Republica Moldova a ajuns la al 22-lea an de independenţă. Agenţia IPN şi-a propus să reflecte în mai multe materiale care au fost reuşitele şi nereuşitele în dezvoltarea ţării. Reprezentanţi ai guvernării actuale, experţi, foşti şi actuali politicieni îşi expun propria viziune care au fost paşii făcuţi de Moldova de la 27 august 1991 şi până acum.
---
Materialul nr.3 din ciclul IPN „Moldova-22. Paşi înainte şi paşi înapoi”, cu ocazia Zilei Independenţei
Perioada sovietică a lăsat urme semnificative nu doar în istoria Republicii Moldova, dar şi în calitatea mediului, spun experţii. Cândva ţară cu soluri dintre cele mai fertile, azi R. Moldova are terenurile agricole ruinate de secetă şi grindină, suferind şi de pe urma îmbibării lor cu pesticide pe timpurile sovietice. Chiar dacă după anii 1990' calitatea solurilor, aerului şi a apei se pare că s-a îmbunătăţit, nesemnificativ ce-i drept, urmele sovietice urmează încă a fi acoperite.
Solul a prins viaţă
În perioada sovietică, Republica Moldova se bucura de cele mai bogate soluri, însă această proprietate nu s-a putut păstra. Vlad Garaba, preşedintele organizaţiei teritoriale Chişinău a Mişcării Ecologiste, spune că proasta calitatea a solului a început să se simtă încă în anii 1980', ţara ajungând într-un final pe ultimul loc din URSS în ceea ce priveşte eroziunea solurilor şi contaminarea acestora cu pesticide.
Monitoringul asupra calităţii solului a început la sfârşitul anilor 1980', când s-a înţeles că ţara se confruntă cu o problemă gravă. Gavril Gâlcă, şeful Direcţiei monitoring al calităţii mediului din cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat, spune că motivul degradării fertilităţii solului a fost folosirea iraţională a pesticidelor, a tehnologiilor dăunătoare şi ararea terenurilor. Totuşi, o metodă eficientă de protejare a mediului din perioada sovietică erau fâşiile verzi de protecţie. Menirea acestora era de a atenua din viteza şi intensitatea vântului, fapt ce proteja solurile de eroziunea eoliană.
După proclamarea independenţei, au început ani de criză economică. Nu se mai utilizau pesticide şi îngrăşăminte minerale, pentru că nu erau bani nici în republică şi nici susţinere din afară nu mai venea. „Putem vedea o îmbunătăţire a calităţii solului. Foarte rar unde mai sunt urme de pesticide”, spune Vlad Garaba. Nu doar utilizarea pesticidelor a provocat daune mediului, dar şi tendinţa oamenilor de defrişare a pădurilor şi păşunatul în păduri, care şi azi se mai practică ilegal. „Erau tăiate păduri întregi de stejar, iar în loc se sădeau salcâmi”.
Chiar dacă după proclamarea independenţei solul a început să se revitalizeze, acesta nu mai structura de cândva. „Solul nu mai are acei pori în care să păstreze umiditatea, iar pe timp de arşiţă s-o folosească”, spune Gavril Gâlcă. Tot mai des pe timp de secetă vedem soluri crăpate şi deteriorate. O altă problemă a solurilor fertile de cândva ale Moldovei este eroziunea şi pierderea cantităţii de humus. „Acest lucru se vede în special la sate, unde tot mai des sunt prăbuşiri de teren şi terenuri erodate”, spune Gavril Gâlcă.
Potrivit experţilor, pentru prevenirea acestor probleme ar trebui în special să se respecte tehnologia de prelucrare a terenurilor. „În perioada sovietică, pe alocuri erau învelişuri ierboase, panta era cât de cât acoperită. Erau livezi, tufişuri; ele pot proteja terenurile de ploile torenţiale, de erodare. Aceste practici ar trebui preluate”, crede Gavril Gâlcă.
Aer mai curat la sate
Moldova era o ţară agrară, unde exista mai puţină industrie. Totuşi, în sudul ţării în special activau un număr considerabil de fabrici şi uzine, care emiteau cantităţi consistente de gaze. După proclamarea independenţei, uzinele s-au închis treptat, iar cele care au rămas practic nu provoacă daune stratului atmosferic. Începând cu anii 2000', când economia s-a înviorat, iar oamenii au început să-şi permită mai mult, starea aerului s-a înrăutăţit în special în oraşe. Motivul esenţial este numărul de maşini, care a crescut considerabil faţă de perioada sovietică. „Concentraţiile de substanţe toxice depăşesc norma admisibilă”, spune Vlad Garaba.
Dacă până în anii 1990', monitorizarea calităţii aerului se realiza doar în regiunile cu risc de poluare, acum se colectează probe de aer din mai multe regiuni ale ţării. Gavril Gâlcă spune că tehnica pentru monitorizarea calităţii aerului s-a îmbunătăţit, iar oamenii în ultimii ani sunt mai sensibili în privinţa poluării. Dacă staţiile de monitoring stabilesc risc de poluare într-o regiune, imediat sunt anunţate autorităţile, iar făbricile întreprind măsuri pentru soluţionarea problemei.
Apa a degradat pe alocuri
În comparaţie cu perioada sovietică, calitatea apelor s-a îmbunătăţit nesemnificativ. Cu excepţia râului Bâc, care acum înregistrează o poluare profundă, în special în aval de municipiul Chişinău. „Dacă până în anii 1990' observam o concentraţie maximă admisibilă a ionilor de amoniu şi a nitraţilor, în prezent aceşti indicatori au scăzut, însă a apărut altă problemă: detergenţii”, spune Victor Gârlea.
Calitatea apelor din fântâni a degradat şi ea. Dacă cu 20-30 de ani în urmă, peste 50% din fântânile din ţară puteau asigura cetăţenii cu apă potabilă de calitate, acum acestea s-au redus cu circa 20-30%. Fântânile seacă, apa îşi schimbă gustul. Poluarea în masă a fântânilor se explică prin modul de gospodărit: creşterea animalelor pe lângă sursele de apă, lipsa sistemelor de canalizare şi de epurare a apelor. Toate deşeurile se duc în sol, iar din sol se scurg şi izvorăsc în fântâni. „Moldova ocupă unul din ultimele locuri în Europa privind calitatea apelor de suprafaţă”, spune Vlad Garaba.
Începând cu anii 2000', se poate observa o creştere a poluării în special a râurilor mici, care trec prin localităţi şi adună în albie tone de deşeuri solide şi lichide. Nistrul şi Prutul rămân cele mai utile surse de aprovizionare a populaţiei cu apă. Vlad Garaba spune că apa din aceste râuri este bună datorită faptului că la izvorul râurilor, în Munţii Carpaţi, s-au închis întreprinderile, iar apa este mai curată decât în perioada sovietică, când acestea activau.
Reforme europene
Economia de tip sovietic a ruinat sănătatea naturii şi a populaţiei, spun experţii. „Peste 560 de mii de tone de pesticide au otrăvit cele mai bogate terenuri ale ţării, completând Cartea Roşie a Republicii Moldova cu diferite specii de floră şi faună”, spune ministrul mediului Gheorghe Şalaru. În acelaşi timp, sute de mii de hectare de zone umede au fost distruse, iar reţeaua hidrografică a fost transformată într-o reţea a canalelor de scurgere a deşeurilor şi substanţelor toxice.
După independenţă, s-a început treptat reconstrucţia ecologică a Republicii Moldova, care presupune standarde europene de protecţie a mediului şi investiţii pentru renaşterea ecosistemelor degradate şi distruse de regimul sovietic. „Primul Parlament al Republicii Moldova a pus temelia ecologiei naţionale, a iniţiat ratificarea convenţiilor internaţionale de mediu, a deschis drumul spre sistemul european de securitate ecologică”, spune ministrul Şalaru.
Parlamentul a creat circa 26 de de legi organice de mediu şi a ratificat principalele 17 convenţii mondiale de mediu. SUA şi ţările europene au alocat sute de milioane de dolari pentru „vindecarea rănilor naturii” produse de regimul sovietic. Sute de experţi internaţionali au ajutat la elaborarea strategiilor moderne de protecţie a resurselor naturale. „Primii paşi pentru a orienta Republica Moldova pe calea dezvoltării durabile şi pentru a o integra în sistemul european de securitatea ecologică au fost făcuţi”, subliniază ministrul.
Cooperarea internaţională în domeniu mediului a început imediat după proclamarea independenţei. Prima conferinţă internaţională „Mediu pentru Europa”, a fost realizată în parteneriat cu Comisia Economică pentru Europa a ONU şi avea drept scop elaborarea strategiilor pe termen lung privind protecţia mediului. „În perioada 2009-2012 au fost iniţiate peste 30 de proiecte cu un buget de peste 160 de milioane de euro”, spune Gheorghe Şalaru.
Proiectele s-au bazat pe crearea unui cadru legal, dar şi crearea unor condiţii de prevenire a poluării mediului şi asigurarea cetăţenilor cu resurse de apă potabilă. În zona de sud a ţării a fost create condiţii de colectare şi stocare a deşeurilor, procurate unităţi de transport specializate şi containere pentru gunoi. În câteva regiuni au fost construite staţii de epurare a apelor şi reţele inginereşti cu acces la apă potabilă şi canalizare.
La nivel de politici şi legislaţie în domeniul mediului, Republica Moldova se află aproape de standardele europene. Gavril Gâlcă spune că în urma participării la un şir de convenţii internaţionale, laboratoarele de monitoring al calităţii mediului sunt dotate cu echipamente performante, rămâne doar de lucrat şi de obţinut rezultate.
Vlad Garaba consideră că cele mai importante realizări în domeniul mediului au fost datorită colaborărilor externe şi proiectelor europene, unul dintre cele mai reuşite proiecte fiind colectarea şi evacuarea de pe teritoriul ţării a peste 1000 de tone de pesticide. „Proiecte europene, mai ales în domeniul apelor, sunt multe. Păcat că statul nu poate asigura o continuitate a acestor proiecte”, crede Vlad Garaba.
Elena Bolşenco, IPN
august, 2013
