Analiza IPN: Cu mai bine de un an înainte de alegerile başcanului Găgăuziei, favoriţii principali ai acestei curse şi-au făcut apariţia pe poziţia de start. Alegerea pe care urmează să o facă alegătorii autonomiei va fi determinată de data aceasta nu atât de potenţialul candidaţilor înşişi, cât de factorii externi. Ce poate influenţa opţiunea găgăuzilor şi ce sarcini urmează să soluţioneze Chişinăul în cazul oricăror rezultate ale alegerilor?
Demarare anticipată
Sâmbăta trecută, la Comrat şi-a ţinut lucrările Congresul Mişcării obşteşti „Găgăuzia unită”, în cadrul căruia a fost iniţiat primaries-ul (alegerile preliminare) în vederea determinării candidaturii pentru alegerile ordinare ale başcanului. Aproximativ cu o lună mai înainte, organizaţia teritorială locală a Partidului Democrat şi-a ales în mod oficial candidatura în persoana primarului de Comrat, Nicolai Dudoglo. Alţi doi politicieni cunoscuţi în regiune – comunista Irina Vlah şi liberal-democratul Piotr Vlah – dau şi ei de înţeles prin activismul lor că ar nutri ambiţii la funcţia de başcan.
Atrage atenţia asupra sa faptul că acţiunile forţelor politice locale, fireşti pentru o campanie electorală, au demarat, de fapt, cu mai mult de un an înainte de a fi dat startul oficial al cursei electorale. Pe de o parte, lucrul acesta este legat de marile mize ale alegerilor viitoare şi de dorinţa actorilor „de a-şi consolida din timp poziţiile”. Totodată, alegerile apropiate se vor deosebi şi prin faptul că rezultatele lor vor fi influenţate într-o măsură mult mai mare decât înainte de factorii externi. Astfel, în timpul care a mai rămas până la scrutin, echipele politice din Găgăuzia se vor strădui să atragă circumstanţele externe de partea lor.
Candidaţii partidelor contra celor independenţi
Principalul factor extern, care va juca pentru prima dată un rol important în cadrul viitoarelor alegeri ale başcanului, îl constituie intensificarea activităţii partidelor moldoveneşti din regiune. Până mai nu demult, Găgăuzia prezenta o regiune mai mult sau mai puţin închisă pentru influenţa formaţiunilor politice naţionale. Chiar şi candidatul Partidului Comuniştilor, care în cadrul alegerilor parlamentare obţine în teritoriul acestui ţinut rezultate-record, nu a reuşit încă niciodată din anul 2002 să promoveze, în lupta pentru funcţia de başcan, în cel de-al doilea tur de scrutin, cedând în permanenţă candidaţilor independenţi. O prevalare a candidaţilor independenţi s-a făcut observată în autonomie şi potrivit rezultatelor alegerilor pentru organele locale ale puterii, precum şi pentru alegerile deputaţilor în Adunarea Populară a Găgăuziei.
O schimbare bruscă în predominarea aleşilor fără de partid s-a produs în anul trecut, în cadrul alegerilor pentru Adunarea Populară a Găgăuziei, potrivit rezultatelor cărora majoritatea absolută a deputaţilor aleşi, inclusiv a celor care au candidat în calitate de independenţi, s-au constituit în fracţiuni de partid ale PCRM, PDM şi PLDM. Pe parcursul ultimilor ani, comuniştii au reuşit să-şi consolideze poziţiile, iar partidele din alianţa de guvernare şi-au proliferat pentru prima dată structurile lor în teritoriul Găgăuziei. Pornind de la situaţia creată, ne-am putea aştepta ca, peste un an, majoritatea printre pretendenţii la funcţia de başcan să fie reprezentanţii unui sau altui partid din Moldova, ceea ce, indiscutabil, va exercita o influenţă atât asupra caracterului însuşi al luptei electorale, cât şi asupra specificului relaţiilor reciproce ale autonomiei cu autorităţile centrale ale Republicii Moldova, în cazul în care va accede la putere un başcan de partid.
Urmează să menţionăm în mod separat şi probabilitatea faptului că un spirit activ peste măsură al structurilor politice din Chişinău la sudul republicii ar putea provoca şi un efect invers. Liderii locali, care din mai multe motive au acceptat să evolueze sub auspiciile de partid, pe lângă susţinerea politică, şi-au asumat şi povara imaginii negative a noilor echipe politice la care au aderat. Pierzându-şi în ochii populaţiei prestigiul, ei ar putea accepta de dragul stărilor de spirit obşteşti, inclusiv poziţii radicale demonstrative. Dacă lucrul acesta va fi justificat din punct de vedere politic, politicienii respectivi vor închide uşa în nasul partidului chiar la prima posibilitate şi vor alege independenţa.
Rusia neindiferentă
Un alt factor extern, care ar putea determina într-o măsură considerabilă dispoziţia alegătorului găgăuz, îl constituie susţinerea de către Rusia a unui sau altui candidat. La prima vedere, proporţiile alegerilor din Găgăuzia sunt prea puţin importante pentru Moscova, pentru a se antrena în acest proces. Cu toate acestea, ţinând seama de posibilităţile potenţiale de a promova anumite interese în contextul relaţiilor ruso-moldoveneşti, de asemenea, nu putem aprecia ca fiind indiferentă atitudinea Rusiei faţă de Găgăuzia şi conducerea de vârf a acesteia.
Între altele fie spus, Rusia dispune deja de o experienţă a participării indirecte la alegerile şefului autonomiei din anul 2010. Atunci, preşedintele Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, a semnat doar cu vreo câteva zile înainte de cel de-al doilea tur, decisiv, un decret cu privire la acordarea başcanului în exerciţiu şi pretendentului la cel de-al doilea termen al său, Mihail Formuzal, a unei Diplome de Onoare „pentru contribuţia la dezvoltarea relaţiilor culturale moldo-ruse”. Desigur, imaginea lui Formuzal, care primeşte distincţia din mâinile lui Serghei Narîşkin, şeful administraţiei prezidenţiale, a devenit în zilele care au mai rămas până la alegeri un element important în cadrul campaniei electorale a candidatului. Nu avem temeiuri să excludem probabilitatea că şi la alegerile viitoare Kremlinul îl va menţiona într-un fel sau altul pe cineva dintre candidaţi sau, în orice caz, îi va acorda susţinere cu anumite resurse.
Cu ochii pe Parlament
În sfârşit, cea de a treia circumstanţă care poate influenţa finalul scrutinului pentru funcţia de başcan, o pot constitui rezultatele alegerilor în Parlamentul Republicii Moldova, care se vor desfăşura în ajunul scrutinului din Găgăuzia. Un rezultat bun al partidelor din coaliţia de guvernare ar permite candidaţilor din partea PDM şi PLDM să convingă mai cu spor alegătorii că anume ei vor fi în stare să edifice relaţii pragmatice şi avantajoase pentru regiune cu puterea centrală. Respectiv, victoria comuniştilor va aduce puncte suplimentare candidatului PCRM, care va avea, în mod obiectiv, mai multe posibilităţi să colaboreze cu Chişinăul decât candidaţii cu stări de spirit de opoziţie.
În căutarea formulei
Următorul başcan al Găgăuziei ar putea deveni candidatul „promovat” de către unul dintre partidele din Moldova. Sau candidatul, pe care va miza Moscova. Aşa sau altfel, oricine ar izbuti să-şi realizeze planurile sale în vederea alegerii başcanului autonomiei, Chişinăul oficial urmează să soluţioneze o sarcină destul de complicată pentru sine: cum să construiască relaţiile cu noul lider al Găgăuziei? Ce formulă să accepte în desfăşurarea activităţii cu conducerea acestei regiuni, pentru a ţine seama atât de interesele comunităţii locale, cât şi de a asigura suveranitatea Republicii Moldova? Soluţionarea corectă a acestei chestiuni va constitui un indicator important al maturizării democraţiei moldoveneşti.
Veaceslav Craciun, IPN
