Republica Moldova a ajuns la al 22-lea an de independenţă. Agenţia IPN şi-a propus să reflecte în mai multe materiale care au fost reuşitele şi nereuşitele în dezvoltarea ţării. Reprezentanţi ai guvernării actuale, experţi, foşti şi actuali politicieni îşi expun viziunea privind paşii făcuţi de Moldova de la 27 august 1991 şi până acum.
--
Materialul nr. 17 din ciclul IPN „Moldova-22. Paşi înainte şi paşi înapoi”, cu ocazia Zilei Independenţei
Diferendul transnistrean are 21 de ani şi în toată această perioadă autorităţile Republicii Moldova nu au promovat o strategie naţională de reîntregire a ţării. Expertul în problematică transnistreană Oazu Nantoi consideră că, atât timp cât la conducere nu sunt persoane cu potenţial să rezolve diferendul, acesta va rămâne în situaţia de acum. Viceprim-ministrul pentru reintegrare în perioada 2009-2010, Victor Osipov, a remarcat că o problemă atât de complexă cere o abordare strategică sau, cu alte cuvinte, se cere o strategie naţională. Actualul vicepremier pentru reintegrare, Eugen Carpov, a declarat, în cadrul unui interviu pentru IPN, că autorităţile de la Chişinău vor insista în continuare pe retragerea militarilor şi armamentului rus din raioanele de est ale Republicii Moldova, iar misiunea de pacificare să fie transformată din militară în una civilă.
Oazu Nantoi susţine că, atunci când vorbim despre fenomenul cunoscut sub denumirea de conflict transnistrean este vorba, în primul rând, de un conflict între proiectul de edificare a statalităţii Republicii Moldova şi interesele geopolitice ale Federaţiei Ruse. Conflictul transnistrean nu este un conflict intern, nu este un conflict între populaţia de pe malul stâng şi malul drept, ci este un conflict geopolitic, conştient declanşat, provocat pe timpurile când se dădea lupta pentru păstrarea URSS şi, spre regret, rămâne îngheţat până în prezent. Expertul remarcă două motive: primul – slăbiciunea democraţiei moldoveneşti, coruperea şi iresponsabilitatea clasei politice din Moldova, şi doi – interesele celora care fac contrabandă prin intermediul regiunii necontrolate şi o parte din banii obţinuţi în atare mod sunt folosiţi pentru coruperea factorilor de decizie.
Victor Osipov spune că evoluţia conflictului este complexă, are diverse etape din punctul de vedere al relaţiilor internaţionale, la nivel de stat şi al mandatelor pentru reglementarea acestui conflict. La fiecare etapă au existat diferite de negocieri şi propuneri de soluţionare, tot felul de planuri. Au fost evoluţii oscilante în relaţiile propriu-zise dintre Chişinău şi Tiraspol. Trebuie urmărit şi cum s-a schimbat între timp viaţa oamenilor simpli, a populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului. Sunt mai multe paliere, mai multe dimensiuni, prin prisma cărora pot şi trebuie să fie analizate evoluţiile conflictului în aceşti 21 de ani. Victor Osipov spune că putem trage concluzii urmărind de unde am pornit şi unde am ajuns. În 2011 au fost relansate negocierile oficiale, întrerupte în 2006, însă chestiunea politică încă nu este discutată, în special Rusia şi partea transnistreană considerând că nu există premize pentru aceasta. Suntem cu procesul cam pe loc, dar într-o lume care s-a schimbat foarte mult în ultimele două decenii, cu procese integraţioniste paneuropene, şi mai nou – cele euroasiatice, spre care tind cei din stânga Nistrului.
Iniţiative eşuate
Victor Osipov subliniază faptul că mai multe proiecte au fost propuse pentru reglementarea conflictului de pe Nistru, dar fără de succes, pentru că nu a existat un consens. Proiectele de soluţionare au apărut preponderent în afara procesului de negocieri. Au fost şi tentative de a găsi o soluţie aici, de a se scrie în comun o nouă Constituţie, însă şi acestea au rămas fără finalitate. Deocamdată obiectivele urmărite de Chişinău şi Tiraspol sunt diferite. Este foarte greu să găseşti soluţii acceptabile pentru ambele părţi, în timp ce fiecare are soluţiile sale. La Chişinău calea de dezvoltare este integrarea europeană, iar Tiraspolul are o alta alegere, euroasiatică.
Dacă ar continua şirul explicaţiilor de ce nu au fost găsite soluţii, Victor Osipov spune că principala cauză ar putea fi aceea că autorităţile de la Chişinău, în toate mandatele, nu au fost suficient de consecvente. Republica Moldova nu a avut îndeajuns resurse, de diferit ordin: financiar, energetic, economic, dar şi intelectual, şi administrativ. Chiar şi lupta ideologică este acerbă în această confruntare, e o competiţie pentru minţile oamenilor. Fostul vicepremier subliniază că, dincolo de astea, sunt o sumedenie de alte interese, există persoane care au făcut foarte bine contrabandă şi bani, au beneficiat de faptul că nu există control constituţional asupra malului stâng al Nistrului. În tot acest răstimp s-a încercat soluţionarea diferendului ba într-un fel, ba invers, ba cu binişorul, ba cu presiuni, într-un fel oarecum diletant şi inconsecvent, fără a avea un plan care să cuprindă toate domeniile. Este necesară o strategie şi un plan complex de rezolvare a acestui conflict, în baza cărora să se aloce şi resurse.
Vicepremierul pentru reintegrare, Eugen Carpov, a comunicat că pe termen scurt autorităţile de la Chişinău îşi propun să promoveze necesitatea începerii negocierilor asupra aspectelor instituţionale, politice şi de securitate ale reglementării conflictului transnistrean. În acest sens se mizează pe sprijinul tuturor partenerilor internaţionali care ar putea da un imbold acestui proces. Este necesar a continua procesul de consolidare a încrederii între maluri, detensionarea situaţiei în Zona de Securitate. Vor fi sprijinite acţiunile orientate spre asigurarea respectării drepturilor omului în regiunea transnistreană şi se vor depune eforturi pentru eliminarea barierelor în calea liberei circulaţii a persoanelor şi mărfurilor. Totodată va continua promovarea obiectivului ce ţine de retragerea forţelor militare străine de pe teritoriul ţării în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, angajamentele asumate de Federaţia Rusă şi principiile internaţionale, precum şi transformarea actualei operaţiuni de menţinere a păcii într-o misiune civilă multinaţională, sub mandat internaţional.
Paşi înainte şi înapoi
Oazu Nantoi afirmă că paşi înainte din voinţa celor de la Chişinău nu s-au făcut, s-au făcut mai multe lucruri graţie faptului că s-a implicat UE, prin Misiunea UE de asistenţă la frontieră. Agenţii economici din stânga Nistrului s-au la Chişinău. Acum aceştia profită de regimul cu UE şi exportă mai multe bunuri pe piaţa europeană decât cei de pe malul drept. Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător cu UE tot este o provocare pozitivă pentru agenţii economici din regiune şi, dacă Rusia nu se va opune, atunci ceea ce numim „Transnistria”, împreună cu malul drept, va deveni parte a pieţei UE şi se vor crea condiţii pentru erodarea paşnică a regimului menţinut în regiune.
Victor Osipov crede că paşii înainte în rezolvarea acestui conflict au reprezentat căutarea soluţiilor, negocierile şi anumite realizări în beneficiul populaţiei din zonă. Dar au urmat paşii înapoi, sub formă de eşecuri ale proiectelor, incidentele în Zona de Securitate, inconsecvenţă a autorităţilor de la Chişinău şi acţiuni destabilizatoare ale administraţiei de la Tiraspol, inclusiv blocarea proiectelor de dezvoltare în comunităţile locale din raioanele de est. Dar se înţelege că potenţialul de conflict poate fi şi este utilizat pentru a crea probleme în procesul de negocieri, pentru a mai tăia din entuziasmul celor care doresc să rezolve acest conflict.
Poate fi considerat un pas înapoi anul 2006, când negocierile au fost întrerupte complet, iar începând cu 2009 s-au făcut paşi înainte: s-au reluat reuniunile în format 5+2, comunicarea între Chişinău şi Tiraspol, iar din 2011 şi negocierile oficiale pentru soluţionarea conflictului. Alt aspect important sunt măsurile de consolidare a încrederii, grupurile comune formate pe sectoare din specialişti de la Tiraspol şi Chişinău, care caută soluţii pentru populaţie în diferite domenii. Aici au un rol important partenerii de dezvoltare.
Unul din obiectivele binecunoscute ale autorităţilor constituţionale este de a asigura deplasarea liberă a cetăţenilor de pe ambele maluri ale râului Nistru în Zona de Securitate, dar şi înlocuirea misiunii de pacificare formată din militari cu una civilă, sub mandat internaţional. Victor Osipov crede că ar fi un pas enorm, o dovadă de succes pentru toţi cei implicaţi, dar şi o atmosferă nouă de libertate pentru oamenii din regiune.
Eugen Carpov constată că ultimii ani au cunoscut o evoluţie semnificativă în procesul de reglementare transnistreană. Important este că în această scurtă perioadă s-a reuşit realizarea mai multor iniţiative, printre care cea mai importantă a fost restabilirea dialogului. Guvernul Republicii Moldova, deja al treilea an consecutiv, sprijină proiectele de infrastructură din Zona de Securitate, care vin să îmbunătăţească condiţiile de trai pentru cei care au avut de suferit de pe urma conflictului. De asemenea, a sporit interesul şi implicarea partenerilor internaţionali în procesul de reintegrare a ţării. Cu sprijinul acestora sunt implementate o serie de proiecte privind consolidarea încrederii. Vorbim despre proiecte de dezvoltare socială, economică şi a infrastructurii, proiecte care sprijină depăşirea stereotipurilor şi favorizează dialogul şi schimbul de informaţii între diferite grupuri de pe ambele maluri ale Nistrului, contribuie la dezvoltarea unei societăţi civile deschise pe malul stâng, etc.
La capitolul „paşi înapoi”, vicepremierul spune că putem trece restanţele procesului de negocieri – stagnarea dialogului pe chestiunea viitorului statut al regiunii transnistrene în componenţa Republicii Moldova. La momentul dat, discuţiile sunt concentrate pe soluţionarea unor probleme înguste, fără un impact semnificativ asupra procesului per ansamblu.
Reglementarea conflictului
Conflictul transnistrean poate şi trebuie rezolvat prin mijloace exclusiv paşnice şi fără a recurge la acţiuni unilaterale, doar prin dialog şi negocieri, susţine Eugen Carpov. Instrumentul principal în acest sens rămâne formatul 5+2”, în care Republica Moldova, cu sprijinul celorlalţi participanţi, urmează să stabilească viitorul statut al regiunii transnistrene în cadrul statului reintegrat. Autorităţile constituţionale rămân ferme în constituirea acelei punţi de încredere între maluri, doresc să apropie populaţia şi să intensifice contactele interumane. Populaţia Republicii Moldova, indiferent pe ce mal al Nistrului locuieşte, îşi doreşte condiţii de viaţă mai bune, securitate şi stabilitate, iar aceste deziderate pot fi atinse exclusiv pe calea dialogului şi doar în interesul cetăţeanului.
Oazu Nantoi e de părere că, atât timp cât în Moldova nu se va cristaliza acel potenţial intelectual şi politic capabil să genereze şi să implementeze un plan de acţiuni concret de rezolvare a conflictului, diferendul nu va fi reglementat. Înainte de a vorbi despre geopolitică şi planuri de acţiuni, trebuie să asigurăm întocmai respectarea acelui documentului semnat în 1992, care prevede că oamenii pot să comunice liber, fără ca cei din stânga Nistrului să fie ţinuţi sub control de KGB, fără aşa-zise organizaţii neguvernamentale create de KGB, dar să fie liberi, pentru ca toată lumea să-şi dea seama că este un conflict artificial impus din exterior. Şi această comunicare liberă este condiţia-cheie pentru erodarea paşnică, dar ireversibilă a regimului din stânga Nistrului.
Oazu Nantoi consideră că, dacă în Chişinău se va forma o guvernare cu suficientă voinţă politică şi competenţe, se va putea vorbi şi despre rezolvarea diferendului. Atât timp cât în Parlament avem 101 deputaţi, dintre care doar 2-3 înţeleg ce înseamnă conflict, fără să propună ceva constructiv, degeaba ne lamentăm că nu avem ţara întregită – a încheiat expertul.
Victor Osipov spune că acum beneficiem de un sprijin consistent al partenerilor de dezvoltare. Din 2010 e prevăzut ca 15% din asistenţa financiară externă să fie alocată pentru beneficiul locuitorilor din stânga şi din dreapta Nistrului, pentru obiective care ar întări încrederea între cele două maluri şi ar susţine reintegrarea ţării. Tot începând cu 2010 am convenit cu UE asupra unei abordări constructive privind conflictul: soluţionarea lui urmează să fie un obiectiv comun şi nicidecum o barieră în calea integrării europene a Republicii Moldova.
Atitudinea negativă faţă de integrarea europeană din partea administraţiei de la Tiraspol mai degrabă este una speculativă, afişată pentru a îndreptăţi asistenţa externă fără de care regiunea ar falimenta rapid. Dar ea marchează o nouă linie de divergenţe şi ne putem aştepta la diverse manifestări în preajma Summitului de la Vilnius. În acest sens, Victor Osipov consideră corectă deschiderea cu care autorităţile de la Chişinău poartă negocierile cu UE, oferind acces la informaţie şi celor de la Tiraspol. Poate că ar trebui să se propage şi mai mult beneficiile integrării, să se explice şi mai bine. El crede că aceasta va preveni apariţia unor tensiuni. Iar problema transnistreană, cum s-a mai spus, nu va putea împiedica procesul de integrare în UE a Republicii Moldova. Victor Osipov menţionează cazurile altor ţări, în care există orientări secesioniste, diferite mişcări, au fost conflicte, însă s-au găsit soluţii. Noi trebuie să avem răbdare, să alocăm resurse pentru acest proces şi să ne ocupăm de rezolvarea altor probleme interne, corupţia, calitatea joasă a administrării de stat, inechitatea socială, care aduc Republicii Moldova prejudicii la fel de mari ca şi conflictul transnistrean.
Anul 2013 este un an important pentru Republica Moldova, deoarece se aşteaptă ca la 26 noiembrie, la Vilnius, în cadrul Summitului Parteneriatului Estic, să fie parafat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Vicepremierul pentru reintegrare, Eugen Carpov, spune că anul este important şi pentru procesul de reglementare transnistreană şi speră că cei de la Tiraspol vor înţelege importanţa Acordului de Asociere cu UE pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova, indiferent pe care mal al Nistrului se află.
Mariana Galben, IPN
august 2013