 |
Bruxelles-ul nu reuşeşte să promoveze „modelul european” şi nici măcar să-l protejeze de războiul propagandistic rusesc nici în Republica Moldova, dar nici în regiune. Pentru a schimba starea lucrurilor, „dotarea” misiunilor europene cu instrumente de comunicare eficiente este o necesitate urgentă. Altfel, UE riscă să piardă teren definitiv în faţa propagandei ruseşti, care stimulează retorica anti-europeană în societate şi afectează puternic durabilitatea modelului de dezvoltare a țării. |
| Dionis Cenuşa | |
Zilele trecute, eurodeputatul român Andi Cristea a lansat ideea de a fortifica capacitățile de comunicare ale Delegațiilor UE în țările care au semnat Acorduri de Asociere cu UE, inclusiv Republica Moldova. Propunerea dată reînvie dezbaterile despre influența mediatică puternică a Rusiei în regiune şi capacităţile de comunicare limitate ale UE.
Presiunile mediatice din partea Rusiei
Ocupat cu soluţionarea crizei financiare, criza refugiaţilor, agresiunea Rusiei asupra Ucrainei şi cu alte dosare internaţionale, Bruxelles-ul nu reuşeşte să promoveze „modelul european” şi nici măcar să-l protejeze de războiul propagandistic rusesc. Dar, pe lângă neajunsurile evidente ale UE în materie de comunicare, Rusia exploatează la maxim şi fără oboseală orice pas greşit făcut de europeni pe dimensiunea politică. În acest sens, sprijinul îndelungat şi slab condiționat, oferit de către UE guvernelor pro-europene, dar profund corupte, serveşte în calitate de argument anti-UE, folosit activ de Rusia şi agenţii săi mediatici (televiziuni, posturi radio, pagini web, jurnalişti ruşi, dar şi moldoveni).
Neajunsurile „mediatice” ale misiunilor europene
Într-un context puternic neprietenos, unde forţele pro-europene corupte discreditează vectorul european, iar Rusia manipulează opinia publică, UE trebuie să dispună de capacităţi de comunicare suficiente. Starea lucrurilor pare să fie în defavoarea europenilor. Astfel, deşi în cadrul Delegaţiei UE de la Chişinău sunt persoane calificate, responsabile de împachetarea şi livrarea mesajului în exterior, lipseşte un departament strict specializat pe comunicarea cu mass-media.
La examinarea paginilor oficiale ale altor misiuni europene din regiune observăm că în cazul Delegaţiilor UE de la Moscova, Kiev sau de la Tbilisi, în organigrama instituţională figurează departamente destinate comunicării cu publicul. Acest lucru explică doar parţial de ce UE întâmpină unele dificultăţi în promovarea şi protejarea imaginii sale în Republica Moldova. Or, imaginea Europei la Moscova, Kiev, mai puţin la Tbilisi, este negativă, deşi acolo există departamente media specializate.
Astfel, problema este mai complicată decât pare la prima vedere. Pe de o parte, UE nu are capacităţi de ordin instituţional şi de expertiză în misiunile diplomatice, aflate în zona de influenţa rusească. Pe de altă parte, agenţii propagandei ruseşti activează într-un mediu lingvistic, social şi cultural cunoscut, pe care Rusia nu l-a părăsit niciodată.
Ceva mai mult decât combaterea propagandei ruseşti
E important să ţinem cont de faptul că, pe lângă prezenţa factorului rusesc, ne confruntăm cu turbulenţe politice interne ce pun o presiune enormă asupra vectorului european în ţară. Prin urmare, propunerea eurodeputatului Cristea este mai mult decât actuală. Totodată, momentul este oportun şi pentru că, în prezent, UE lucrează la strategia de revizuire a Politicii Europene de Vecinătate, care vizează alocarea unor resurse adiţionale ţărilor cu aspiraţii europene, precum Republica Moldova.
În fine, se discută despre ceva mai mult decât combaterea propagandei ruseşti şi protejarea imaginii UE. Vorbim despre promovarea modelului european de dezvoltare a Republicii Moldova, care poate constitui cea mai eficientă metodă de combatere a retoricii anti-europene.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.