Moldova în 2015: Un an decisiv pentru viitorul ţării

Comentariu CEPS^*
de Erwan Fouéré**

publicat original la 8 ianuarie 2015

La felul în care se face politică în Moldova, o lună de zile nu este foarte mult. Însă, în săptămânile care au trecut de la alegerile parlamentare din 30 noiembrie, s-a pierdut timp preţios pentru o ţară care nu-şi poate permite să irosească zilele şi săptămâni fără o guvernare nouă. Negocierile obositoare în vederea formării noului guvern par să fie afectate de aceeaşi meteahnă care a caracterizat fosta guvernare de coaliţie – rivalităţi interne, determinate mai degrabă de dispute personale decât de chestiuni serioase din domeniul politicilor.

În timp ce liderii politici se codesc, problemele economice ale ţării cer cu stringenţă atenţie.

În acelaţi timp, ţara se vede prinsă într-o luptă mult mai amplă, geopolitică, între Rusia şi UE. Această luptă se manifestă în diferite domenii, nu în ultimul rând în cadrul negocierilor pentru soluţionarea conflictului transnistrean, care de altfel nu duc nicăieri, anul trecut având loc doar două din cele cinci runde de negocieri programate în formatului „5+2”. Influenţa Rusiei de asemenea se face simţită în regiunea autonomă Găgăuzia, unde aceasta a susţinut deschis aspiraţiile pro-ruse şi cele legate de Uniunea Euroasiatică.

Astfel, un vacuum de guvernare în Moldova doar va spori atmosfera de incertitudine şi lipsă de securitate în privinţa viitorului ţării.

Formarea coaliţiei

Partidele pro-europene care au făcut parte din fosta coaliţie de guvernare (PLDM, PD şi PL) au revenit după alegerile din noiembrie cu o majoritate foarte modestă, obţinând doar puţin peste 45% din voturi, ceea ce le-a oferit un număr total de 54 din cele 101 mandate în Parlament. Partidele şi-au anunţat intenţia de a forma noul guvern. Pe de altă parte, Partidul Comuniştilor, condus de liderul său neschimbat Vladimir Voronin, şi partidul pro-rus Radical de Stânga (PSRM – n.n.), au obţinut împreună aproape 40% din voturi, ceea ce le-a oferit 44 de mandate. E adevărat că acestea nu constituie o forţă de opoziţie unită, cu un Voronin care, pentru o bună parte a aflării sale la guvernare, a urmat un parcurs independent de Moscova. Dar dat fiind faptul că ţara este puternic divizată de către diferitele partide politice ce oferă opţiuni extrem de diferite pentru viitorul ţării, oricare va fi noua coaliţie de guvernare, aceasta va avea nevoie de tot timpul şi resursele pe care le va avea la dispoziţie pentru a convinge electoratul că are nu numai capacitate, dar şi voinţă pentru a duce la bun sfârşit reformele de care ţara are mare nevoie.

În pofida încercărilor grosolane ale Rusiei de a intimida coaliţia precedentă prin embargourile aplicate în 2013 vinului moldovenesc şi altor produse, Guvernul de la Chişinău a rămas neclintit în determinarea sa de a-şi urma aspiraţiile europene, semnând Acordul de Asociere şi ALSAC. A fost eliminat şi regimul de vize pentru călătoriile în UE în urma implementării cu succes a reformelor necesare. Aceste beneficii tangibile pentru cetăţenii Republicii Moldova au constituit o demonstraţie clară a avantajelor urmării visului european. Totodată, Europa a promis asistenţa sa atât de necesară ţării în vederea atingerii unor rezultate mai mari în combaterea corupţiei, precum şi pentru promovarea altor reforme vitale pentru viitorul ţării.

Această dinamică pozitivă înregistrată anul trecut trebuie valorificată la maxim de către noul guvern. Dar cu cât mai mult se tărăgănează obţinerea înţelegerii între partidele politice asupra coaliţiei noi de guvernare, cu atât mai multă apă va curge la moara Rusiei, care va face orice pentru a împiedica Moldova să-şi urmeze aspirațiile de integrare europeană.

Astfel, odată formată, noua coaliţie de guvernare nu va avea timp de pierdut. Sunt două priorităţi care ar trebui să se distingă în mod special în programul de guvernare.

Reformele interne

Întâi de toate, noul guvern va trebui să stabilească un program clar şi ambiţios de reforme interne de eradicare deplină şi amplă a cumătrismului endemic şi a corupţiei, care au sufocat dezvoltarea economică şi au descurajat investiţiile străine atât de necesare. Acordul de Asociere semnat cu UE stipulează foarte clar toate cerinţele necesare. Prima prioritate va fi de a implementa reforma judiciară şi a stabili mecanisme efective pentru combaterea corupţiei. Consiliul de Asociere UE-Moldova, creat în baza Acordului de Asociere şi programat să se întrunească în câteva săptămâni, va fi o ocazie pentru reiterarea priorităţilor de bază, precum şi pentru confirmarea suportului financiar şi tehnic din partea UE în diverse domenii, în vederea asigurării implementării efective a reformelor adoptate.

Soluționarea problemei transnistrene

În cel de-al doilea rând, noul guvern trebuie să conceapă o viziune clară privind soluţionarea conflictului îndelungat cu Transnistria. De prea mult timp, guvernul întârzie să formuleze o strategie comprehensivă în vederea unei soluţii definitive. Toţi participanţii la procesul de negocieri s-au declarat de acord în privința a ceea ce ar trebui să constituie scopul final: incorporarea Transnistriei cu un statut special în integritatea teritorială a R. Moldova. Rusia cu siguranță are o viziune proprie despre cum ar trebui să fie acest „statut special”. Această viziune a fost formulată în aşa-numitul Memorandum Kozak, prezentat în 2003, prin care s-a propus federalizarea Republicii Moldova, oferindu-i Rusiei influenţă excesivă şi permiţându-i menţinerea prezenţei militare până în 2020. Planul a fost respins de către Premierul (Președintele – n.n.) de atunci Voronin, care a subliniat că aceasta ar încălca statutul de neutralitate al Moldovei stabilit de Constituţie. Cu toate acestea, Rusia continuă să scoată din sertar opțiunea Kozak cu orice ocazie, chiar dacă știe foarte bine că federalizarea în sensul propus de aceasta, fie în contextul Ucrainei sau Moldovei, este ca și cum ai flutura o pânză roşie în fața unui taur, întrucât aceasta va duce la un control excesiv din partea Rusiei şi la subminarea suveranităţii ambelor ţări.

Există şi alte opţiuni constituţionale care ar putea contribui la obţinerea unei soluții finale și care ar respecta totodată statutul neutru al Moldovei şi evita federalizarea. Preşedenţia irlandeză a OSCE, care a prezidat negocierile formatului „5+2” pe parcursul anului 2012, a prezentat un document-cadru intitulat „Food for Thought” („Subiect pentru meditație”), care a propus o foaie de parcurs în vederea unui aranjament final. Documentul a fost inspirat din procesul de pacificare din Irlanda de Nord, unde a fost aplicată o procedură similară, bazată pe principiul „nimic nu e convenit până când totul nu e convenit” și care a jucat un rol important la realizarea Acordului de pace din Vinerea Mare din 1998. Documentul prezentat de către Preşedenţia irlandeză rămâne pe masa negocierilor pentru participanţii formatului „5+2”. E timpul să fie reexaminat.

Dacă e să judecăm după ce a arătat anul 2014, Rusia nu va fi dispusă să permită avansarea procesului de soluționare a conflictului transnistrean. Totuși, dat fiind faptul că economia Rusiei se confruntă cu un continuu declin, Transnistria îi oferă președintelui Putin oportunitatea să apară constructiv fără a i se știrbi din reputație. Va fi un câştig fără nici o pierdere. Nu va exista pericolul de aderare la NATO, deoarece conducerea Moldovei şi-a exprimat în repetate rânduri dorinţa de a menţine statutul de neutralitate. Ar fi o oportunitate de a arăta că exercitarea influenţei de către Rusiea nu înseamnă neapărat să dictezi ţărilor vecine, doar că promovezi un dialog şi o cooperare constructivă.

Un alt motiv care solicită realizarea progreselor pe agenda transnistreană este legată de ALSAC. Cu toate că actuala conducere a Transnistriei a refuzat să fie parte la acest acord, regiunea continuă să beneficieze de un regim preferenţial autonom de comerţ cu UE, care absoarbe aproape 70% din produsele transnistrene. Acest regim va expira la 1 ianuarie 2016. Deci, Moldova mai are un an de zile pentru a convinge Transnistria că este în interesul său să accepte ALSAC. Altminteri, produsele transnistrene vor fi în mod automat obiectul unor tarife restrictive, ceea ce va complica și mai mult eforturile de soluționare durabilă a situaţiei.

Concluzie

Așadar, odată creat, noul guvern al Moldovei va avea de înfruntat un an plin de provocări, dar, dacă e să judecăm după tot ce s-a realizat anul trecut în pofida tuturor greutăților, misiunea este realizabilă. Totuși, acest lucru e posibil numai dacă un guvern se instituie fără întârziere. Dacă va promova o politică orientată pe atingerea consensului la scara întregii ţări, cu includerea reprezentanţilor societăţii civile şi a mediului de afaceri, inclusiv de pe teritoriul Transnistriei, noul guvern va putea avansa pe o bază solidă.