Pe 1 decembrie 2023 se împlinesc 105 ani de la Marea Unire, în urma căreia a apărut statul modern România. Marea Unire din 1918 reprezintă evenimentul culminant, care încununează procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiași stat național România. Despre cum și de ce s-a produs acest eveniment sau proces, la acea etapă istorică, dar și ce învățăminte transmite celor de astăzi – au discutat participanții la dezbaterea publică „Marea Unire din 1918: lecții pentru trecut, prezent și viitor”, organizată de Agenția de Presă IPN.
Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a declarat că Marea unire din 1918 a fost precedată de Unirea Principatelor Române din 1859 și dobândirea independenței în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii naționale a românilor pe întreg parcursul secolului al XIX-lea, când datorită progresului tehnico-științific și dezvoltării social-economice are loc procesul apariției națiunilor moderne. „Cronologic, de-a lungul anului 1918, a avut loc unirea Basarabiei cu România la 27 martie/9 aprilie. A urmat Unirea Bucovinei cu România după o serie de evenimente politice care au culminat cu votarea în unanimitate de către Congresul General al Bucovinei, la 15 noiembrie 1918, a unirii fostului Ducat al Bucovinei cu Regatul României. Punctul culminant a fost Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 decembrie care a proclamat Unirea Transilvaniei cu România”, explică expertul.
Igor Boțan precizează că, dacă Marea Unire a fost punctul culminant, atunci Unirea Mică a fost punctul de start. Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Potrivit lui, procesul unirii, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a cunoscut o etapă decisivă prin alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.
„Cât despre statutul României în perioada Marii Uniri, ea fost actor activ și foarte inteligente din punct de vedere diplomatic în Primul Război Mondial. S-a implicat în acțiuni de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de una singură sau împreună cu aliații săi, între 28 iulie 1914 și 11 noiembrie 1918. Scopul implicării României și această calitate de actor activ, inteligent din punct de vedere diplomatic, dar și militar, scopul principal a fost realizarea unirii a tuturor într-un stat național român a tuturor teritoriilor românești”, precizează expertul.
Ion Varta, doctor în istorie, a menționat că ceea ce s-a întâmplat la 1 decembrie 1918 este încununarea tuturor acelor eforturi și sacrificii de-a lungul mai multor secole ale românilor despărțiți, în virtutea unor destine vitregi. „Și aceasta pentru că am avut parte de niște vecini mult prea puternici. Iată că într-un final s-a reușit această realizare absolut miraculoasă, printr-un efort conjugat al tuturor românilor din toate provinciile înstrăinate, dar în primul rând al românilor din vechiul regat”, susține Ion Varta.
Potrivit lui, fiecare eveniment de până la Marea Unire a avut o conotație epocală, fiind un miracol. Or, românii și-au dorit de mult timp acea revenire acasă, dar nu a fost să fie din cauza vitregiilor timpului și din cauza vecinilor, cum ar fi Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic și ulterior Imperiul Rus, care s-a implicat plenar în destinele poporului român. „Basarabia a fost ultima provincie românească, ce a fost înstrăinată ca urmare a Tratatului de pace de la 16-28 mai 1812. Și s-a aflat sub ocupația imperială rusească o perioadă mult mai mică decât celelalte două provincii, mai ales Transilvania. Dar condițiile aflării Basarabiei în Imperiul rus au fost mult mai dure decât cele în care s-au aflat alte teritorii românești ocupate”, explică istoricul.
Ion Varta a menționat că Bucovina, care era de fapt țara de sus a Moldovei, a ajuns înaintea Basarabiei, în componența unui stat străin. „Este vorba despre acel troc care s-a produs la spatele românilor, când ambasadorul Imperiului Habsburgic, utilizând toate mijloacele din dotare, inclusiv mituirea, a reușit să obțină acea cedare pe care și-o doreau foarte mult. Împăratul personal jinduia această acaparare a teritoriului românesc pentru că voia să facă joncțiunea cu proaspăta achiziție, cu Galiția. Trebuia un coridor și noi am fost cei care am fost aduși jertfă. S-a întâmplat aceasta la 1775 ca urmare a semnării Tratatului de pace de la Kuciuk-Kainargi în 21 iulie 1774. Rusia a consimțit alături de Poartă să facă acest dar în semn de „aleasă prețuire””, susține doctorul în istorie.
În opinia sa, deși Basarabia a fost ultima acaparată, ea a avut cel mai tragic destin și aceasta pentru că românii basarabeni au avut parte de un regim absolutist feroce. Alexandru I, cel care a obținut această achiziție teritorială, a dispărut enigmatic în1825. El a fost urmat de Nicolae I, care a fost adeptul unor politici dure și aspre în raport cu popoarele captive. „Politica de deznaționalizare și rusificare atinge cote inimaginabile, pe lângă această stare de aflare într-o formulă absolut penibilă. Or, nu am înregistrat nicio evoluție sub aspect cultural, instructiv. La 1897, acel recensământ efectuat la nivel de imperiu constata că, de fapt, populația autohtonă românească majoritară era aproape analfabetă”, spune Ion Varta. Potrivit lui, aceasta a fost consecința cea mai gravă pe care a lăsat-o Imperiul Rus. Aceasta în timp ce românii din Bucovina și Transilvania au avut parte și de momente favorabile și eu au luptat pentru cauza lor.
„Regimul absolutist rusesc a fost mult mai nociv și mult mai păgubos pentru cauza națională a românilor basarabeni. Au fost ținuți în această stare de lâncezire, subdezvoltare mai muilte decenii, dar s-a produs un miracol”, a mai adăugat istoricul.
Președinte al Consiliului Național al Unirii, profesorul universitar Alexandru Arsene, doctor habilitat în drept constituțional, consideră că data de 1 decembrie semnifică unitatea națională și integritatea teritorială a românilor în țara naturală România, constituită la 1 decembrie 1918. „Nu putem vorbi de interese, putem vorbi doar de dureri care nu sunt duse până la capăt. Este interesul național, care afectează în sens pozitiv și pe copilul cel nou-născut, pentru că se naște într-o familie sănătoasă, închegată și binecuvântată de bunul Dumnezeu”, a declarat Alexandru Arsene.
Potrivit lui, Mica Unire de la 1859 este numită așa pentru că a presupus unirea Principatului Țara Românească și jumătate din Principatul Moldovei, altă jumătate fiind ocupată în mod grosolan de Imperiul Țarist, iar Transilvania era sub jurisdicția clară a Imperiului Austro-Ungar, care avea o forță. „De asta era „mică”, pentru că sub aspect corect al unității, aceasta are loc atunci când se pun la un loc două elemente – națiunea și teritoriul. Referitor la acțiune, așa cum a spus și Alexandru Ioan Cuza, suveranitatea poporului nu poate fi condiționată, ea se realizează, ea aduce treptat efecte. România, chiar la acea scurtă perioadă de după reunificare, a venit cu un aport în politica internațională europeană. Și atunci sentimentul național a început să-și capete reflectare, că-i posibil să ne salvăm și noi”, explică președintele Consiliului Național al Unirii.
În ceea ce ține de procesul Unirii, declanșat la 1917, inclusiv pe fundalul Primului Război Mondial, spune profesorul universitar, a avut loc o deșteptare. Or, fiecare acțiune trezește națiunea și selectează natural în mod natural reprezentanții care au caracter, viziune și întreprind pașii concreți necesar de realizat. „Așa s-a petrecut în Basarabia. Remarcabilul Constantin Stere, Ion Inculeț și alte elite naționale au văzut în acea declarație a guvernului de la Moscova despre autodeterminare națională șansa pe care au folosit-o, inclusiv prin formarea Republicii Moldova Democratice. Și acțiune după acțiune, până la integrare deplină. Asupra activității Sfatului Țării nu poate fi pusă nicio umbră de îndoială. Este vorba despre legalitate și legitimitate deplină”, a declarat doctorul habilitat în drept constituțional.
Alexandru Arsene a menționat că, la acea perioadă, s-a văzut că unica soluție de a salva națiunea este unitatea ei. „Și s-a votat unirea în parlament. Și Bucovina de Nord care este țara de sus a Moldovei, având și ea organul legislativ – Dieta – a procedat și a interpretat acțiunile, fix așa. Ce ține de Transilvania, ea nu avea acest organ, dar iarăși –mințile luminate au văzut că puterea poporului întrunit în Marea Adunare este o formă directă de exercitare a suveranității naționale. Iată prin ce se legiferează și se legitimează Marea Adunarea Națională de la Alba Iulia, care a servit ca temei pentru recunoașterea unități naționale în cadrul natural geografic al pământurilor moștenite”, susține profesorul.
„Toate aceste acte și hotărârea Sfatului Țării – actul de unire, Dieta de la Cernăuți și Marea Adunare Națională de la Alba Iulia au servit ca temei juridic pentru recunoașterea la Congresul de Pace de la Paris de l a1920 și respectiv, reflectarea în articolul 1 al Constituției Regatului Unit de la 29 martie 1923”, a mai spus Alexandru Arsene.
Dezbaterea publică cu tema „Marea Unire din 1918: lecții pentru trecut, prezent și viitor” este ediția a 24-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”, desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.