logo

Marș de comemorare a victimelor catastrofei de la Cernobîl


https://www.ipn.md/index.php/ro/mars-de-comemorare-a-victimelor-catastrofei-de-la-cernobil-7967_1048463.html

Un marș de comemorare a victimelor de la Cernobîl a avut loc astăzi, 26 aprilie, la Chișinău. În ziua împliniri a 33 ani de la catastrofă, membrii Uniunii Cernobîl din Moldova, împreună cu familiile lor, au depus flori la monumentul lui Ştefan cel Mare și Sfânt, după care, organizați într-o coloană, au mers spre Memorialul victimelor Cernobîlului din Parcul Valea Trandafirilor pentru a participa la un miting, transmite IPN.

Președintele Uniunii, Tudor Căpățînă, a declarat că peste trei mii de persoane de pe ambele maluri ale Nistrului au participat la lichidarea consecințelor catastrofei de la Cernobîl. Potrivit lui, până acum, peste 1200 dintre participanții la lichidarea consecințelor au decedat din cauza radiației. Tudor Căpățînă își dorește ca lumea să țină minte ce înseamnă „atomul pașnic ieșit de sub controlul omului”, care are consecințe tragice pentru organism. El a mai spus că oamenii mor pentru că radionucleele rele s-au așezat în corp și le afectează organele interne. În opinia sa, în Moldova trebuie îmbunătățită asistența medicală acordată participanților la lichidarea consecințelor catastrofei.

Slavin Șatlovski a fost la Cernobîl în 1986, în calitate de comandant de regiment. Bărbatul consideră că ziua de 26 aprilie nu este doar o zi de doliu pentru moldoveni, ucraineni, dar o zi de doliu la nivel mondial. „Ziua asta noi o avem ca o zi în inima sa fiecare, pentru că acolo, în fața noastră a decedat foarte multă lume. Băietani de 19-20 de ani au făcut acolo serviciul, unii timp de doi ani, ceea ce este inuman. Băiatul avea în plan să aibă familie, un viitor, dar consecințele de acolo i-au stricat toate planurile. Mulți dintre ei nu au familie nici astăzi, alții în general nu mai sunt printre noi”, menționează Slavin Șatlovski.

Andrei Ermicioi spune că avea 35 de ani când a fost luat și dus pe teritoriul stației de la Cernobîl pentru a curăța de radiație zona. Strângea lucrurile, inclusiv de prin casele din preajmă și le ducea la așa-zisul „cimitir” pentru a fi îngropate. S-a aflat acolo timp de trei luni. Bărbatul își amintește că în acea perioadă se făceau și experimente. În acea zonă erau aduse animale și se plantau diferite produse pentru a vedea cum reacționează la radiație. Andrei Eremcioi susține că, dacă atunci nu era conștient de impactul radiației asupra sănătății, acum acest impact se resimte, starea sa de sănătate înrăutățindu-se.

Mihai Bivol afirmă că a mers la Cernobîl pe când avea 21 de ani, neștiind de fapt unde merge și ce va face acolo, pentru că totul era ținut în secret. El a lucrat acolo în calitate de șofer, care transporta combustibil pentru alimentarea automobilelor din zona Cernobîl. Mihai Bivol spune că după catastrofă, viața lui s-a schimbat, sănătatea nu este cea mai bună, din cauza radiației. Acum merge pe la spitale de cel puțin trei-patru ori pe an. Fiecare participant la lichidarea consecințelor beneficiază de o foaie sanatorială în fiecare an, primește compensații, alocații și au acces la spitalizare gratuit. „Impactul adus de medicină nu este suficient, deoarece încă nicio formă de tratament nu poate scoate radiația din organismul uman”, susține Mihai Bivol.

Potrivit datelor Uniunii Cernobîl din Moldova, în țară sunt în viață puțin peste două mii de persoane care au participat la lichidarea consecințelor avariei de la Cernobîl.