Dodon de a i se permite efectuarea unui plerinaj pe Muntele Athos poate fi înțeles. Pentru a reuși în acest demers, Igor Dodon, ca un bun creștin, ar trebui să renunțe, cel puțin la practicile păgâne, precum ghicitul în ouă și împărtășirea publică a premonițiilor sale.
