După toate semnele, luna august este una formatoare de soartă pentru ceea ce numim astăzi „Statul Republica Moldova”, pentru că se pare că anume în luna august de pe parcursul istoriei contemporane i s-au întâmplat unele dintre cele mai benefice, dar și dintre cele mai tragice evenimente. Pe 23 august 1939 a fost semnat unul dintre cele mai odioase acte in istoria contemporană a omenirii – Pactul Ribbentrop-Molotov și care a avut un impact nefast și asupra acestui teritoriu și a acestei societăți. Pe 2 august 1940 a avut loc crearea fostei Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, care poate fi considerată cea de a doua manifestare a efectelor Pactului Ribbentrop-Molotov. În perioada 23-24 august 1944 a avut loc Operațiunea Iași-Chișinău, care a reeditat, pentru a treia oară, efectele Pactului, iar între 19-21 august 1991 a avut loc Puciul de la Moscova, care a legitimat, de fapt, disoluția URSS și a delegitimat definitiv aflarea RSSM în cadrul acelui ultim imperiu în Europa contemporană. Și pe 27 august 1991, acum 33 de ani, Parlamentul moldovenesc, dar și poporul adunat în Piața Marii Adunări Naționale au proclamat Independența noului stat Republica Moldova. Despre motivele și efectele Pactului Ribbentrop-Molotov, dar și despre cât de rezistentă în timp poate fi Independența Republicii Moldova, inclusiv în fața amenințărilor și pericolelor generate de acel pact – au discutat participanții la dezbaterea publică „Moldova de la Pactul Ribbentrop-Molotov la Independență”, organizată de Agenția de presă IPN.
Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a declarat că sfera de influență este un teritoriu aflat în afara granițelor unui stat asupra căruia se exercită influență culturală, economică, militară sau politică. „Respectiv, delimitarea sferelor de influență înseamnă încheierea înțelegerilor, acordurilor între state. de exemplu cum a fost între Germania nazistă și Uniunea Sovietică bolșevică. Germania tindea spre extinderea spațiului vital, iar Uniunea Sovietică tindea spre ceea ce era scris în imnul Cominternului – constituirea Uniunii Sovietice globale prin intermediul acestui Comintern”, explică expertul.
Potrivit lui, independența unei țări sau a unui guvern reprezintă capacitatea acestuia să-și manifeste suveranitatea politică, în contrast cu situația în care autoritatea sa este redusă de puterea suzerană sau de puterea colonială. „Independența este în principiu de natură politică și aici trebuie să menționăm că în cadrul Uniunii Sovietice, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească formal era republică suverană într-un stat hipercentralizat, dar de fapt nu avea nici suveranitate și nici vorbă despre independență”, a mai spus Igor Boțan.
Doctorul în istorie Ion Valer Xenofontov, conferențiar universitar, a declarat că Pactul Ribbentrop-Molotov și Protocolul adițional secret este o consecință a frustrărilor generate de Primul Război Mondial. Pe de o parte, Germania a fost frustrată că a ieșit din acest război cu aspirațiile eșuate iar Conferința de Pace de la Paris, care practic a izolat-o și i-a indus un sistem umilitor, din perspectiva Germaniei – trebuia să plătească contribuții de război, nu trebuia să aibă armată etc. „Pe de altă parte, statul bolșevic, Uniunea Sovietică, la fel era frustrată pentru că foarte dificil a fost recunoscută de către Occident. Occidentul stătea în espectativă să vadă derularea evenimentelor. Or, pe ruinele Imperiului Rus se desfășura un război civil cu fragmentări sociale și parcă Occidentul aștepta să vadă de partea cui va balansa acest context – de partea bolșevicilor sau de partea albgardiștilor”, susține conferențiarul.
Ion Valer Xenofontov a menționat că cea mai cunoscută denumire în istoriografie este „Pactul Ribbentrop-Molotov”. Acest act poartă numele miniștrilor de externe, al Germaniei hitleriste și al Uniunii Sovietice staliniste. Dar este cunoscut și sub denumirea „Pactul Stalin-Hitler”. Protocolul secret avea nouă articole, era încheiat pentru o perioada de 10 ani și urma să fie reîncheiat la 5 ani, dacă nu existau litigii între marile puteri. În esență, documentul prevedea că niciun stat dintre cele semnatare să nu se atace, ceea ce respecta standardul internațional.
„Altceva era cu Protocolul adițional secret, cel care nu a fost pus în uz public internațional. Uniunea Sovietică l-a negat cu vehemență. În istoriografie este numit cel mai secret document al secolului al XX-lea. Prevedea 4 articole, iar în preambul se vorbește că este o continuare a Pactului. Deci, prevedea împărțirea Europei între Germania Fascistă și Uniunea Sovietică stalinistă, de la Marea Baltică, până la Marea Neagră. Esența acestui Protocol adițional secret era reîmpărțirea lumii, reconfigurarea geopolitică a Europei, schimbarea sistemului de securitate constituit după Primul Război Mondial și volens nolens asta deschidea cutia pandorei spre declanșarea celei de-a doua conflagrații mondiale”, a precizat doctorul în istorie.
Doctorul în științe politice din Germania, Anneli Ute Gabanyi, cercetător principal la Institutul de cercetare al Radio Europa Liberă din München și la Institutul de studii internaționale și de securitate din Berlin, a declarat că ceea ce frapează cel mai mult și ceea ce a surprins și populațiile din Uniunea Sovietică și din Germania a fost faptul că dușmanii cei mai aprigi, din punct de vedere ideologic, au semnat un pact de neagresiune. Or, Hitler întotdeauna se referea la bolșevism ca fiin inamicul cel mai oribil al Germaniei, iar bineînțeles, în Uniunea Sovietică – fascismul, hitlerismul, de asemenea, era atacat în presă, fiind cel important dușman.
„Acest lucru s-a schimbat aproape peste noapte cu semnarea acestui pact. De ce? Uniunea Sovietică, de fapt, sperase că, Anglia mai ales, dar și Franța, să atace sau măcar să se implice în combaterea Germaniei hitleriste și să oprească marșul acesteia către Est, printr-un conflict occidental. Acest lucru nu s-a adeverit, ci dimpotrivă. În 1938, când Occidentul practic a sacrificat Cehoslovacia, a semnalat prin aceasta Uniunii Sovietice că el susține și spune că se teme mai puțin de Germina hitleristă, decât de Rusia”, explică Anneli Ute Gabanyi, autor de studii de istorie recentă și de studii de securitate privind România și Republica Moldova.
Potrivit politologului german, pe de altă parte, prin serviciile secrete, sovieticii știau că Germania pregătește atacul asupra Franței, care de altfel s-a dovedit a fi victorios. Astfel, cele două state, Marea Britanie și Franța, care se angajau să garanteze securitatea Poloniei, practic nu mai erau practic credibile în această postură. Și atunci, sovieticii și-au schimbat părerea peste noapte, pentru a câștiga timp. „Văzând că Germania vrea să atace Polonia, și Uniunea Sovietică avea interese să ocupe o parte a Poloniei, aceasta și-a schimbat politica peste noapte. A schimbat ministrul de externe și Molotov era cunoscut ca un filogerman... Așa văd eu această configurație care era surprinzătoare pentru toată lumea, dar erau interese care în momentul acela păreau a fi identice”, a mai spus Anneli Ute Gabanyi.
Dezbaterea publică la tema „Moldova de la Pactul Ribbentrop-Molotov la Independență” este a 41-a ediție de dezbateri din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.