 |
|
| Mihai Mogîldea | |
La data de 17 noiembrie curent, în Parlament au fost înregistrate trei proiecte de legi, ce vizează activitatea Serviciului de Informații și Securitate (SIS). Proiectele abordează probleme ce țin de atribuțiile SIS-ui, statutul ofițerilor de informații și securitate, dar și activitatea contrainformativă și informativă externă a SIS. Reglementările legislative vin să consolideze și să extindă prerogativele mandatului de securitate al SIS, în special pe dimensiunea activității informative și contrainformative.
Deși necesitatea unor modificări legislative pentru fortificarea rolului SIS în prevenirea și contracararea amenințărilor interne și externe la adresa securității Republicii Moldova nu poate fi pusă la îndoială, actuala redacție a proiectelor de lege trebuie îmbunătățită pentru a corespunde recomandărilor Comisiei de la Veneția. Vorbim aici, în special, de mecanismele de control pentru asigurarea legalității activității informative și contrainformative, dar și pentru procedurile de autorizare a măsurilor informative și contrainformative, în scopul evitării unor potențiale abuzuri.
Miza proiectului de lege privind activitatea contrainformativă și informativă externă
Conform notei informative ce însoțește proiectul de lege, miza acestuia este de delimitarea competențelor SIS și ajustarea acestora la standardele serviciilor speciale din țările democratice, dar și acomodarea activității SIS la dinamica riscurilor și amenințărilor cu impact asupra securității naționale. Nota mai punctează faptul că, în lipsa unor prevederi legislative ce ar defini principiile și procedurile pentru desfășurarea activității contrainformative și informative externe, SIS poate desfășura doar măsuri speciale de investigație, ce nu se pliază pe sarcina de asigurare a securității statului.
În aceste condiții, SIS ar avea astăzi pârghii limitate pentru a analiza, preveni și combate tentativele sistemice de destabilizare a securității Republicii Moldova, ce sunt dezvoltate astăzi de către Federația Rusă ca parte a războiului hibrid împotriva Republicii Moldova. Unul din motive ține de procedurile necesare pentru autorizarea măsurilor speciale de investigație și necesitatea coordonării acestora cu alte instituții, precum Procuratura Generală. Conform SIS, aceste aspecte limitează capacitatea instituției de a desfășura activități de urmărire, filare și interceptare a persoanelor ce sunt suspecte că ar desfășura activități de spionaj, instigare la violență, separatism sau nerespectarea ordinii publice.
Riscurile ce reies din prevederile actuale ale proiectului de lege
Principalele critici aduse proiectului de lege în cadrul consultărilor publice au vizat procedurile de autorizare pentru măsurile contrainformative. Astfel, proiectul de lege prevede că aceste măsuri pot fi autorizate atât de directorul SIS sau directorul adjunct special împuternicit, dar și prin mandat judecătoresc. În cazul măsurilor autorizate de către conducerea SIS, prezentate ca fiind mai puțin intruzive în viața privată a persoanelor, nu sunt clar definite mecanismele de control din afara SIS. Eventuale abuzuri, ce ar putea fi comise de către un management rău intenționat al instituției, ar putea fi investigate post-factum de către Procuratura Generală, în baza plângerilor depuse de către persoane ale căror drepturi ar fi putut fi încălcate.
O altă chestiune ce reiese din aceste prevederi ține de informarea persoanei despre măsurile contrainformative ce au fost desfășurate în privința acesteia. Actuala redacție a proiectului de lege prevede faptul că informarea persoanei nu va avea loc dacă „există motive întemeiate de a considera că acest fapt ar putea constitui un risc sporit pentru viața sau sănătatea oamenilor, ar periclita o altă investigație desfășurată, ar dăuna securității statului sau ar aduce prejudicii scopului pentru care au fost efectuate măsurile contrainformative”. Această formulare lasă spațiu de interpretare cu privire la „motivele întemeiate” pentru măsurile contrainformative autorizate prin mandat judecătoresc. Mai mult dectât atât, în cazul în care își consideră drepturile lezate, subiecții măsurilor contrainformative nu pot contesta procedura de efectuare a acestora atâta timp cât nu vor cunoaște despre aplicarea măsurilor în privința lor, lucru valabil mai ales pentru măsurile contrainformative autorizate de către conducerea SIS.
Necesitatea definirii mai clare a mecanismelor de control
Proiectul de lege prevede patru mecanisme de control, ce vizează (1) Parlamentul, prin subcomisia pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului de Informații și Securitate, (2) Procuratura Generală, (3) evaluarea internă în cadrul SIS și (4) magistrații.
La nivel politic, controlul exercitat de Parlament prin intermediul subcomisiei create în luna februarie 2022 este practic inexistent la această ora. Conform datelor publice, subcomisia nu s-a întrunit și nu a comunicat despre rezultatele monitorizărilor și evaluărilor desfășurate vis-a-vis de SIS. Odată cu votarea acestui proiect de lege, subcomisia va audia și va examina raportul anual cu privire la activitatea contrainformativă și informativă a SIS, fiind mandatată să ofere recomandări instituției. Raportul prezentat subcomisiei poate fi făcut public, neexistând însă o obligație a SIS în acest sens.
Controlul exercitat de procurori se rezumă la analiza plângerilor depuse de către persoane ce consideră că drepturile acestora au fost încălcate, iar al magistraților la autorizarea măsurilor contrainformative prin mandat judecătoresc și verificarea legalității acțiunilor efectuate în absența mandatului judecătoresc. Controlul intern al SIS este exercitat prin intermediul conducerii instituției și subdiviziunilor acesteia, care participă nemijlocit în procesul de autorizare a măsurilor contrainformative.
În esență, mecanismele de control sunt limitate și s-au dovedit ineficiente în trecut, atunci când imaginea SIS a fost periclitată de o serie de abuzuri comise la indicația unor decidenți politici. Pentru a asigura niște mecanisme eficiente de control, este fundamentală desemnarea unor magistrați și procurori integri prin intermediul unor proceduri transparente. Acest lucru trebuie asigurat în special în rândul magistraților implicați în procesul de autorizare prin mandat judecătoresc a măsurilor contrainformative, dat fiind faptul că numărul acestora va fi limitat, din rândul unei instanțe de fond.
În loc de concluzii...
Importanța unui proiect de lege ce poate ajuta SIS să-și consolideze capacitatea de lucru și să-și eficientizeze activitatea acestei instituții este dictată de contextul de securitate din regiune și de la nivel național, unde putem atesta riscuri iminente și sistemice la adresa securității naționale. Totuși, chiar dacă se află sub presiunea timpului și a rezultatelor așteptate, Parlamentul și instituțiile guvernamentale trebuie să asigure includerea unor mecanisme echilibrate de monitorizare și control, ce nu vor permite potențiale derapaje sau abuzuri. Pe această dimensiune, recomandările ce vor veni din partea Comisiei de la Veneția la începutul anului viitor urmează a fi analizate și transpuse fidel în redacția finală a pachetului de proiecte de lege.
Dincolo de aceste aspecte, SIS și Parlamentul vor trebui să asigure o comunicare eficientă și transparentizarea cât mai largă, în limitele admisibile, a rezultatelor activității contrainformative și informative externe. Aceste elemente sunt esențiale pentru a crește încrederea cetățenilor în activitatea desfășurată de către SIS și a fortifica poziția SIS în arhitectura de securitate naționale, în special în contextul elaborării unei noi Strategii a Securității Naționale.
---
Mihai Mogîldea este director adjunct al Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE).
---
Acest Op-Ed este publicat în cadrul proiectului „Creșterea nivelului de informare și înțelegere a problemelor de securitate și apărare ale Republicii Moldova”, implementat de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE) și Fundația Friedrich Ebert Moldova, în parteneriat cu platformele media Zonadesecuritate.md și Zugo.md.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.