Capacităţile prezente ale Republicii Moldova de a-şi atinge scopurile diferă cu mult de cele pe care le-a avut chiar acum câţiva ani. Societatea civilă, presiunea publică, reuşesc să influenţeze actul guvernării, chiar dacă sporadic. De această părere este premierul Iurie Leancă, care afirmă că acest lucru înseamnă că saltul s-a produs şi că este posibilă o interacţiune civilizată dintre autorităţi şi cetăţeni.
În cadrul unui interviu pentru IPN, prim-ministrul Iurie Leancă a spus că dacă e să ne amintim de primii ani de independenţă: clasa politică era dominată de oameni sinceri, cu intenţii bune, nobile chiar, dar cu lipsă suficientă de experienţă în guvernarea unui stat independent, subiect al dreptului internaţional.
„Abia la sfârşitul anilor 90 integrarea europeană a fost formulată ca prioritate pentru politica externă a ţării noastre şi mă bucur să constat că, deşi am fost printre primii diplomaţi care au început să vocifereze orientarea europeană, acum există un consens atât la nivelul clasei politice, cât şi la nivelul populaţiei că anume aceasta este calea pe care trebuie s-o urmăm”, a remarcat şeful executivului.
A urmat o perioadă sumbră de 8 ani de zile în care Partidul Comuniştilor s-a aflat la putere, cu schimbări de macaz de la aderarea la Uniunea Rusia-Belarus la declararea integrării europene drept strategică, dar fără vreo reflectare a acestei orientări în acţiuni, a specificat premierul. „Din contra, puterea a avut de grijă să preia instituţii, să instituie monopoluri şi să controleze domenii întregi din economia ţării şi a folosit instituţii precum procuratura, centrul anticorupţie şi internele ca bâtă politică, de intimidare a opoziţiei, fie că era vorba de partide sau jurnalişti ne-loiali, incomozi”, a adăugat Iurie Leancă.
Anul 2009 a adus schimbări pe faţă în politica moldovenească, spune oficialul. O amprentă puternică au lăsat evenimentele tragice post-electorale ce au intrat în istorie ca „7 aprilie”. Iată de ce, a menţionat premierul, partidele care se află acum la putere au o datorie morală în faţa tinerilor care au fost bătuţi şi torturaţi în comisariate, să reformeze structurile de drept şi de aplicare a legii, pentru ca oamenii să se simtă în siguranţă, ci nu ameninţaţi la ei acasă.
