Moldova și UE: un dialog încâlcit în probleme vechi și așteptări noi, OP-ED

Op-Ed
	UE va acorda banii doar dacă va simți că are suficientă acoperire cu rezultate concrete, pentru a modera acuzațiile că sprijină partidul de la guvernare într-un an electoral și în schimbul unor reforme parțiale...
Dionis Cenuşa

Implementarea reformelor inițiate anterior, satisfacerea cetățenilor cu rezultate palpabile și condiționarea strictă a asistenței europene, cumulează aspectele cheie ale Concluziilor Consiliului European, publicate pe 28 februarie 2018. Deși indică multiple neajunsuri și îngrijorări, tonalitatea critică care domină documentul este dozată, echilibrată cu câteva aprecieri pozitive, oarecum rezervate și inferioare ca număr. Guvernarea a preferat să scoată în evidență mesajele de încurajare cuprinse în Concluziile UE. Opoziția extra-parlamentară s-a concentrat pe spiritul critic al documentului, fiind catalogat de către Maia Sandu ca pe un „avertisment dur” adresat Partidului Democrat.

Evident, în document prevalează obiecțiile. Deși UE folosește un limbaj constructiv, aceasta nu evită să concretizeze punctele slabe ale reformelor țintite pe justiție, contracararea corupției, garantarea pluralismului mediatic, investigarea și penalizarea făptașilor crimelor bancare, sistemul electoral și finanțarea partidelor etc. Documentul face o cartografiere reușită a domeniilor critice și, ca niciodată până acum, este repetitiv în condiționarea oricărei asistențe, bugetare sau macrofinanciare, de progresul real al reformelor, în particular pe partea de implementare. La fel, UE ia apărare și promovează ferm un rol activ și incluziv pentru societatea civilă și participarea acesteia în procesul de luare a deciziilor. Combaterea sărăciei este specificată în mod expres ca unul din obiectivele pe care trebuie să le îndeplinească autoritățile moldovenești în timp ce realizează angajamentele față de UE.

Pe de altă parte, Bruxelles-ul trece în revistă câteva sectoare importante, unde au fost constatate rezultate pozitive. În primul rând, UE recunoaște performanțele înregistrate pentru stabilizarea macrofinanciară și financiară a țării, ceea ce a permis restabilirea credibilității în raport cu donatorii internaționali, referindu-se la relația cu FMI. UE însă evită să sugereze că ar fi vorba despre restabilirea încrederii Bruxelles-ului în Chișinău. Al doilea aspect valorat pozitiv constă în îndeplinirea criteriilor pentru menținerea regimului liberalizat de vize. Pe al treilea loc se plasează adoptarea legislației împotriva spălării banilor și selectarea conducerii instituțiilor anti-corupție (Autoritatea Națională Anticorupție). Chiar și cu aceste aprecieri, oficialii europeni au solicitat continuarea reformelor, combaterea „decisivă” a corupției, asigurarea unei justiții independente, îmbunătățirea atractivității mediului moldovenesc de afaceri etc.
 
La 2 ani distanță de la Concluziile UE din februarie 2016, care a fost prima reacție dură cu privire la Moldova, se constată că UE este mai aproape de Moldova, decât autoritățile moldovenești de Bruxelles. Cu alte cuvinte, instituțiile europene demonstrează că sunt mai bine familiarizate cu deficiențele structurale ale țării și capabile să formuleze poziții mai bine ancorate în realitățile locale. Totodată, în ciuda tradiționalelor angajamente față de îndeplinirea reformelor, guvernarea de la Chișinău eșuează să elimine suspiciunile UE vizavi de caracterul fragmentar, neterminat și volatil al agendei de reforme. Din aceste considerente, deși dialogul guvernanților moldoveni cu UE este activ și constructiv, recucerirea încrederii europenilor va dura în timp, va necesita reforme previzibile, măsurabile și durabile, dar și un interlocutor legitimizat în urma unor alegeri corecte și libere.

Problemele vechi și așteptările noi

Față de poziția dură exprimată în februarie 2016, când Partidul Democrat începea să devină epicentrul puterii politice în stat, critica exprimată de UE în 2018 s-a moderat ca urmare a anumitor, deși puține, evoluții pozitive (sectorul bancar, liberalizarea vizelor etc.). Datorită intrării depline în vigoare a Acordului de Asociere, în iulie 2016, și ca urmare a aprofundării relațiilor bilaterale, evaluările făcute de UE au devenit mai nuanțate și profunde, intrând în dedesubturi, anterior inaccesibile sau slab înțelese.

Compararea documentului publicat în 2016 cu cel lansat în 2018 arată că foarte multe probleme vechi au rămas nerezolvate, precum guvernarea defectuoasă, politizarea instituțiilor, corupția sistemică. Totodată, la un interval de doi ani, UE reamintește cât de semnificativă este imparțialitatea și independența justiției, pluralismul mediatic, mecanismul instituțiilor democratice, securitatea energetică etc. (Vezi Tabelul de mai jos)

Tabel. Compararea Concluziilor UE din februarie 2016 cu cele din februarie 2018

Consistența documentului din 2018 demonstrează că UE monitorizează mai eficient modul cum sunt implementate de facto reformele, inclusiv prin intermediul actorilor non-statali (societatea civilă) și a informației reflectate de presa independentă.

Așteptările curente ale europenilor față de autoritățile de la Chișinău s-au dublat comparativ cu 2016 și ating practic toate domeniile de funcționare a statului. Astfel, numărul de probleme nu descrește, iar presiunea asupra autorităților sporește. Acestea trebuie să producă schimbări de calitate, într-un ritm rapid și într-o criză, încă simțitoare, de credibilitate în relația cu UE.

Totodată, faptul că UE revine la problemele vechi definite în 2016 în concluziile din 2018, de cel puțin 17 ori, ilustrează, pe o de parte, limitări ale pârghiilor disponibile la Bruxelles, destinate promovării reformelor reale. Pe de altă parte, acest lucru elucidează un grad înalt de rezistență a actualului sistem față de schimbările nedorite. Prin urmare, condiționalitatea strictă folosită de UE pentru asistența bugetară (programe) și macrofinanciară urmează încă să-și probeze eficacitatea, având în vedere capacitatea de auto-generare și adaptabilitate a sistemului politic.

Semnale despre asistența macrofinanciară

Concluziile UE din 2018 transmit mesaje confuze vizavi de asistența macrofinanciară. Menționată de două ori, condiționalitatea strictă va juca un rol determinant în acordarea oricărei asistențe europene. Doar dacă condițiile sunt îndeplinite satisfăcător, UE poate activa acordarea sprijinului financiar.

Pentru a recepționa prima tranșă din asistența de 100 mln EUR, autoritățile moldovenești trebuie să îndeplinească condițiile sectoriale (IPN, 12 Februarie 2018), care sunt clar specificate în Memorandumul de înțelegere din 2017, și „să respecte precondițiile politice”.

Există câteva semnale ce validează supoziția că UE ar putea transfera prima tranșă a asistenței macro-financiare în viitorul apropiat, deși mai târziu decât se prognoza inițial – până în iulie 2018.

Primo, deși sunt descrise o serie de reforme problematice, Concluziile UE nu fac nici cea mai mică aluzie că se examinează posibilitatea blocării primei tranșe. Din contra, sunt toate indiciile că UE cere avansarea reformelor din cele 10 sectoare vizate în prima tranșă (implementarea legii privind combaterea spălării banilor, îmbunătățirea mediului de afaceri, consolidarea instituțiilor anti-corupție etc.).

Secundo, documentul face referință la monitorizarea alegerilor și a modului cum va fi implementat sistemul mixt de votare. Așadar, UE nu cere sub nicio formă revenirea la votul proporțional în schimbul primei tranșe din asistența macrofinanciară. Este însă cert că alte tranșe vor depinde de modul cum va fi aplicat votul mixt în practică.

Decizia finală privind evaluarea condițiilor pentru acordarea asistenței ar fi putea fi prezentată în contextul Consiliului de Asociere UE-Moldova, preconizat pentru luna aprilie. Până atunci, rapoartele de evaluare pregătite de instituțiile europene trebuie să fie finalizate și aprobate în mod obligatoriu pozitiv.

În loc de concluzie...

Uniunea Europeană nu este nici pe departe satisfăcută de mersul majorității reformelor, pe care Chișinăul și le-a asumat semnând Acordul de Asociere. Din aceste motive, în 2018, Bruxelles-ul este nevoit să revină la probleme vechi, semnalate încă în 2016.

Concluziile UE scanează în mod echilibrat zonele nevralgice ale reformelor, dar folosește un ton critic vizavi de calitatea reformelor, multe dintre care sunt de abia inițiate și încă departe de a produce efecte. Accentul pus pe importanța societății civile și mass-media confirmă argumentul că UE mizează pe actorii non-statali, a căror legitimitate o depășește pe cea a guvernării, pentru a accelera reformelor și a investi în instituții democratice.

Acordarea primei tranșe pare să fie posibilă în viitorul apropiat, chiar și în pofida neplăcutului vot mixt, care ar putea deveni un obstacol pentru viitoarele tranșe. O decizie favorabilă nu este încă garantată, dar depinde de acțiunile guvernării de până în aprilie. UE va acorda banii doar dacă va simți că are suficientă acoperire cu rezultate concrete, pentru a modera acuzațiile că sprijină partidul de la guvernare într-un an electoral și în schimbul unor reforme parțiale.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.