Oazu Nantoi: «Deocamdată suntem repetenţi şi nu ne-am făcut tema de acasă timp de 17 ani”

[ - Aţi fost unul din liderii primului partid politic înregistrat după declararea Independenţei. Ce valori promovate atunci de echipa Dvs. s-au regăsit în viaţa societăţii moldoveneşti de-a lungul timpului?] - În calitate de martor şi participant la aceste procese, eu am ajuns la concluzia că Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a fost creată de regimul lui Stalin, în componenţa URSS şi în urma politicilor aplicate de regimul comunist din URSS, societatea moldovenească, la faza dispariţiei URSS, a constituit un fel de succes istoric pentru ideologia comunistă din URSS. Această constatare, într-un fel, explică multiplele eşecuri şi şanse ratate pe care noi le-am avut pe parcursul acestor 17 ani şi continuăm să le avem. În toamna anului 89, la 13 octombrie, am fost ales vicepreşedintele Sfatului Frontului Popular, dar împreună cu mai multe persoane cu care comunicam, pe atunci, destul de aprins şi plin de entuziasm, am ajuns la concluzia că societatea moldovenească are nevoie de o formaţiune politică de tip european, care să încerce să implementeze în societatea moldovenească aceste valori europene. Prin intermediul Estoniei, am găsit materialele Congreselor Internaţionalei Socialiste, din 89 şi am decis să constituim în Republica Moldova Partidul Social-Democrat. Acest partid a fost primul care a vorbit despre suveranitatea Republicii Moldova, în situaţia când societatea era polarizată alb-negru – unii categoric insistau asupra păstrării URSS, alţii, nu mai puţin categoric, dar mult mai romantic, vorbeau despre unirea cu România. Eu sunt, inclusiv, autorul frazei, pe care în 90 am rostit-o, că Republica Moldova este condamnată să fie stat independent, alta este că nu m-am gândit atunci că conţinutul acestei noţiuni de statalitate va fi atât de neperformant, să spunem aşa. Noi am fost acei care primii au vorbit despre necesitatea privatizării, şi am insistat asupra ideii că proprietatea privată schimbă psihologia omului şi îl transformă din cerşetor pe lângă structurile statale în stăpân al propriului destin. Şi n-am văzut contradicţie în faptul că, declarându-ne social-democraţi, pledam pentru privatizare, dat fiind faptul că noi veneam dintr-un trecut unde se cerea renunţarea la trecutul acela şi afirmarea altor valori. Am avut un rol destul de activ în ceea ce priveşte problema transnistreană. În condiţiile stării excepţionale, în mai 1992, PSD a făcut o conferinţă de presă în care am preîntâmpinat societatea că situaţia merge spre o fază catastrofală şi am demisionat din funcţia de consilier al lui Mircea Snegur. Acestea au fost începuturile. Atunci când eram în Front, eu mi-am stricat imaginea în următorul mod: dacă cineva venea peste mine cu ideea unirii, eu îi spuneam „Păi, stai, frate, eu n-am nimic împotrivă, dar spune-mi te rog: cum?”. După aceea, persoana respectivă se uita lung la mine şi-mi spunea: „tu nu eşti patriot”. Şi-i spuneam: „nu”, deoarece una este să scrii versuri şi alta este să faci politică reală, şi atunci când unii se lamentau cu ideea unirii, alţii au venit la putere exploatând românofobia din societate, care a fost implementată de regimul comunist sovietic, politică ce continuă şi în ziua de azi. Despre valori: în Republica Moldova, deocamdată, statul de drept nu este un proiect împlinit, economia de piaţă naţională, care să servească drept temelie pentru proiecte sociale, nu este realizată şi locul Republicii Moldova în spaţiul geo-politic european încă nu este definit. Prin urmare, deocamdată noi suntem repetenţi şi nu ne-am făcut tema de acasă timp de 17 ani. [ - Mai avem timp pentru aceasta?] - Spre deosebire de baltici, noi suntem un exemplu al şanselor ratate. Dar viaţa continuă. Vine o generaţie tânără şi sper şi cred că din partea acesteia noi putem să ne aşteptăm la schimbări pozitive, cu condiţia că această generaţie să respingă acel sistem de anti-valori care nouă ne-a fost impus de URSS şi continuă să ne fie impus de actualul partid aflat la guvernare. Una dintre problemele fundamentale ale societăţii noastre este criza morală. [ -Modul în care a evoluat sistemul politic al ţării în cei 17 ani de Independenţă a fost unul benefic pentru R. Moldova şi oamenii ei?] - Există o înstăinare între omul de rând, care încearcă să se descurce, şi sistemul politic, este o ruptură între cetăţeanul de rând şi partidele politice. Partidele politice sunt cele mai dispreţuite instituţii publice şi majoritatea absolută a lumii consideră că partidele politice sunt nişte invenţii ale politicienilor de la Chişinău, pentru a ajunge la putere şi a fura. Avem o democraţie declarată, din care lipseşte elementul-cheie — cetăţeanul. Prin urmare, noi avem o vinegretă politică care nu presupune controlul clasei politice din partea societăţii. Ceea ce avem în Republica Moldova este exclusiv meritul nostru. [ - Dacă vi s-ar oferi posibilitatea, ce aţi face altfel decât aţi făcut în cariera de politician?] - Eu nu mă joc de-a revenitul în trecut. Mi-am trăit viaţa aşa cum mi-am trăit-o şi ţin cont de un singur criteriu: dimineaţa, când mă uit în oglindă, e bine că nu mi-e ruşine să-mi văd chipul. [ - Cine, cum şi când poate opri procesul de plecare masivă a moldovenilor din ţara lor independentă? ] - Una dintre funcţiile liderului politic este de a promova un sistem de valori. Acea piramidă a lingăilor pe care noi o avem, cu Vladimir Voronin în frunte, nu funcţionează, ca mecanism de stat. Obligaţiunea unui lider politic este de a da un model de comportament. Şi atunci societatea se conformează. Ne lipseşte un model de comportament care ar fi întors în societate aşteptările pozitive. Noi nu credem că putem. Acel lider politic care va întoarce încrederea în forţele noastre, ar putea schimba situaţia în ţara asta.