Noi pronosticuri economice: vom bate „reformator” pasul pe loc. Comentariu economic Info-Prim Neo

Fondul Monetar Internaţional a redus în jumătate prognozele privind creşterea economică în R. Moldova în anul 2006 – de la 6% la 3%. Cu alte cuvinte, FMI este mai pesimist decât Guvernul în ceea ce priveşte perspectivele economiei moldoveneşti în acest an. Pentru 2007, Fondul menţine aceeaşi prognoză ca şi pentru 2006 – 3%, faţă de 5,5% anterior. În ceea ce priveşte inflaţia, prognoza pentru acest an a fost majorată de la 9,4% până la 10,5%, iar pentru 2007 - de la 8,7% până la 10,5%. ] Şi Guvernul şi-a revizuit în sens negativ previziunile, dar păstrează, totuşi, o doză de optimism: de la 6,5% la 4%, în acest an, în ceea ce priveşte creşterea PIB-ului şi, respectiv, de la 6% la 4%, în 2007. De asemenea, este anticipată o inflaţie de 12% comparativ cu 10%, cât se planifica iniţial pentru 2006, iar pentru anul 2007 prognoza e de 10,5%. Ce pot însemna, însă, la modul real aceste prognoze revizuite în sens negativ şi cum vor fi ele sesizate de populaţie, de cetăţeanul simplu? În primul rând, reducerea ritmului de creştere economică va scoate în evidenţă şi mai mult caracterul necalitativ al evoluţiilor înregistrate de economia naţională. Or, agricultura cu o pondere de aproape 25% în PIB abia de se mişcă înainte, aşa că nu va putea contribui semnificativ la creşterea economică. Industria, în general, este în recesiune. Investiţiile în infrastructură sunt derizorii, iar exporturile sunt în scădere. Ceea ce merge bine, deocamdată, este consumul, împins înainte de remitenţele de peste hotare, dar şi acumulările de taxe şi impozite de la importuri, care cresc cu ritmuri galopante. Deci, creşterea economică, chiar dacă se menţine, este una total necalitativă şi, respectiv, va fi mai mult vizibilă la nivelul statisticilor, decât în percepţia cetăţeanului de rând. Mai mult chiar, o inflaţie de până la 12% anual, adică o creştere destul de rapidă a preţurilor, ar putea crea pentru mulţi cetăţeni senzaţia de aprofundare a sărăciei în anii 2006-2007, decât de creştere economică. Este vorba, în primul rând, de locuitorii de la sate şi din oraşele mici, unde veniturile sunt mult mai reduse comparativ cu oraşele mari – Chişinău şi Bălţi. Totodată, menţinerea crizei din vinificaţie ar putea să se transforme într-o adevărată problemă socială. Multe fabrici ar putea să nu-şi revină din şoc şi să falimenteze, iar altele să-şi reducă volumele de producţie. Or, aceasta înseamnă o creştere importantă a şomajului şi o aprofundare a predispoziţiilor migraţioniste în căutarea unui loc de muncă. Concluzia generală este, astfel, următoarea: o creştere de 4% a PIB, prognozată de Guvern, pentru economia R.Moldova înseamnă mai degrabă un fel de a sta pe loc, decât o mişcare înainte şi aproape o lipsă totală de dezvoltare. Or, R. Moldova are nevoie acum nu doar de creştere economică, ci mai ales de dezvoltare economică, obiectiv pe care Guvernul încă nu l-a putut atinge. Prin urmare, şocurile economice actuale prin care trece R. Moldova vor extinde încă pentru câţiva ani extenuantul proces de tranziţie spre economia de piaţă. Iar anunţul făcut de ministrul Economiei şi Comerţului, Valeriu Lazăr, potrivit căruia Guvernul a elaborat o nouă viziune de dezvoltare social-economică ce presupune, în particular, că statul va avea o abordare "liberală" sub aspect regulator, structural şi sectorial, va continua reforma regulatorie, va acorda o mai mare importanţă serviciilor şi va abandona "moda de stabilire a unor sectoare prioritare", este unul îmbucurător, însă rezultatele acestei politici noi vor putea fi vizibile în anii următori. Totuşi, dacă va fi implementată, ea ar putea să adauge un plus de atractivitate economiei moldoveneşti în faţa investitorilor străini. Deocamdată, însă, mai mult batem pasul pe loc decât ne mişcăm înainte, iar statul pe loc, în situaţia noastră, poate fi destul de periculos.