„Sub presiunea circumstanțelor în Republica Moldova se instaurează, pas cu pas, practici europene – liderii partidelor care obțin rezultate nesatisfăcătoare la alegerile generale se văd nevoiți să demisioneze, oferind șanse pentru manifestarea capacităților unor noi lideri. În acest context, ținând cont de calitatea actualei guvernări a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), este evidentă necesitatea resuscitării unei forțe de opoziție puternică și competentă...”
---
Consecințe neașteptate ale alegerilor parlamentare
De curând există indicii clare că Republica Moldova se modernizează. Liderii fostelor partide politice parlamentare au început să-și prezinte demisiile după ce formațiunile lor au obținut rezultate nesatisfăcătoare la recentele alegeri generale. Primul care și-a anunțat demisia, alături de întreagă conducere a formațiunii, imediat după alegeri, a fost liderul Partidului Platforma Demnitate și Adevăr (PPDA), Andrei Năstase. Și președintele Partidului Democrat din Moldova (PDM), și-a anunțat recent demisia, specificând că a intenționat s-o facă imediat după alegeri, dar s-a reținut pentru a soluționa un șir de probleme de ordin organizatoric pentru buna funcționare a formațiunii.
Chiar dacă se pretinde politician de orientare eurasiatică, liderul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Igor Dodon, a procedat și el europenește, anunțându-și, la 18 octombrie 2021, demisia din funcția de președinte al PSRM și din cea de deputat în Parlament. Este de remarcat că exact un an în urmă, Igor Dodon se erija a priori în postura de viitor învingător al alegerilor prezidențiale, care după realegerea sa în funcția supremă urma să dizolve Parlamentul (min. 9.52) de dragul asigurării unei majorități absolute pentru PSRM în forul legislativ. Actualmente, știm ce a urmat – liderul PSRM a pierdut alegerile prezidențiale, a provocat demisia guvernului Chicu, care la rându-i a cauzat dizolvarea Parlamentului, și finalmente a pierdut și alegerile parlamentare anticipate, din 11 iulie 2021. Iată așa strateg s-a dovedit a fi Igor Dodon. Totuși, nu-i putem nega o reușită incontestabilă – liderului PSRM a confirmat prin propriul exemplu utilitatea înțelepciunii populare: Nu zi hop pân-ai sărit!
În pofida gestului, oarecum, europenesc al lui Igor Dodon, trebuie să recunoaștem că reflexele lui eurasiatice se manifestă încă foarte puternic. S-ar părea că anunțarea demisiilor sale se înscriu perfect în logica rezultatele electorale nesatisfăcătoare, dar nu e așa. De fapt, liderul PSRM ne-a anunțat că pleacă pentru a reveni să elibereze Moldova și că parcursul său politic recent a fost unul victorios.
Parcursul politic imaginar și real a lui Igor Dodon
Anunțându-și demisiile, Igor Dodon a făcut și un bilanț al activității sale: „Peste două luni, în decembrie, se vor împlini 10 ani de când am venit la conducerea Partidului Socialiștilor din Republica Moldova și în această perioadă noi împreună cu echipa am înregistrat toate rezultatele și victoriile posibile din politica moldovenească. În 10 ani, noi am obținut, rând pe rând, rezultate politice impresionante”. De fapt, parcursul victorios a fost presărat cu multe fapte reprobabile, precum:
- trădarea propriului jurământ, a mentorului său, Vladimir Voronin, și a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), care l-a adus în politică încă în 2005;
- Labilitatea ideologică pentru a parveni. În acest sens, a schimbat trei doctrine și ideologii politice în ultimii 10 ani – comunistă, socialistă și conservatoare. A insistat pe lângă liderul PCRM, Vladimir Voronin, să devină membru al PCRM chiar de ziua de naștere a liderului bolșevic, Vladimir Ilici Lenin – 22 aprilie. În acest sens, a ținut mult la factorul simbolic, jinduind să-i fie înmânat carnetul de comunist în preajma monumentului teoreticianului materialismului militant. Peste doar un an și jumătate a părăsit PCRM pentru a deveni președinte al PSRM, îmbrățișând ideologia socialismului democratic. În decembrie 2020, la congresul PSRM, Igor Dodon a impus renunțarea formațiunii la ideologia socialismului democrat, în favoarea conservatorismului social. Asta pentru a se alinia ideologic partidului Edinaya Rossia al președintelui Vladimir Putin. Deși s-a proclamat de curând promotor al creștinismului, Igor Dodon nu a renunțat la practicile păgâne, fundamentându-și strategiile politice și electorale pe ghicitul în ouă;
- contribuția fundamentală la capturarea statului de către unii dintre liderii Alianței pentru Integrare Europeană (AIE), care au pus la cale și au realizat – laundromat-ul, furtul miliardului, concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău etc. Chiar în ziua părăsirii PCRM, pe 4 noiembrie 2011, Igor Dodon a declarat că este pregătit să salveze guvernarea AIE de eventuala revanșă electorală a PCRM: "Avem o soluție de alternativă. S-ar putea să fie unica și ultima soluție cu adevărat valabilă pentru depășirea crizei politice. Soluția noastră constă în oferirea a trei voturi pentru un președinte apartinic". Oferta respectivă a fost realizată la 16 martie 2012, după ce Igor Dodon l-a testat pe candidatul apartinic la AIE la funcția de șef al statului, adjudecându-și denumirea de testor. În consecință, drept urmare a votului PSRM din 16 martie 2012, alături de AIE, Vladimir Plahotniuc a reușit să mențină Republica Moldova în captivitate până la 14 iunie 2019;
- ruperea și dezorientarea electoratului consolidat al PCRM. În acest scop Igor Dodon a devenit singurul politician moldovean care a susținut public anexarea Crimeii de către Federația Rusă, lansând la 19 martie 2014 pretenții iredentiste față de Ucraina: „În noua conjunctură creată cred că e bine și noi să ne recuperăm teritoriile istorice pierdute […] Cred că e foarte clar ce am avut în vedere. Sunt teritoriile noastre. Dacă nu a înțeles cineva ce am avut în vedere, să vină la noi la partid să le facem cursuri ca să înțeleagă”. Drept răspuns, președintele Vladimir Putin s-a fotografiat cu Igor Dodon, permițându-i ultimului să folosească fotografia pe panourile de publicitate electorală la alegerile parlamentare din noiembrie 2014. Curios, dar fotografia i-a permis PSRM să rupă peste 20% din electoratul PCRM, acesta fiind secretul creșterii rating-ului PSRM de la 0,5%, în martie 2014, până la 20%, în noiembrie;
- simularea acțiunilor de protest pentru obținerea suportului oligarhic în vederea accederii în funcția de șef al statului. Doi dintre liderii protestelor din toamna anului 2015 au confirmat public că liderul PSRM a fost un fel de cal troian în rândurile protestatarilor, dirijat și finanțat din umbră. Acest lucru a fost anunțat de către liderul Partidului Nostru, Renato Usatîi, și confirmat chiar de inițiatorul protestelor – Andrei Năstase. Ulterior, la solicitarea lui Plahotniuc, Curtea Constituțională și-a revizuit propria jurisprudență pentru a face posibilă alegerea directă a șefului statului, iar în consecință Igor Dodon a ajuns șef al statului, acesta fiind răsplata pentru contribuțiile la menținerea pe linia de plutire a regimului oligarhic etc.
Din cele menționate mai sus se vede că victoriile electorale ale PSRM au fost cauzate de factori foarte îndepărtați de virtuțile reale ale formațiunii și ale liderului acesteia. De fapt, concluzia respectivă îi aparține chiar lui Vladimir Voronin – actualul aliat al PSRM, ea a fost exprimată în cadrul plenarei a XVI-a PCRM din septembrie 2020, când i s-a dat o apreciere lui Igor Dodon – renegat, care și-a asumat rolul de “mână a Moscovei”, dar care n-a fost în stare să îndeplinească nicio promisiune electorală pe parcursul mandatului prezidențial, în perioada 2016-2020. Iată și răspunsul la întrebarea – de ce PCRM refuză să fuzioneze cu PSRM?
Concluzii
Sub presiunea circumstanțelor în Republica Moldova se instaurează, pas cu pas, practici europene – liderii partidelor care obțin rezultate nesatisfăcătoare la alegerile generale se văd nevoiți să demisioneze, oferind șanse pentru manifestarea capacităților unor noi lideri. În acest context, ținând cont de calitatea actualei guvernări a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), este evidentă necesitatea resuscitării unei forțe de opoziție puternică și competentă.
Anunțarea demisiei liderului PSRM, Igor Dodon, este fără îndoială un eveniment pozitiv pentru formațiune. Contează cine din elita partinică își va asuma rolul de lider real al formațiunii pentru a scoate-o din impasul în care s-a pomenit. Deocamdată, dintr-o parte, se pare că cea mai destoinică candidatură pentru readucerea PSRM pe o pantă ascendentă ar fi Ion Ceban, primarul general al municipiului Chișinău.
Amenințările lui Igor Dodon de a reveni în prim-plan politic pentru a se revanșa ar trebui tratate prin prisma valorilor păgâne pe care le împărtășește, după cum ne-am convins în cazul ghicitului în ouă la Etulia. Cu certitudine, Igor Dodon știe că orice revenire e de rău augur – возвращаться плохая примета, de aceea, pentru a reveni cu succes ar trebui să-și arate sieși limba în oglindă și cât mai des.