Nepublicarea deciziilor CEDO aduce prejudicii populaţiei şi justiţiei din R. Moldova. Investigaţie Info-Prim Neo

Autorităţile R. Moldova nu asigură publicarea deciziilor şi hotărârilor Curţii Europene pentru Drepturilor Omului (CEDO), pronunţate în cauzele în care ea are calitatea de pârât, încălcând prin aceasta prevederile legislaţiei naţionale şi internaţionale, precum şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Este o concluzie formulată de mai mulţi experţi în procesul de investigare a motivelor şi efectelor nepublicării documentelor respective în „Monitorul Oficial al R. Moldova” (MO), desfăşurat de reporterul Info-Prim Neo. Nepublicarea documentelor CEDO are impact asupra viitoarelor victime ale justiţiei moldoveneşti, a declarat preşedintele organizaţiei non-guvernamentae „Juriştii pentru drepturile omului”, Vitalie Nagaevschi. Potrivit lui Nagaceschi, odată cu pronunţarea sentinţei de condamnare la CEDO, statului R. Moldova îi revin două obligaţii: una cu caracter individual, care înseamnă repunerea în drepturi a victimei şi repararea prejudiciului moral, şi alta cu caracter general. Obligaţia cu caracter general prevede neadmiterea pe viitor a unor asemenea cazuri, inclusiv prin modificarea legislaţiei, prin punerea acesteia în aplicare şi publicarea obligatorie a deciziei CEDO cu scopul familiarizării judecătorilor, procurorilor, avocaţilor cu jurisprudenţa internaţională privind drepturile omului. Dacă R. Moldova nu publică aceste decizii în MO, spune Nagacevschi, ea nu-şi achită îndatoririle cu caracter general. La rândul său, preşedintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului, Ştefan Urâtu, afirmă că nepublicarea hotărârilor şi deciziilor CEDO în MO înseamnă că ele nu sunt aplicabile, fiindcă legislaţia RM prevede că orice act devine valabil doar după publicarea lui în MO. Redactorul-şef al MO, Simion Ropot, a declarat pentru Info-Prim Neo, că „Monitorul” nu publică deciziile CEDO din cauză că nu dispune de varianta rusă a textului, iar varianta română nu este sigilată pe fiecare pagină. Nepublicarea unei decizii, hotărâri, act normativ în ambele variante ale MO contravine legislaţiei în vigoare, încurcă numărătoarea obligatorie a actelor publicate şi poate trezi revoltele abonaţilor variantei ruse a MO, spune sursa citată. „Legea privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale”, modificată la 6 ianuarie curent, stipulează în art.1 că deciziile şi hotărârile CEDO pronunţate în cauzele în care R. Moldova are calitatea de pârât sunt acte oficiale, care „se publică în limba de stat cu traducere în limba rusă şi în alte limbi, conform legislaţiei”. Mai mult, spune Ropot, în Legea cu privire la Agentul guvernamental la CEDO, intrată în vigoare la 14 aprilie curent, se spune că „agentul guvernamental, cu acordul Ministerului Justiţiei (MJ), poate angaja, după caz, traducători-interpreţi în bază de contract”. Cu toate acestea, deciziile CEDO au fost emise spre publicare în MO doar în limba română şi una din limbile de circulaţie internaţională, rusa nefiind printre acestea. O perioadă de timp, spune Ropot, deciziile CEDO erau publicate în ediţia specială a MO, care apare doar în varianta română, dar, odată cu intrarea în vigoare a noii legi, modalitatea aceasta nu mai este acceptabilă. Info-Prim Neo a stabilit, că în martie curent, direcţia Agenţiei Informaţionale de Stat „Moldpres” în cadrul căreia se publică MO, a adresat reprezentantului de atunci al Guvernului la CEDO, actualul ministru al Justiţiei, Vitalie Pârlog, dar şi Ministerului aparte, o scrisoare prin care cerea respectarea legislaţiei privind modalitatea remiterii spre publicare în MO a deciziilor CEDO. În răspunsul său, de la 3 aprilie, adică după aproape 2 luni de la intrarea în vigoare a legii modificate privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale, Pârlog răspunde că deciziile CEDO nu constituie „acte oficiale şi nu pot cădea sub incidenţa legii menţionate şi, drept urmare, nu necesită o traducere suplimentară în limba rusă sau în alte limbi decât cea de stat”. Totodată, Pârlog afirma că el nu poate obliga autoritatea eminentă, adică CEDO, „de a aplica sigiliul pe fiecare pagină pentru ca hotărârile şi deciziile acesteia să poată fi publicate”. Potrivit lui Ropot, într-o scrisoare din 22 mai curent, ministrul de atunci al Justiţiei, Victoria Iftodi, a făcut trimitere la Ministerul de Externe şi Integrării Europene ca fiind abilitat cu certificarea traducerilor şi a invocat drept motiv de neprezentare a textelor deciziilor în limba rusă „lipsa cadrelor necesare în statele de personal”. Mai mult, Iftodi susţinea că „hotărârile şi deciziile CEDO nu sunt catalogate drept acte oficiale”. Solicitat de Info-Prim Neo, Vitalie Pârlog, deja în funcţia de ministru al Justiţiei, a declarat că în conformitate cu Legea nr.353 cu privire la agentul guvernamental, „deciziile şi hotărârile CEDO pronunţate în cauzele în care RM are calitate de pârât sunt trimise spre publicare în Moldova după ce devin definitive şi se publică gratuit în MO”. În acelaşi timp, Pârlog aminteşte că hotărârile şi deciziile CEDO sunt plasate pe site-ul oficial al MJ şi sunt publicate integral şi în Buletinul Curţii Supreme de Justiţie. Plus la aceasta, susţine Pârlog, agentul guvernamental „asigură informarea judecătorilor, procurorilor şi funcţionarilor publici privind jurisprudenţa CEDO, inclusiv despre hotărârile şi deciziile CEDO pronunţate versus R. Moldova”. În acest fel, crede ministrul Justiţiei, hotărârile şi deciziile CEDO versus Moldova sunt accesibile societăţii civile şi autorităţilor statale. Solicitat de Info-Prim Neo să se pronunţe asupra situaţiei existente, preşedintele Comisiei juridică, pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului, Vladimir Ţurcan, a comunicat că „demersul a fost remis în adresa MJ pentru examinare”. R. Moldova a fost condamnată de CEDO în 36 de cauze.