Banc de la un politician moldovean: „Un bărbat a ajuns la o răscruce cu trei indicatoare: „Dacă mergi înainte, o iei la bot”, „La dreapta - o iei la bot”, „La stânga - o iei la bot”. Cum se frământa omul încotro s-o apuce, aude o voce de sus: „Hotărăște-te mai repede, că o iei la bot pe loc!”
---
Rezultatele finale ale alegrilor parlamentare din 24 februarie 2019 arată trei câștigători mari și unul mai mic. Dintre cei trei „mari”, mai mare pare să fie Partidul Democrat din Moldova, cu 30 de mandate, deși are cu 5 mandate mai puțin decât Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (35). La această concluzie se poate ajunge, dacă analizăm comportamentul post-electoral al „greilor”: anume PDM și nu PSRM și-a adjudecat inițiativa de formare a viitoarei coaliții de guvernământ. Iar blocul electoral ACUM PAS DA vrea să lase impresia că în general nu este interesat de niciun scenariu post-electoral în sensul accederii la putere.
De ce se comportă așa „greii”? La această întrebare există răspunsuri făcute deja publice de către actorii politici respectivi, dar și altele, care pot fi deduse.
Explicații anunțate
PDM își justifică activismul post-electoral prin grija „pentru stabilitate”, pentru posibilitatea de a continua cât mai repede proiectele „pentru oameni” și „pentru Moldova”, lăsând să se înțeleagă că cei care nu împărtășesc această poziție sunt sau pot fi judecați pentru că ar fi împotriva stabilității, oamenilor și Moldovei. Dar PDM lasă fără atenție declarațiile celorlalți doi „grei” privind eventuale fraude care ar fi putut modifica rezultatele alegerilor, precum și dreptul legal al acestora la verificarea suspiciunilor existente în termene prevăzute de lege care încă nu au expirat.
PSRM își explică pauza luată pentru anunțarea poziției doar după confirmarea mandatelor de către Curtea Constituțională prin dorința de a clarifica lucrurile privind legalitatea alegerilor în mai multe circumscripții. De asemenea, PSRM vorbește despre o numărătoare paralelă a voturilor pe care o efectuează și care, în opinia formațiunii, „va oferi o notă întreg procesului electoral”. Dar socialiștii evită să spună ce se mai poate de făcut după ce vor fi încheiate procedurile interne de validare, cu efecte previzibile, dar și după ce observatorii externi „au validat” alegerile confirmând prin rapoarte și declarații caracterul lor democratic?
Blocul ACUM anunță că nu va face coaliții cu nimeni, pentru că „nu poate să-și trădeze principiile și electoratul”, pentru că ceilalți doi grei „sunt hoți” și „hoții să facă între ei coaliții”, evitând să ne spună de ce și până când lasă țara și omul „pe mâna hoților”?. Și Blocul ACUM și-a rezervat dreptul la pauză până la finalizarea propriei anchete, „cu implicarea experților naționali și internaționali” care, în opinia sa, urmează să demonstreze că „alegerile au fost fraudate”.
Baza electorală – sursa voinței și capacității greilor
Dar foștii concurenți electorali au și motive mai puțin declarate pentru comportamentul post-electoral abordat. Principalul dintre ele ține de marja de acțiune pe care le-o impune, fiecăruia în parte și tuturor împreună, baza lor electorală. Mai exact, cu cât mai consolidată este baza electorală, cu atât mai calm și sigur pe sine se simte partidul care a acces în Parlament în raport cu scenariile post-electoral pe care urmează să meargă.
În context, să precizăm că pe moment numărul scenariilor post-electorale posibile s-a micșorat până la trei, comparativ cu cele vehiculate până acum: 1) PDM + PSRM; 2) PDM + Partidul „Șor” + deputați independenți + deputați transfugi. 3) Alegeri anticipate.
Astfel, la această etapă de pregătiri pentru constituirea alianțelor guvernamentale, foarte multe depind de voința politică și capacitățile de tot felul de care dispun PDM, PSRM și ACUM, dar încă și mai multe depind de voința politică (simpatiile și antipatiile), precum și de capacitățile (de organizare, de convingere, de rezistență, de fidelitate etc.) ale bazelor lor electorale.
PDM: Explicații nedeclarate și scenarii posibile
PDM are voință și capacitate proprii, poate, de multe ori mai mari decât, poate, ambii posibili parteneri-oponenți din viitorul Parlament, luați împreună. A demonstrat-o nu doar începând cu 2016, când a preluat guvernarea și toate instituțiile statului, practic, de unul singur, ci și începând cu prima și terminând cu ultima coaliție de guvernământ din care a făcut parte și din care a supraviețuit doar el. Nu ne referim aici la o parte din metodele prin care s-a produs dispariția tuturor foștilor parteneri de guvernare, ci doar la efectele lor. Datorită voinței și capacității proprii, în actualele alegeri PDM a făcut un salt pe de-a dreptul uriaș, de la un nivel extrem de jos de legitimitate a guvernării, formațiunii și a liderului acesteia, la unul înalt, sub formă de aproape o treime de voturi de încredere a alegătorilor, acordate formațiunii pe circumscripția națională și reprezentanților săi în circumscripțiile uninominale.
În același timp, se poate afirma că mega-resursele și mega-voința pe care le-a utilizat PDM în actuala campanie electorală, dar și înaintea ei, s-au soldat cu rezultate disproporționat de mici, deși aproximativ egale cu cele ale principalilor săi concurenți care au fost mult mai limitați în resurse, voință și capacități. În acest sens a devenit virală întrebarea „sacramentală” adresată unui reprezentant al PDM de către unul din reprezentanții Blocului ACUM, în cadrul unei dezbateri televizate: „Asta-i tot ce ați putut voi, Vlad?” Explicația de bază a acestei disproporții ține de volumul și calitatea bazei electorale pe care a reușit PDM să și-o formeze, este adevărat, într-o perioadă foarte scurtă de timp avută la dispoziție. Aceasta pentru că formațiunea și-a constituit-o, practic, din nou, pe teren ocupat în mare parte de alți concurenți electorali, în principal, PSRM și Partidul „Șor”. Din motive obiective și subiective, PDM s-a văzut nevoit să abandoneze bazinul electoral pro-european și să intre în competiție cu alte partide pentru aceleași idei gen „pro-Moldova”, „pro-neutralitate” și „pro-multivectorialitate”. În consecință, PDM a reușit să se impună suficient de mult pe teren străin, dar aceasta înseamnă că și o bună parte dintre votanți sunt și ei „străini”, încă nesiguri, existând riscul să-i piardă, dacă va fi lipsit de capacitățile și resursele de care a dispus până acum și le-a folosit, inclusiv, în scopul constituirii unei baze electorale suficient de mari, dar „din strânsură”, de conjunctură.
Ținând cont de această stare de lucruri, PDM se vede nevoit să forțeze lucrurile ca să revină cât mai repede la situația care i-a permis să gestioneze toate resursele statului, inclusiv în scopul consolidării propriei baze electorale. Mulți din votanții săi de astăzi sunt capabili să voteze pentru oricine altul care le poate oferi aceleași lucruri ca și PDM până acum: „drumuri mai bune”, „pensii mai bune”, „salarii mai bune”, „indemnizații de Paști” etc. De aici putem deduce că PDM va merge, în anumite condiții avantajoase pentru el, pe scenariul nr.1 „PDM + PSRM”, dar cel mai degrabă pe scenariul nr.2 „PDM + Partidul „Șor” + deputați independenți + deputați transfugi”, chit că știe deja cum se face aceasta. Tot ceea ce contează acum pentru PDM este nu cum, ci viteza cu care va ajunge la guvernare.
După toate semnele de „atenție” cu care a tratat în mod constant în ultimii ani Blocul ACUM și componentele acestuia, PDM nu i-a în calcul în niciun fel o coaliție de guvernământ cu Blocul, iar invitația la negocieri nu este altceva decât intenția, corectă din punct de vedere al tehnologiilor și imaginii politice, de a trece această etapă în calea spre guvernare cât mai repede. Se poate presupune că democrații nu iau în calcul nici scenariul alegerilor anticipate, în principal pentru că este cea mai lungă cale de a ajunge la putere, iar aceasta înseamnă erodarea puternică a bazinului electoral, cu rezultate imprevizibile sau chiar nefaste în cazul anticipatelor. Foarte tranșant a exprimat această idee președintele de onoare al PDM, Dumitru Diacov: „Noi niciodată nu vom accepta alegeri anticipate”. Mai degrabă, sesizarea cu care PDM s-a adresat Curții Constituționale privind posibilitatea ca actualul Guvern să gestioneze treburile în cazul unui vacuum de putere, prevede anume scenariul anticipatelor, cu riscuri minimalizate pentru formațiune, în primul rând, sub aspectul neadmiterii diminuării bazinului electoral.
PSRM: Explicații nedeclarate și scenarii posibile
PSRM-ul îi convine pauza pe care și-a luat-o din mai multe motive. Formațiunea este conștientă că de una singură deja nu va mai putea ajunge la guvernare, deși a mizat mult pe această variantă a rezultatelor alegerilor și chiar a făcut din aceasta un angajament important cu care și-a atras sau și-a menținut susținătorii. De asemenea, este conștientă că, în condițiile actuale, va ajunge la guvernare doar dacă de aceasta va avea nevoie PDM, care a rămas cu pâinea și cuțitul și după alegeri, și doar în conformitate cu scenariul nr.2 „PDM + PSRM”. S-ar putea ca PSRM să se simtă mai confortabil în afara guvernării decât în parteneriat cu PDM. Dar, s-ar putea ca PDM să vină cu „o astfel de propunere, pe care PSRM să nu o poată respinge”. Variantele de argumente de convingere în acest sens au umplut spațiul public de până acum. În orice caz, pe moment, socialiștilor le este mai convenabilă pauza decât inițiativa și chiar decât reacția la inițiativele altora privind scenariile de coaliții post-electorale.
Concluzia este valabilă și dacă ne raportăm la voința și capacitatea bazei electorale a PSRM. Spre deosebire de cea a PDM, baza socialiștilor este una mai consolidată, mai rezistentă, mai fidelă, mai puțin conjuncturală decât a democraților. În consecință, este una care îi permite PSRM să mențină pauza și să nu se sperie nici de scenariul anticipatelor. Aceasta pentru că PSRM și-a constituit bazinul electoral pe principii conservatoare durabile, chiar dacă acestea nu au nimic în comun cu ideea socialistă: religie, familie, identitate, limbă, statalitate, credința într-un lider puternic, anumită orientare geopolitică, neutralitate militară în care încap și fobiile sovietice în raport cu NATO, nostalgii după vremurile apuse și altele de același rang și aceeași temeinicie.
În cazul anticipatelor, această bază electorală va fi supusă pericolului erodării într-o măsură nesemnificativă, dacă, eventual, până atunci nu apare un alt partid capabil să preia amalgamul acesta conservator cu tot cu oamenii care îl împărtășesc, așa cum PSRM a preluat și ideile, și oamenii care au susținut Partidul Comuniștilor la vremea sa. Dar s-ar putea ca alegerile anticipate să le și priască socialiștilor, în condițiile erodării electoratului PDM, precum și în condițiile diminuării bazei electorale a unui concurent care i-a făcut PSRM mult sânge rău și i-a preluat multe voturi – Partidul Politic „Șor”. Iar aceasta se poate întâmpla, dacă justiția moldovenească va fi obligată, totuși, din interior sau din exterior, să ducă la un anumit sfârșit dosarul/dosarele tergiversat(e) în care este implicat liderul partidului, Ilan Șor, condamnat de prima instanță la șapte ani și jumătate de închisoare, pentru implicare în ceea ce este cunoscut în Moldova și în lume drept „jaful miliardului” din sistemul bancar al Republicii Moldova. În cazul alegerilor anticipate, Ilan Șor va sta sub semnul presiunii, din interior sau din exterior, asupra imunității parlamentare pe care o va obține în eventualitatea validării rezultatelor alegerilor de către Curtea Constituțională.
Deci, PSRM poate merge pe primul scenariu și cel de al treilea, ambele variante sunt cele pe care i le permite propriul electorat.
ACUM: Explicații nedeclarate și scenarii posibile
Blocul ACUM are voință politică asemănătoare celorlalți doi grei, în sensul consecvenței cu care vrea să atingă anumite scopuri politice, dar capacități și resurse mult mai mici ca volum. Până acum, ACUM a lăsat, uneori, impresia că acționează „netehnologic”, la întâmplare și aceeași impresie o creează și acum, când nici nu se include în discuțiile privind accederea la guvernare, prin intermediul căreia să-și poată îndeplini angajamentele asumate în cadrul campaniei electorale, dar nici nu este foarte convingător când spune cu ce se va ocupa în opoziția din Parlament. „Vom face legi care să scoată țara și instituțiile din captivitate, cine va vrea le va susține, cine nu - nu”, spun reprezentanții Blocului, de parcă nu au trăit până acum în aceeași țară și nu ar cunoaște că aproape nicio lege elaborată de nicio opoziție nu a trecut până acum de nicio guvernare, nemaivorbind de legi care ar prezenta pericol mare și real pentru guvernare. S-ar putea spune, așa cum spun și oponenții lor politici, că avem în față niște politicieni începători, naivi, însă trebuie să recunoaștem că acești „naivi” au susținerea a aproape o treime din electorat. Aceiași „naivi” au avut în alegerile prezidențiale din 2016 o pondere de aproape jumătate din electoratul țării și mai mult de jumătate din electoratul capitalei în alegerile anulate din 2018.
Poate tocmai cazul Blocului ACUM ilustrează cel mai relevant teza, potrivit căreia actorul politic joacă în măsura în care îi permite sau chiar îl obligă propriul electorat. Iar electoratul Blocului ACUM lasă impresia de unul consolidat, cult, conștient, fidel, dar și principial, care sunt elemente ale unei culturi politice înalte. Orice ar spune oponenții politici, faptul că ACUM a câștigat majoritatea mandatelor din circumscripțiile din capitală și din diasporă, în pofida tuturor impedimentelor și presiunilor la care a fost supus, vorbește anume despre aceasta.
Acestui electorat Blocul ACUM i-a promis solemn că nu va face coaliții cu PDM, PSRM și Partidul „Șor” și va trebui să-și onoreze angajamentul, oricât de tentante ar putea fi alte variante de conjunctură, inclusiv varianta „coaliției situative” cu PSRM.
Oficial, ACUM încă nu s-a pronunțat pe marginea scenariului privind alegerile anticipate. Ba chiar unul din copreședinții Blocului a declarat recent că anticipatele sunt „un scenariu al lui Plahotniuc” (Vlad Plahotniuc, președintele PDM – n.a.) Dar, se pare că Blocul, totuși, ia în calcul și această variantă, dacă mizează în serios pe acea „proprie anchetă cu participarea experților naționali și internaționali” care urmează să demonstreze că „alegerile au fost fraudate”. Dacă nu își va dezamăgi electoratul, ACUM ar putea să accepte anticipatele fără prea mari riscuri pentru imagine și viitoarele rezultate. Ba, poate, dacă electoratul va fi convins că anticipatele sunt unica șansă „de a scoate țara din captivitate”, s-ar putea ca acesta să ceară anticipatele. Istoria nu se repetă foarte des, dar, în 2009, Partidul Comuniștilor, care a deținut guvernarea timp de opt ani până atunci, a fost debarcat de la putere în cadrul unor alegeri anticipate. În același timp, a existat și cazul Blocului „Moldova Democrată”, care, după ce a fost mai mulți ani pivotul opoziției moldovenești, a dispărut de pe arena politică în urma altor alegeri anticipate.
În consecință, scenariile posibile pentru electoratul Blocului ACUM sunt două: opoziție parlamentară și/sau alegeri anticipate. Poate că Blocul va fi pus în situația să aleagă între opțiunile electoratului său și sugestiile unor parteneri de dezvoltare care au îndemnat recent „liderii Republicii Moldova să inițieze rapid formarea unui guvern care să respecte voința alegătorilor moldoveni și să servească poporului prin combaterea corupției, promovarea reformelor judiciare și asigurarea progresului democratic al Republicii Moldova”. Dar poate că nu va trebui să aleagă...
ELECTORATUL: Explicații nedeclarate și scenarii posibile
Electoratul moldovenesc a votat pe 24 februarie așa cum a votat: a împărțit sprijinul său în trei părți aproape egale. Dar electoratul a votat nu doar pentru cineva, dar și împotriva cuiva, de multe ori mai mult împotrivă decât pentru. În sensul acesta, electoratul moldovenesc este unul mai puțin conciliant decât cel din țările europene, de exemplu. Nu vorbim acum dacă acesta este meritul sau vina clasei politice din Moldova, în particular ale partidelor care au câștigat alegerile parlamentare trecute. Dar s-ar putea să trebuiască să ne întrebăm dacă, așa puțin conciliant cum este, electoratul ar aproba constituirea coalițiilor între oponenți/dușmanii de neîmpăcat până acum sau, mai degrabă, ar fi pentru declanșarea alegerilor anticipate? Cine poate descifra mai clar la etapa actuală voința adevărată a electoratului moldovenesc?
Valeriu Vasilică, IPN
P.S. În „bancul de la politician” nu figurează încă o cale posibilă, întoarcerea înapoi, în cazul nostru - la alegeri anticipate. Poate „vocea de sus”, în cazul nostru a electoratului, mai trebuie ascultată o dată?
V.V.
