„Marea Teroare” a fost pusă la cale de Stalin, inclusiv, pentru a-și elimina oponenții și persoanele care aveau prestigiu și autoritate în societate și puteau pune la îndoială politica dictatorului. Opinia aparține istoricului Mihai Țurcanu și a fost expusă în cadrul dezbaterii publice la tema „Represiunea stalinistă în RASSM și memoria victimelor regimului totalitar-comunist”, organizată de Agenția de presă IPN. Potrivit istoricului, sovieticii tratau oamenii ca o masă amorfă ce se poate modifica în funcție de condițiile în care este pusă.
Potrivit istoricului, „Marea Teroare”, comandată de Stalin, a avut loc în perioada 1936-1938, iar victime ale politicii barbare au fost peste 1,2 milioane de oameni. Potrivit istoricului Mihai Țurcanu, unul dintre scopurile „Marii Terori” a fost curățarea aparatului de stat de toate persoanele incapabile să execute docil toate ordinele lui Stalin.
„Operațiunea antichiaburească, o altă parte componentă a „Marii Terori”, a fost o reiterare a represiunii țăranilor deja supuși represiunilor în anii colectivizării forțate și în anii Holodomorului, când au fost deportate mii de familii din RASSM. Articolul 58 de Codul Penal al URSS definea activitatea contrarevoluționară ca o crimă și aceasta era o noțiune foarte generală. Absolut orice putea fi încadrat de autoritățile sovietice la capitolul activitate contrarevoluționară, inclusiv, întârzierea la muncă. Întârzierea la muncă, în perioada lui Stalin, putea rezulta printr-un proces cu deportare și gulag”, a spus istoricul Mihai Țurcanu.
Victimele „Marii Terori” erau împușcate sau trimise în lagăre, în urma unor procese sumare. În cazul în care nu existau dovezi, persoanei îi erau aduse acuzații false, pe care era nevoită să le accepte în timpul unui interogatoriu bazat pe tortură.
„Stalin făcea asta pentru a fundamenta transformările socio-economice ale societății sovietice, trecerea la modelul colectivist de economie. Pentru asta el avea nevoie de o armată obedientă de sclavi. Prin „Marea Teroare” Stalin i-a eliminat pe bolșevicii din prima generație care se bucurau de prestigiu și autoritate și care ar fi putut, eventual, să pună la îndoială deciziile sau politicile pe care el dorea să le implementeze. Locurile lor erau pregătite pentru a fi ocupate de elitele mai tinere, educate și crescute în spirit stalinist care nu puneau la îndoială deciziile lui Stalin”, a mai spus Mihai Țurcanu.
Potrivit istoricului, prin intermediul acestei campanii politice brutale inițiate de dictatorul Stalin s-a dorit ascensiunea unei elite politice obediente și docile.
„Felul cum au fost crescute, educate atât de multe generații nu are cum să nu aibă efecte pentru generațiile următoare. Aceste lucruri se văd acum în relațiile dintre ucraineni și ruși, tot ce s-a întâmplat în anii 30 cu ucrainenii, toate suferințele pe care le-au trăit ei se resimt și acum. Sovieticii, comuniștii, îi tratau pe oameni pornind de la o premisă că ei nu sunt altceva decât o masă care se poate modifica în funcție de condițiile în care este pusă”, a explicat doctorul în istorie.
Dezbaterea publică la tema „Represiunea stalinistă în RASSM și memoria victimelor regimului totalitar-comunist”, este ediția a 25-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Proiectul este realizat de către Agenția de Presă IPN, cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
