 |
|
| Veaceslav Craciun | |
Anul 2018 în Autonomia Gagauz-Yeri a fost declarat, oficial, anul aniversării a suta a ocupației românești. În pofida punctului de vedere univoc asupra istoriei, pe care îl exprimă autoritățile, în societatea găgăuză se aud și argumente care vorbesc despre caracterul pozitiv al perioadei interbelice. Dar oricât de puternice ar fi aceste dovezi, ele nu pot estompa triumful antiunionismului politic, în condițiile unei campanii preelectorale.
„Ești pentru unire – nu ești găgăuz”
Pe 30 martie, Adunarea populară a Găgăuzia a declarat anul 2018 „Anul ocupației”. Deputații au adoptat hotărârea fără prea multe dezbateri și neavând la mână textul proiectului acestei decizii. Votarea a fost într-atât de formală, încât speakerul APG-Y Vladimir Kîssa nici nu a găsit necesar să precizeze cine pe cine a ocupat și ce se are în vedere prin „aniversarea a 100-a a ocupației”. Totuși, din câteva replici aruncate de deputați, dar și din declarațiile care planează în Găgăuzia în ultimul timp era clar că se au în vedere evenimentele din 1918, când Basarabia a intrat în componența Regatului României.
Chestiunea a fost inclusă pe ordinea de zi a ședinței APG-Y din inițiativa speakerului Vladimir Kîssa. În condițiile când nu numai deputații, dar și chiar președintele nu avea textul unui proiect de hotărâre. N-a existat nicio notă explicativă cu o structură de argumente. De aceea și raționamentele de adoptare a deciziei în cauză au fost în spiritul „e clar ca bună ziua”.
„Cred că nu găsim nici un om în Găgăuzia care ar sprijini unionismul”, a declarat Kîssa. Cu titlu de răspuns, din sală i s-a replicat că asemenea persoane ar putea fi întâlnite. „E, ăștia nu sunt găgăuzi”, - a reacționat speakerul.
Înainte de a vota, deputatul APG-Y, fostul procuror al Gagauz-Yeri Gheorghii Leiciu, a relevat că decizia în cauză nu trebuie să se ia drept „truc propagandistic”. „Este o modalitate de a ne proteja statul de la pierderea independenței. Iată cum trebuie percepută decizia pe care o adoptăm”, a declarat el.
Decizia APG a exprimat momentul suprem al campanei de combatere a ideilor unionismului, care se derulează în ultimele luni în regiune, în contrapunere cu mișcarea opozantă, care are loc în majoritatea raioanelor Moldovei. În ziua de marți, 27 martie, în ziua jubileului Unirii, în Găgăuzia, au fost organizate câteva mitinguri, cu participarea politicienilor și activiștilor locali, care au adresat Adunării populare apelul respectiv.
Cea mai numeroasă manifestare a avut loc la Ceadâr-Lunga, unde printre vorbitori s-a numărat binecunoscutul Ivan Burgudji, fost deputat în APG. El i-a somat pe deputații găgăuzi „să țină cozile băț” și să voteze pentru declararea anului 2018 drept „Aniversarea a suta a ocupării Basarabiei”. „Dacă nu vor vrea să declare zi de doliu (pe 27 martie), las-să declare barem anul acesta drept an al ocupării”, a declarat Burgudji.
Cu o lună înainte, pe 24 februarie, subiectul aniversării a suta a „ocupației românești” fusese sonorizat în satul găgăuz Tomai, unde din inițiativa și cu participarea bașcanului Gagauz-Yeri Irina Vlah a avut loc o adunare în apărarea statalității Moldovei. Imperativul de a-i atribui acest statut simbolic anului 2018 a fost inclus în rezoluția adunării printr-un punct separat.
„Ororile” unirii și „miracolele” bolșevismului
Se pare că opinia publică din Găgăuzia, privitor la actualele evenimente și acțiuni ale unioniștilor contemporani este, într-adevăr, monocoloră. Cel puțin, nimeni din autonomia găgăuză n-a exprimat în glas idei de alt gen. Dar cât privește evenimentele de acum 100 de ani, în regiune, totuși, există un punct de vedere alternativ. Unul dintre acei care nu se grăbește să arboreze drapelul antiuniosmului și să prezinte anul 1918 ca o tragedie este Mihail Sirkeli, directorul Asociației obștești „Piligrim-demo”. Ba dimpotrivă, el crede că acum 100 de ani locuitorii Basarabiei și, în special, găgăuzii au scăpat de multe belele datorită incorporării în componența României.
Sirkeli a ieșit cu o adresare deschisă și a încercat să răspundă la întrebarea ce ar fi fost dacă pe 27 martie 1918 Sfatul Țării ar fi votat împotriva unirii Basarabiei cu România. În viziunea lui, tânăra Republică Democratică Moldovenească n-ar fi reușit să-și păstreze independența și ar fi repetat destinul republicilor transcaucaziene, care s-au pomenit în componența Rusiei bolșevice, cu toate consecințele de rigoare sub formă de război civil, teroare roșie, foametea organizată din anii 21 – 22 și 32 – 33, represiunile staliniste din anii 1937 – 1938.
„Unirea cu România i-a permis Basarabiei să evite aceste „miracole”, prin care au trecut oamenii care au trăit în Rusia bolșevică în perioada interbelică”, e convins Sirkeli. Cât privește posibilele obiecții cu exemple negative din realitățile vieții din România, el răspunde: „jandarmul român e un copil în comparație cu nkvd-istul sovietic, iar metodele lui sunt un joc pueril comparativ cu foametea organizată și deportările”. În context, Sirkeli precizează că argumentele prezentate nu se referă la regimul Antonescu, care este, neîndoielnic, o perioadă negativă și trebuie analizată separat.
Nu e timp de polemici
Tot ce n-a reușit să le dea URSS locuitorilor Basarabiei în perioada 1918 – 1940, a fost compensat chiar în primul deceniu postbelic. Colectivizarea, foametea artificială din anii 46 – 47, deportările din 49 – aceste evenimente depășesc enorm de mult grozăviile ocupației românești, toate luate împreună. Dar argumentele în cauză deocamdată n-au priză la găgăuzi și nu fac față retoricii antiunioniste. Un singur exemplu: recenta inițiativă a unui grup de deputați ai APG de a institui Ziua memoriei jertfelor foametei din anii 46 -47 nu a întrunit o majoritate de voturi din teama că acest pas ar putea fi interpretat ca un semnal antisovietic.
Lupta cu pericolul unirii este un prefabricat propagandistic comod care nu solicită cine știe ce abordare creativă și este foarte solicitat de alegătorul găgăuz. El are nevoie doar de un înveliș verbal atractiv, o condimentare cu patos patriotic și de o servire alegătorului găgăuz cu ocazia alegerilor, pe tacâmul blazonat de partid.
Argumentele pe care le-a sonorizat Mihail Sirkeli ar putea să declanșeze o dezbatere publică utilă, într-o perioadă detașată de competiția preelectorală. Găgăuzia chiar duce lipsă de o meditație publică referitor la evenimentele din trecutul său, fără de care este imposibil să-ți apreciezi în mod adecvat propriile interese. Deocamdată, însă trendul antiunionist rămâne să domine în Gagauz-Yeri. Acum nu e timp de discuții. Și nu se știe când va apare: atmosfera preelectorală din regiune, practic, nu are sfârșit.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.