 |
|
| Anatol Țăranu | |
Pentru românii de pretutindeni, data de 24 ianuarie este sărbătoarea Unirii Principatelor Române din anul 1859 – numită generic și „Mica Unire”. Realizată prin voința și acțiunea partidei unioniste de la Iași și București, unirea celor două principate românești, Moldova și Ţara Românească, a fost doar prima etapă în crearea statului unitar român modern, în unificarea și afirmarea națiunii române moderne.
Unirea celor două principate românești din 1859 se plia perfect pe procesele marilor transformări în structura politică, socială și culturală a continentului european din secolul al XIX-lea, principala consecință a acestor transformări fiind formarea statelor naționale. În acest context, cazul României s-a înscris organic în specificul secolului națiunilor, cum a fost, pe bună dreptate, numit secolul al XIX, iar procesul de unificare a națiunii românești fiind un exemplu al tendințelor general europene din această perioadă. Este suficient de menționat că, tot în acești ani, pe harta politică a Europei, alături de România, apar statele unificate ale Germaniei și Italiei.
Scurt istoric
Încă în prima jumătate a secolului al XIX-lea puțin ce prevestea schimbările radicale în soarta Moldovei și Țării Românești, care la începutul secolului totalmente erau dependente de Rusia și Turcia, ambele imperii opunându-se categoric unirii principatelor. Totuși, această stare a lucrurilor a fost puternic zdruncinată de evenimentele revoluției din 1848, care a scos în vileag deosebit de tranșant similitudinea culturală și economică între cele două țări românești. Indiferent de faptul că revoluția a fost reprimată, ea a fost un moment important, în care elita națională românească și-a exprimat deschis dorința de unitate și reforme democratice.
Pe acest fundal, un prim pas spre unire s-a făcut în același an - 1848, prin instituirea Uniunii vamale între Moldova și Țara Românească. La acel moment Turcia și Rusia, distrase de vâltoarea revoluționară de pe continentul european, nu au sesizat importanța faptului și nu au blocat realizarea practică a acestui proiect.
Pe parcurs, contextul internațional s-a modificat radical în raport cu principatele române, după războiul Crimeii, între anii 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de coaliția formată din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman. După acest război soarta principatelor române, din mâinile rușilor și turcilor, a trecut sub influența preponderentă a marilor puteri europene.
Războiul Crimeii s-a încheiat prin Congresul de la Paris, din februarie-martie 1856, tratatul de pace având la bază îngrădirea puterii rusești și a influenței sale în sud-estul Europei. Pentru români tratatul s-a soldat cu desființarea protectoratului rusesc și înlocuirea lui cu o garanție colectivă a Marilor Puteri. Prin acest fapt s-a reușit eliminarea influenței rusești și asigurarea că trupele țariste nu vor mai putea străbate teritoriul principatelor fără acordul puterilor garante, precum și cedarea sud-estului Basarabiei Principatului Moldovei.
În anul 1858, Marile Puteri s-au reunit în cadrul Conferinței de la Paris, finalizată cu o Convenție, încheiată la 7/19 august, prin care a fost stabilit viitorul statut politic, social și administrativ al principatelor românești. Chiar dacă Convenția de la Paris ținea cont doar parțial de voința românilor, prin acest document internațional s-au stabilit norme fundamentale referitoare la situația politico-juridică a principatelor și reorganizarea lor, care creau premise pentru unire. Convenția de la Paris a avut la bază sprijinul declarat al împăratului Napoleon al III-lea, care dorea ca în estul Europei să existe un bastion pro-francez, care să contracareze influența Rusiei.
Argumentul faptului împlinit
Practic, Convenția de la Paris consfințea unirea formală a Moldovei și Țării Românești într-un stat numit Principatele Unite, dar în care trebuiau aleși doi domni, două adunări legislative, două guverne. Totuși, în textul Convenției nu era specificat clar că ambele principate nu pot fi conduse de același domnitor. Această ambiguitate juridică din textul Convenției a fost în mod strălucit folosită de partida unionistă din ambele principate în cadrul alegerii noilor domnitori. În consecință, pe data de 5/17 ianuarie 1859, au fost organizate alegeri la Iași, în Moldova, noul domnitor fiind desemnat Alexandru Ioan Cuza. Peste o săptămână, la 12/24 ianuarie 1859, au avut loc alegeri și la București, unde domnitor a fost ales tot Alexandru Ioan Cuza. În acest fel, elita politică românească a pus Marile Puteri în fața faptului împlinit când ambele principate erau conduse de același domnitor.
Chiar dacă faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 a fost considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, unioniștii români cu iscusință s-au folosit de circumstanța că în textul Convenției din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două principate să fie persoane separate, în acest fel eludând protestul adversarilor unirii. Astfel, Cuza a devenit domnitor al celor două principate, iar unirea lor a fost recunoscută de marile puteri pe parcursul domniei sale.
Marele merit al lui Cuza a fost că a reușit să aducă în perioada domniei recunoașterea internațională a Unirii principatelor române și, prin reformele promovate în toate domeniile, a pus bazele statului român modern. În anul 1862, cu ajutorul unioniștilor din ambele principate, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând astfel unirea politică a două țări românești. Din 1866, când a fost redactată prima constituție, pe harta politică a Europei a apărut noul stat cu numele de România.
În toată perioada în care două dintre principatele române au reușit să se unească, Transilvania, Banatul, Basarabia și Bucovina continuau să se afle sub stăpânire străină, austriacă și rusă, așteptând anul 1918, când s-a finalizat procesul firesc unificator românesc, culminat cu actul desăvârșirii Marii Uniri de la Alba Iulia. Acest eveniment a fost favorizat de prăbușirea marilor imperii multinaționale, cel Otoman, Austro-Ungar și Rus. Și în cazul Marii Uniri, românii au folosit abil conjunctura internațională în interesul cauzei naționale.
Lecțiile Micii Uniri
Prima lecție cu privire la înfăptuirea Micii Uniri din 1859 cum, de altfel, și a Marii Uniri din 1918, este despre rolul crucial pe care l-a jucat în acele evenimente istorice elita culturală și politică românească. Intelectualii și politicienii români ai vremii au susținut intens ideea unirii. Ei au publicat articole, au susținut discursuri și au organizat adunări pentru a educa populația cu privire la beneficiile unificării. Prin inițiative culturale și politice, elitele au cultivat o identitate națională comună, subliniind legăturile istorice, lingvistice și culturale dintre provinciile populate de români.
O altă lecție ce se desprinde din actul Micii Uniri ține de iscusința cu care politicieni și emisarii diplomatici români au acționat, pledând pentru cauza națională la nivel european. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate a fost un act de mare abilitate politică, iar unirea a fost realizată printr-o coordonare strânsă între partidele politice din ambele principate, care au lăsat deoparte rivalitățile pentru a atinge obiectivul comun. Unirea din 1859 a fost, astfel, rezultatul unei combinații de viziune politică, strategie diplomatică și mobilizare națională, coordonate abil de elita politică românească a vremii.
Mica Unire ne amintește că marile realizări politice necesită unitate, viziune și diplomație. Astăzi politicienii din România și Republica Moldova au datoria de a construi punți de colaborare, de a încuraja solidaritatea națională și de a cultiva o viziune comună care să reflecte interesele întregului popor român. Unirea din 1859 nu a fost doar un act simbolic, ci și un exemplu de pragmatism politic, care poate inspira proiectul reîntregirii naționale și în prezent.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.