Multivectorialismul extern al Președintelui Dodon și incertitudinile geopolitice post-electorale, OP-ED

Op-Ed
	Spre deosebire de adepții Uniunii Euroasiatice, concentrați în jurul unui nucleu solid format de Socialiști și Igor Dodon, forțele asociate cu UE sunt dezbinate din cauza oligarhizării puterii politice de către Democrați...
Dionis Cenuşa

Apropierea Moldovei de Uniunea Europeană este tratată cu mai mult calm și echilibru de către principalele forțe pro-ruse de la Chișinău, în primul rând, de către președintele țării. Astfel, tonul lui Igor Dodon față de UE se îmblânzește și se transformă într-o tendință clară, pentru prima dată observată în toamna lui 2017 (IPN, 13 Noiembrie 2017). Împreună cu aceasta, liderul moldovean a renunțat la amenințările cu privire la abandonarea Acordului de Asociere cu UE, propunând în schimb doar revizuirea lui. Cauza acestei moderări constă, în primul rând, în efectele negative asupra popularității președintelui, determinată de gravitarea prea intensă în jurul Kremlinului. O asociere exclusivă cu Rusia, discreditată pe plan internațional, este în detrimentul planurilor lui Igor Dodon de a monopoliza puterea politică, pentru care Socialiștii au nevoie de victorie la alegerile din decembrie 2018. De asemenea, revizuirea ostilității anterioare a lui Igor Dodon față de UE poate fi explicată prin efectele pozitive comerciale ale Acordului de Asociere, cu circa 65% din exporturile moldovenești absorbite de piața europeană. La fel, Președintele Dodon pierde argumentul potrivit căruia UE ar susține necondiționat partidul de la guvernare. Din contra, retorica Bruxelles-ului este tot mai des dominată de principiul „condiționalității” și de o atitudine critică față de integritatea reformelor, reclamate ca progres de către partidul de la guvernare (IPN, 10 Aprilie 2018).

Multiplicarea beneficiilor integrării europene și cererea UE pentru reforme de calitate, pe de o parte, și costurile politice ale unei prietenii strânse cu Vladimir Putin, pe de altă parte, îl impune pe Președintele Dodon să flexibilizeze agenda sa externă. Acest lucru condiționează revenirea la multivectorialism în politica externă, ultima dată întâlnit în primii ani de guvernare ai PCRM (2001-2003). Drept model pentru Președintele Dodon servește Belarusul, care are o abordare extrem de selectivă vizavi de UE.

Cu alte cuvinte, dialogul cu UE este considerat folositor pentru a maximiza beneficiile economice și sociale ale statului. Conform acestei strategii, intervenția UE trebuie să se oprească acolo unde încep subiectele sensibile ce țin de drepturile omului și instituțiile democratice, unde statele beneficiare de asistență europeană invocă drepturi suverane. Deși este o abordare materialistă, detașată de orice tip de valori europene, Igor Dodon este tentat să o urmeze, precum o face Alexandr Lukașenko în Belarus (Belta, 18 Aprilie 2018) sau Viktor Orban în Ungaria (Agora, 9 Aprilie 2018). În timp ce Lukașenko vrea accesarea pieții UE pentru a balansa dependența de Rusia, Orban insistă pe revenirea la competențele inițiale, mai mici, ale UE și pe un rol mai mare al guvernelor naționale.

Multivectorialismul lui Igor Dodon favorizează strategia electorală a Socialiștilor, care necesită un bazin cât mai extins de votanți, necesar pentru a obține minim 51 de mandate, obligatoriu pentru a guverna în singurătate. Totodată, acest multivectorialism îi pune în dificultate pe Democrații lui Vladimir Plahotniuc. În pofida votului mixt, aceștia trebuie să lupte pentru un electorat care se suprapune cu cel al opoziției extra-parlamentare, condusă de Maia Sandu și Andrei Năstase.

Originile multivectorialismului extern al lui Igor Dodon

Pe de o parte, multivectorialismul președintelui Dodon rezultă dintr-o temere majoră față de pierderea popularității. În dorința de a restabili relațiile oficiale cu Moscova și a stabili dialog personal cu Kremlinul, Igor Dodon a căutat orice posibilitate pentru a avea întrevederi directe cu Vladimir Putin. Astfel, de la preluarea președinției (finele lui 2016), Președintele Dodon a reușit să aibă 7 întrevederi cu omologul său rus, stabilind practic un record politic printre politicienii moldoveni după numărul de întrevederi cu liderul rus în decursul unui singur an. Dar, aceasta a alimentat și criticile împotriva președintelui, acuzat de trădare a intereselor naționale în favoarea Rusiei.

Alți factori ce au dus la dezangajarea publicului față de președinte țin de introducerea votului mixt, votat în comun de Socialiști și Democrați, și proliferarea ideii că Igor Dodon și Vladimir Plahotniuc ar face aranjamente politice. Diminuareaa popularității președintelui a fost confirmată prin căderea semnificativă a simpatiilor în sondaje înainte de finele primului an de mandat cu circa 15%. (Vezi Tabelul 1) Prin urmare, folosirea retoricii multivectoriale a permis echilibrarea mesajului puternic pro-rus și a ajutat adițional la oprirea căderii în sondaje.

Tabel 1. Dinamica popularității principalilor lideri politici din Moldova pentru perioda Martie 2017-Februarie 2018, (%)

Sursa: IRI.org

Pe de altă parte, interesul președintelui Dodon pentru multivectorialism derivă din dorința lui de a cuceri electoratul ce optează pentru o conviețuire între orientarea spre Vest și menținerea relațiilor prietenoase cu Rusia. Această categorie de alegători este în continuă creștere din cauza problemelor demografice și respectiv a îmbătrânirii electoratului.

În fine, multivectorialismul este atractiv deoarece aduce beneficii economice pe termen scurt și diminuează nivelul angajamentelor politice. În cazul Moldovei, aceasta ar presupune extragerea concomitentă a beneficiilor economice din UE și Rusia și, respectiv, acceptarea integrării europene, însă cu un drept de veto din partea Moscovei.

Cele 5 teze ale Președintelui Dodon despre relația UE-Moldova

Opinia Președintelui Dodon față de apropierea de UE se bazează pe o abordare strict pragmatică, suspicioasă față de intențiile europene în materie de securitate și profund dezinteresată față de aderarea europeană.

În primul rând, Igor Dodon privește la dialogul cu UE ca la o formă de a maximiza veniturile și investițiile în Moldova. Reformele de natură politică sunt ignorate, iar Președintele Dodon nu ezită să critice UE pentru eșecurile în combaterea corupției în perioada 2009-2018. Astfel, este perpetuată ideea că Moldova trebuie să selecteze doar ceea ce îi place din cooperarea bilaterală cu UE. În mod practic, aceasta ar însemna excluderea reformelor dureroase, inclusiv a celor care pot afecta unele interese politice.

Cel de-al doilea aspect deseori atins de liderul moldovean în discursul său despre UE ține de oportunitățile economice oferite de Acordul de Asociere. Pe de o parte, Igor Dodon propune introducerea unor măsuri protecționiste pentru produsele agro-alimentare moldovenești sau chiar revenirea la un comerț asimetric oferit Moldovei în 2008-2016. Pe de altă parte, tot el folosește Acordul ca pe o carte de vizită pentru a atrage investițiile din Belarus și alte țări (Belta, 18 Aprilie 2018).

Liberalizarea vizelor cu UE este al treilea aspect frecvent menționat de către președinte, dar niciodată într-un context negativ. Parțial, aceasta se datorează faptului că regimul fără vize diminuează intenția moldovenilor de a obține pașapoarte românești. Prin urmare, liberalizarea vizelor este avantajoasă pentru Igor Dodon în lupta sa politică împotriva mișcării unioniste.

O altă latură, a patra la număr, care poate fi desprinsă din discursul președintelui cu privire la UE ține de conflictul transnistrean. Igor Dodon proliferează activ ideea că în contextul rivalităților dintre Occident și Rusia ar putea fi dezghețat conflictul transnistrean. Aceste afirmații contrastează izbitor cu eforturile UE de a soluționa problema transnistreană, inclusiv prin tolerarea nerespectării de către regiunea separatistă a prevederilor zonei de liber schimb cu UE (DCFTA). Deși sunt lipsite de probe concludente, mesajele lui Igor Dodon divulgă intențiile clare ale Rusiei de a interveni în conflict sub pretextul protecției cetățenilor ruși - circa 300 mii de persoane (TASS, 11 Aprilie 2018).

Nu în ultimul rând, liderul moldovean obișnuiește să reitereze că Moldova nu va adera la UE. El amintește Brexitul ca argument contra durabilității proiectului european, dar intenționat trece cu vederea țările Balcanilor de Vest, inclusiv aliați ai Rusiei, precum Serbia, care ar putea deveni parte a EU deja în 2025.

Incertitudinile geopolitice post-electorale

Volatilitatea preferințelor geopolitice ale populației demonstrează cât de instabil este cursul european al țării, dar și cât de rezistentă este ideea euroasiatică. Paradoxal, dar în pofida beneficiilor zilnice de pe urma asistenței UE, mulți dintre moldoveni consideră că Moldova trebuie să adere la Uniunea Euroasiatică, care nu oferă nimic. În mare parte, aceasta se datorează suprapunerii imaginii Rusiei cu cea a Uniunii Euroasiatice. De aceea, de fiecare dată când forțele pro-ruse, în frunte cu Igor Dodon, sprijină regimul lui Putin, acestea avansează simultan ideea euroasiatică în țară.

Totodată, rezultatele sondajelor arată că vectorul european încă suferă din cauza asocierii cu guvernarea, dar și că opoziția pro-europeană nu a reușit încă să absoarbă tot electoratul anterior susținător al UE. Spre deosebire de aceasta, Socialiștii împreună cu celelalte formațiuni asociate cu Rusia înglobează în sine practic toți simpatizanții Uniunii Euroasiatice din țară. (Vezi Tabelul 3)

Tabel 3. Preferințele electorale și geopolitice ale cetățenilor, %

Sursa: IRI.org

În asemenea condiții, orientarea externă a țării după scrutinul din decembrie 2018 nu este deloc certă, într-o proporție și mai mare din cauza votului mixt (IPN, 12 Martie 2018). Forțele care promovează parcursul european se află în cea mai complicată situație, deoarece anume în rândul lor există deficit de consens și animozități profunde, cauzate de oligarhizarea puterii de către Democrați în frunte cu Vladimir Plahotniuc. Existența acestei rupturi ar putea să joace un rol crucial atât în cadrul scrutinului, cât și în perioada post-electorală în timpul formării viitoarei guvernări.

În loc de concluzii…

Atitudinea Președintelui Dodon față de UE se moderează și se îndepărtează de la pozițiile radicale anterioare. Atât cu scopul menținerii unei popularități înalte, dar și pentru a maximiza șansele electorale ale Socialiștilor, președintele țării nuanțează o abordare multivectorială vizavi de afacerile externe. 

Îmblânzirea retoricii lui Igor Dodon față de UE îmbină în sine critici punctuale vizavi de proiectul european și confruntarea cu Rusia, dar și aprecieri pozitive legate de beneficiile Acordului de Asociere sau a regimului liberalizat de vize.

Percepțiile geopolitice ale populației sunt volatile, iar integrarea europeană nu reușește nicidecum să se impună ca vector majoritar de orientare a țării. Spre deosebire de adepții Uniunii Euroasiatice, concentrați în jurul unui nucleu solid format de Socialiști și Igor Dodon, forțele asociate cu UE sunt dezbinate din cauza oligarhizării puterii politice de către Democrați.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.