Pentru a se face auziți, unii deținuți recurg la automutilări sau chiar suicid. Doar pe parcursul anului 2021, au fost înregistrate cel puțin 800 de automutilări, 31 tentative de suicid și 6 suicide. Acest fapt confirmă o dată în plus gravitatea problemei și necesitatea de a lua măsuri urgente pentru a asigura respectarea drepturilor deținuților. Constatările se conțin în raportul Promo-LEX „Evaluarea mecanismului de prevenire și combatere a relelor tratamente în sistemul penitenciar din Republica Moldova”. Experții spun că o mare parte din cazurile de rele tratamente care au loc în sistemul penitenciar nu sunt raportate corespunzător, iar altele, chiar dacă sunt semnalate procuraturii, nu ajung să fie înregistrate și investigate.
Într-o conferință de presă la IPN, avocatul Promo-LEX, Vadim Vieru, a declarat că este vorba despre o evaluare a mecanismului de prevenire și combatere a relelor tratamente în sistemul penitenciar. Această activitate a fost realizată în parteneriat cu Ministerul Justiției. „Am început să facem acest lucru ca rezultat al unor cazuri pe care le-am avut în procedură și le-am asistat la Asociația Promo-LEX, inclusiv preluate din sistemul penitenciar. Am observat că acest mecanism nu funcționează tocmai bine și, atunci când persoanele au anumite leziuni, acestea nu sunt raportate. Este o încălcare”, a notat expertul.
Nadejda Burciu, secretar de stat la Ministerul Justiției, a menționat că raportul prezintă situația nu tocmai roz din sistem. „Sistemul penitenciar, deși este prin definiție închis, noi suntem deschiși să analizăm obiectiv situația și să abordăm constructiv soluțiile la problemele pe care le avem. Raportul prezintă situația la zi din șapte penitenciare din Republica Moldova. Soluțiile și recomandările din studiu se pliază cu prioritățile Ministerului Justiției pentru reforma sistemului penitenciar”, a spus Nadejda Burciu.
Dumitru Russu, jurist Promo-LEX, a declarat că în 2014 a fost aprobat un ordin al Procuraturii Generale pentru aprobarea Regulamentului cu privire la procedura de identificare, înregistrare și raportare a pretinselor cazuri de tortură, tratament inuman sau degradant. Acesta are menirea să asigure aplicarea prevederilor articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a altor documente. În general, scopul Regulamentului a fost crearea unor mecanisme de identificare, înregistrare, raportare și examinare a plângerilor privind actele de tortură, tratament inuman sau degradant. Angajații sistemului penitenciar sunt responsabili și obligați să consemneze date specifice în registrul de evidență a recepționării și transmiterii plângerilor, declarațiilor sau altor informații despre pretinse fapte de tortură, tratament inuman sau degradant
Cu toate acestea, relele tratamente rămân a fi o problemă gravă în Republica Moldova. Administrația Națională a Penitenciarelor, în jumătatea a doua a anului 2020, a înregistrat 199 de cazuri de folosire a forței (față de 178 în 2019) și 153 de cazuri de folosire a mijloacelor speciale (față de 144 în 2019) – o creștere cu 5,88%. Autorii cercetării precizează că în ultimii ani numărul unor astfel de fapte este în creștere. Datele oficiale ale Procuraturii Generale pentru anul 2021 arată că dintr-un total de 511 sesizări urmărirea penală a fost dispusă în 46 de cazuri sau în 9%. Dumitru Russu spune că aceste date demonstrează un eșec al organelor de control intern și extern de a sesiza și fixa problema. „Odată ce nu este dusă evidența corespunzătoare în acest registru specializat, înțelegem că organele de control nu reușesc să fixeze problema în cauză”, a notat expertul. O altă problemă identificată este existența subculturii criminale, care descurajează violent deținuții-denunțători. Totodată, condițiile dezavantajoase de detenție pentru deținuții care refuză să se supună „regulilor” interne stabilite de subcultură descurajează cooperarea cu autoritățile.
Raportul a fost elaborat cu suportul financiar al Germaniei, prin intermediul Ambasadei germane la Chișinău (Deutsche Botschaft Chişinău).
Notă: Agenția IPN oferă dreptul la replică persoanelor care se consideră vizate în știrile realizate de pe declarațiile organizatorilor prezentei conferințe de presă, inclusiv prin facilitarea organizării altei conferințe de presă în condiții similare.